sunt crescător de fluturi şi înălţător de vise,

uimit de tot ce-i zbor, am braţele întinse;

privesc prea singur luna, cu chipu-ncremenind,

cu tine întotdeauna, o atingeam zâmbind.

zburam fără hotare, văzduhul ne chema,

eram din două lumi, aveam aceeaşi stea

mai sus de cuibul lunii, ne luasem un refugiu,

câţi fluturi invadau, cât aur alb, cât…

Ascultă iubito cuvintele ploii,

Tăcere nostalgică scursă prin noi,

Ochii copilei în colţul odăii,

Rugându-se uzi pentru visele noi!

Iubesc să-ţi fiu nemărginirea

Din gândul lin al unei dimineţi,

Să regăseşti la pieptul meu trezirea,

Ce o credeai trăită-n alte vieţi.

divin contur al viselor ofrande,

ce-mi dăruieşti lumina nesfârşirii,

înlănţuieşte-n tine o vină ce mă arde,

să o prefaci apoi în ţel desăvârşirii!