prin mărăcini păscuţi de stele
rănit putin câte puţin
pe drumul ce-l străbaţi desculţ
te rătăceşti în prag de seară

şi scuturi, flori de liliac
şi le săruţi pe fruntea udă
de rochia albă le dezbraci
sălbatic vânt al nopților ce tac

când caii  peste câmp aleargă
iar tu zâmbind   din coame bice

le împletești
să-i călărești în miez de noapte
printre copacii care îmbătrânesc

da mamă

am stat singură în bancă

  mă priveau  ciudat  colegii

nu m-am certat cu nimeni

doar că

în pauză din greşeală

am pătat rochiţa

cu dulceaţă

doamna

e tare cumsecade

ne-a citit poveşti

ne-a arătat cărţi cu imagini

 frumoase

apoi a venit un domn

îmbrăcat în alb

s-a uitat la unghii la păr

ne-a controlat de batistuță

pot spune că a fost

plăcut

a trecut de timpul

parcă a…

în poala ta în gând mă ascund

când lacrimi n-am şi nu mai pot să plâng

şi uit de viscolul ce mă înfășoară

e atât de cald la tine în poală

pe buze simt gust de gutuie coaptă

din sânul tău miros de busuioc

si ascult cum focul se aprinde în vatră

când flăcări galbene se prind în joc

iar peste fruntea plină de sudoare

duios privirea ta mă atinge

cu glasul dulce îmi şopteşti

aceleaşi basme şi poveşti

nu spun…