luna în descreștere 

răsare târziu 
de după munte 
mă agăț de coarnele ei 
în balans 
ating apa mării

cu palmele 
șterg urmele tale 
cum aș curăța o

cămașă albă pătată cu vin roșu

dintr-un maestru, poți deveni copil. te-ntorci în locul acela, de unde nu mai poți crește.

eu (încerc să) te tratez ca pe un rege, ca pe un prinț - tu descrești, până devii un simplu om, un muritor de rând. un cerșetor. îți amintești prima privire, prima mână întinsă, prima seară împreună...

tu ești acolo, copil.

muzica trăiește în sunete; vibrația continuă și după concert.

rămâne ecoul, după ecou - ecoul ecoului și tot asa, până... cine…

primăvara stă în muguri

parcă uită să înflorească 

de frig de sete de nepăsare

de umbră

se tânguie sufletul în surdină

tu îți vezi de treabă te faci că nu îl auzi că nu se întâmplă nimic 

dar el se aude ca un scâncet înăbușit în sânge în piept 

îți e somn și ai vrea să dormi mult să uiți numele clipelor

când te trezești să o iei…

~ ~ ~ 

ascultă muzica, iubite, eu sunt muzica! 

intru în urechile tale, intru în sufletul tău; curg ca o apă... 

curg sunete.

ascult melodia ta, mă las purtata de val. înot în cântec ca într-o apă caldă. 

cuvintele - uleiuri eterice pe trup. sânii tresaltă. 

prin degete, în prelungire, curg sunete.

muzica curge, dar nu continuu. când se oprește, o pornesc.…