Zbor intins spre universuri,
clinchet tacut de clopot auriu,
cercuri ce se sparg in versuri,
cuvinte lasate in pustiu,
gust de fruct amar si dulce
ape picurand nectar,
clipa ajuns la rascruce
intr-o boaba de clestar.

Le simţim în adâncul fiinţei-

mările sufletului cu valuri zbuciumate,

soarele, pe ţărmuri încă nestrăbătute

ne sărută cu raze fermecate.

mai sapă în maluri nisipoase,

în inimi plângânde,

mările, ah, mările mele

cu valuri spumegânde

Mereu desenăm

camere cu cireşe,

cu flori,

cu vise şi sentimente

Colorăm cum dorim 

fiecare încăpere

cu roşu intens

sau cu galben de miere

punem verde apoi

şi alb, şi negru, de toate

camerele se umplu

iar în urmă

un cântec de moarte

Acum
Ne e prea frig
Să facem oameni de zapadă
Si mult prea cald
Să-i păstrăm in suflet
Daca vremea a trecut
Lumile si-au schimbat faţa
Si visăm altfel,
Fără jocurile din copilărie
Ceasul sună
Si trebuie neapărat să ne trezim

Se iveste din zapezi
cu primele iubiri
si ghioceii ei albi
cu soare in priviri;
Mainile noastre
se inlantuiesc in dans
vedem cum zboara
trupuri in balans
Cald in suflete,
cald in culori,
verde in gene,
roz printre flori</pm