îşi lasă mîna să crească în apa-iepure 

în apa-cîine şi-n celelalte ape dom

estice 

dac

tilografiate cu vîrful unghiei cosmice

din umerii încruntați execută stele în 

spatele unui zid înfometat 

cînd obosit renunță brusc începe 

o pasăre să existe

lumina i se ascunde de zîmbet 

într-o baltă ascuțită şi roșie 

spre dimineață izbește fruntea cerului 

cu aripa ei din piatră 

seamănă cu sufletul gata să iasă

e timpul…