mihaela florentina ganta
  • baia mare
  • România
Partajare pe Facebook
Partajare

Mihaela florentina ganta's Prieteni

  • petruta rosu
  • Mădălina Zete
  • Mihai Pamfil

Cadouri primite (9)

De la Mădălina Zete De la george georgescu De la george georgescu De la george georgescu
 

mihaela florentina ganta

Informaţii pentru profil

Preocuparile tale artistice:
pictor, interesat de cultura
Despre mine :
nimic spectaculos
Website / Blog :
http://face book mihaelaganta

In vizita cu Manae
In ziua hotărâtă pentru vizită nu mai aveam voie să mă joc pe afară. Manae mă spăla și mă freca de parca ar fi vrut să-mi dea lustru, cum se încăpățâna să facă și cu soba din cameră care strălucea și pe dinăuntru și pe dinafară. Deci după ce îmi dădea lustrul curațeniei unei fetițe cuminți cum ar fi trebuit să fiu tot timpul, îmi schimba rochița și-mi împletea codițele, manae mă punea să stau pe scaun sau pe pat și s-o aștept până e gata și ea. Își pieptăna îndelung părul lung, alb, îl împletea într-o codiță subțire pe care o răsucea apoi de mai multe ori la ceafă, ca să alcătuiască un coculeț fixat în ace de păr și-l netezea cu palmele ca nu care cumva să scape vreun fir de păr rebel. Își lua apoi una din cele câteva rochii din șifonier, să zicem pe cea maronie, dintr-o stofă ceva mai plină decât tripluvoalul, la fel de zgrunțuroasă la atingere și frumos foșnitoare; rochia aceea avea trei gulere suprapuse ascuțite la colțuri și o plătcuță în față ce se închidea cu câțiva năsturași în formă de ciupercă. O așteptam pe manae să fie gata și-mi bălăngăneam picioarele atârnate de marginea patului, cuminte, curioasă și dornică să plecăm mai repede. Din când în când, dacă miorlăiam a nerăbdare, tataie cobora pagina ziarului în care fusese cufundat și se uita la mine peste ochelari. Atunci încremeneam și, netezindu-mi poalele rochiței sau trăgându-mi șosetuțele încercam să-mi iau un aer de îngeraș care nu-mi prea ieșea. Clic-clac, făcea poșeta lui manae din închizătorile ei de baga și atunci știam că suntem gata. Săream de pe pat și alergam să-i deschid ușa lui manae dar și să pun distanță între mine si privirea vigilentă a bunicului. Mă lua de braț și după ce închideam portița în urma noastră, parcă devenea altcineva. Era mai înalta, nu mai avea spatele atat de tare aplecat iar pașii săi în pantofi cu mai multe baretuțe prinse într-o parte, sunau altfel pe trotuar decât in curtea pe care nu o părăsea cu săptamânile. O salutau toți oamenii cu care ne întâlneam : „saru’mana coano Florico”, „sa trăiești cutare”. Dacă trecea cineva pe lângă noi cu care să nu schimbe aceste câteva cuvinte, clar era străin de oraș! Strada pe care stăteam noi acum cobora perpendicular pe strada principală destul de mult până la casa bunicilor. Noi mergeam până în capătul străzii în sus, o luam la dreapta, treceam de școală, de casa lui tanti Lenuța, de bibliotecă, parc și biserică, treceam podul frumos arcuit peste Olteț și ajungeam de cele mai multe ori, în vizită la cumnata sa Adela. Aceasta, femeie frumoasă încă, suferea de o boală cumplită care o ținea țintuită în pat de peste 20 de ani. Alături, pe un pat asemănător, zăcea fiul său nea’ Pică de aproape tot atâția ani imobilizat. „Scleroză în plăci”, duduie, îmi șoptea Lina, servitoarea care nu se dăduse dusă de lângă ei, deși evident nu mai primea simbrie de când scăpătaseră –și întindea bomboniera de cristal să-mi aleg eu, după culoare sau formă, bomboana preferată. Nea’ Pică , care fusese în tinerețe prietenul cel mai bun al lui tata, reușea să mă binedispună cu întrebările sale neiscoditoare și cu răspunsurile glumețe pe care și le dădea singur, deoarece eu aveam bomboana în gură și nu era frumos să vorbești cu gura plină, nu-i așa? Avea cred eu, acel tact pedagogic de școală străveche la care eu nu am mai avut acces nici ca elevă și nici ca profesoară. Ca și tatăl său unchiu Costica, nea Pică fusese dascăl, învățător sau și mai și, nu mai țin minte însă mă tem că avea ceva comun cu franceza fiindcă mă tot întreba câte ceva în această limbă și se aștepta să-i și răspund. Iar eu, desigur, aveam de cele mai multe ori bomboana în gură. Și apoi eram extrem de curioasă să privesc în jur, în camera înaltă, întunecoasă, în care mereu găseam câte ceva ce îmi scăpase la precedenta vizită. Biblioteca înaltă până-n tavan avea cărți groase cu coperți îmbrăcate în piele și litere aurite care licăreau stins în spatele geamurilor ușițelor închise; mobila neagră cu care își tot făcea de lucru Lina „ nu mai este cucoano cu să le dau lustru, frec la ele până-mi dau sufletul, dar degeaba” , covorul în culori stinse, dar cumva moale, pufos, o simțeam chiar prin sandale, sau veiozele cu forme ciudate care luminau discret ungherele. Nea’ Pica mă întreba mereu de tata și de năzdrăvanul de frate-meu „Pătrunjel” care, în rarele ocazii când ajungea acolo, devenea la fel de cuminte ca atunci când dormea. La plecare, Lina îmi strecura conspirativ fie o prăjiturică fie o fructă, fie altceva la fel de bun „ia mata duduiță ceva bun să te îndulcești deseară.” Când ajungeam acasă, tataie întreba: „și ce mai e pe acolo Florico?’ „Ce să fie Mielache, cum știi” Și acele cuvinte accentuau încă odată aerul de normalitate exceptională pe care o avea escapada noastră în oraș.

Mihaela florentina ganta's Blog

zona de confort

Postat în Februarie 18, 2018 la 8:32pm 2 Comentarii

Nu întotdeauna reușesc să plonjez în zona de confort a copilăriei pe care o survolez manevrând amintirile ca pe o dronă. Nici nu mă întorc de la atelier mulțumită mereu de felul în care mi-am folosit ziua, energia și gândurile. Îmi scapă printre degete, un nu știu ce pe care nu sunt capabilă să-l identific. Ar trebui poate, mă gândesc încă odată, să-mi acord circumstanțe atenuante și să fiu mai îngăduitoare cu bietul meu talent pe care îl storc ca pe tubul de culoare împrăștiat pe paletă.…

Continuare

Harta sentimentală

Postat în Februarie 18, 2018 la 8:28pm 1 Adaugă un comentariu





Trăirile intense sunt benefice creșterii și dezvoltării. Contrar aparențelor, nu doar solul, apa și lumina blândă sunt condiții ideale în care pot crește plantele, ci și vânturile, înghețurile, seceta fierbinte. Toate sunt fenomene prin care se poate verifica dorința și capacitatea vieții de a se manifesta. Lupta pentru supraviețuire are nevoie de arme pe care le poți manevra dacă știi unde să le cauți, în locurile care te conțin. Sunt acum la vârsta la care pot survola spațiile…

Continuare

Panou de comentarii (4 comentarii)

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

La 7:17pm on Aprilie 28, 2011, Mădălina Zete i-a dăruit utilizatorului mihaela florentina ganta un cadou...
La 6:11pm on Februarie 24, 2011, Unlearning our limitations i-a dăruit utilizatorului mihaela florentina ganta un cadou...
Cadou
Bun venit si o zi frumoasa !
La 5:44pm on Februarie 22, 2011, Unlearning our limitations i-a dăruit utilizatorului mihaela florentina ganta un cadou...
Cadou
O zi frumoasa si bun venit !
La 2:54pm în Februarie 20, 2011, Bogdan Toma a spus...
Bine ai venit!

PollDaddy

 
 
 

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor