Sunt fantome la ferestre iubito, zboară triste prin ninsoare

Vor să intre în odaie şi-or să intre într-o zi

Nu ai cum să te opui, nu poţi râde, nu poţi plânge

Te vor muşca de ureche şi îţi vor intra în creier

Prin gură. Să îţi mănâne sufletul, să îţi deformeze chipul..

Vag pentru mine oricum...n-ai să te poţi apăra,eşti plăpândă

Te vei aşeza la masă şi vei scrie o scrisoare

Adresată ţie însăţi... adresată poate  nimănui

Şi vei aştepta apoi să-ţi bea sângele cu paiul

Înfipt bine în a ta carne, cea cu pielea sfâşiată...

Părul tău îţi este leagăn... venele tuburi cu opiu...

Eu te voi visa ţipând, n-o să vreau să te privesc

Suntem două corpuri vagi, depărtate şi vulgare

Noi ne bântuim în pace, când e luna greu bolnavă,

Noi suntem două fantome care intră pe ferestre

Două inimi rău create, triste, reci, primordiale.