stele adânci şoptesc în oglinda cerului

un pictor trist pune într-un colţ de univers

crini subţiratici de galaxii şi iluzii

raze de lună cum aripi melancolice de lumină

cheamă hohotele de foc ale amurgului pierdut

vibraţii de veacuri patriarhale conturează o ţară

unde caravanele de speranţe ajung prea rar

o dată într-un veac spune profetul

sălbatic spectacol galopul  de clipe

aici marile simboluri saturniene

prin…

bună ziua tinere bună ziua ce să fac

îmi plimb visele neştiute pe strada Lipscanilor

o cum îmi pătrunde în suflet parfum de frunze veştede

sau este doar toamna când umbrele tăinuite

cântă la pianul din  odaia cea mare a moşului meu

aha suntem pe stradă iertare nu mai ştiu ce zic

am îmbătrânit şi a murit pacea senină din alte vremuri

s-au dus în ceruri toţi prietenii şi viorile au tăcut

pe neaşteptate vraja de pe urmă s-a…

păsările magice ale sufletului

i-au întins aripile de granit

a zburat împreună cu ultimele tăceri

peste câmpiile bântuite de uitare şi durere

împăraţia cerului le-a şoptit sfinţilor

e prea bătrân ca să fie înger 

şi  lumânările din ceară veche

s-au stins una câte una

sărutate de lutul cu urme de stele

s-a făcut întuneric peste amintiri

era prea tânăr totuşi

pentru a scrie primul…

bătăile ca de pendulă stricată ale bastonului

sperie liniştile de pe Lipscani

vezi  tramwayul electric

alunecă suspect spre orizont

cum trece vremea parcă mai ieri alergam

pe Podul Mogoşoaiei să văz primul tren

de oraş tras de cai vienezi

peisagii din altă toamnă coane îmi

zicea vecinul meu Iorgu slujbaş

la Universul pe Şoseaua Sărindarilor

au murit iluziile mon cher şi bate

vântul peste câmpiile…