LACRIMI ASCUNSE Cum trece vremea, domnilor ! Mai ieri, eram tanar, chipes si indragostit de Matilda. Am tinut-o in suflet pana azi, ca o comoara de nepretuit. - Matilda domnilor, mi-a adus pe lume patru copii, trei baieti si o fata, inteligenti si chipesi. N-au dus lipsa de nimic. Au crescut mari, iar cand primul fiu Sandu, a implinit varsta de douazeci de ani, a primit in dar domnilor, o masina. Dupa ce-a terminat facultatea de ziaristica, eu si cu Matilda i-am mai facut un dar, un apartament in care s-a si mutat. Nu dupa mult timp, s-a casatorit cu o ziarista. L-am vazut la casa lui, i-am urat fericire si tot ce-si doreste, sa se implineasca. - I-a venit randul la al doilea fiu, Mirel, i-am facut si lui cadou, o masina si un apartament. S-a casatorit cu o doctorita, i-am urat si lui fericire si tot ce-si doreste, sa se implineasca. - Apoi i-a venit randul si fiului nostru al treilea, Bogdan, i-am facut si lui cadou o masina si un apartament. S-a casatorit cu o avocata, i-am urat si lui fericire si tot ce-si doreste, sa se implineasca. - I-a venit timpul domnilor si fetei noastre Domnita. Am intrebat-o ce-si doreste si ce credeti ca mi-a raspuns ? - Doresc foarte mult, ca amandoi sa va cumparati o casa intr-o statiune, ca v-a venit si voua timpul sa va odihniti, eu raman in casa asta, pe care o doresc foarte mult. Ma voi casatori cu Virgil si cred c-am sa fiu foarte fericita. - Eu si cu Matilda, i-am indeplinit dorinta, ne-am cumparat o casuta cat mai departe de Bucuresti, la Vatra-Dornei, numai opt ore de mers cu trenul. - George ! imi zise Matilda, de azi in colo, aici va fi cuibul nostru de nebunii. Eram fericiti ca suntem impreuna, dar si foarte necajiti, ca nu-i puteam vedea pe cei patru copii ai nostri. Ei nu aveau timp sa ne viziteze, nici macar in concediu, domnilor, pentru ca trebuiau sa se odihneasca. N-am avut ce sa le reprosam, doar cand venea anul nou, ne dadeau telefon, sa ne ureze, " Ani multi si sanatate " Au trecut douazeci de ani fara sa ne vedem la fata si nici pe nepoti nu i-am cunoscut. - Pai, domnule George, de ce nu v-ati dus dumneavoastra la copii in Bucuresti ? il intreba unul din ascultatori. ? - Pentru ca in toti anii acestia, de cate ori le telefonam, le spuneam ca vrem sa-i vizitam, dar fiecare ne raspundea, ca n-are timp. Asa ca am renuntat sa-i mai deranjam.. -Matilda, s-a obisnuit greu cu gandul ca fii si fica noastra, care erau oameni cu multa carte, au putut asa de usor sa renunte, de a-si vizita parintii. - Cum trece vremea domnilor, toate au un sfarsit. - Dupa cativa ani, Matilda a murit. Am telefonat celor patru copii sa vina sa ma ajute s-o inmormantez.. - Ce credeti domnilor, ca mi-au raspuns ? - - Tata, descurca-te singur, noi nu avem timp ! Am ramas singur, singurel. Cand am simtit ca nu mai pot merge, m-am gandit ca poate va veni o zi, cand nu am sa mai pot pasi. Asa ca m-am hotarat sa fac o surpriza copiilor mei. Mi-am luat valiza, am luat trenul de Bucuresti si m-am dus direct acasa la Sandu. Nu era nimeni, asa ca m-am dus la Intreprinderea unde lucra fiul meu. Cand m-a vazut, a ramas surprins si m-a intrebat : - Dar tata, de ce-ai facut atata drum ? - Am venit fiule sa te mai vad odata inainte de-a muri. - Bine tata asteapta-ma, vin acum sa te duc cu masina la Mirel. - Nu fiule, nu te deranja, stiu drumul pana la casa lui ! Ramai cu bine si tot ceeace-ti doresti in viata, sa se implineasca. ! Mi-am luat valiza si m-am dus acasa la Mirel. Am sunat la usa si mi-a deschis nora mea. S-a mirat foarte mult cum am putut face atata drum, dar fara sa ma pofteasca in casa. A scris pe un bilet, adresa Intreprinderii unde lucreaza Mirel si mi-a spus sa ma duc acum, ca sigur am sa-l gasesc. Mi-am cerut cuze pentru deranj, am iesit in strada, am luat un taxi, care m-a dus direct la adresa. Mirel ma astepta la usa. S-a uitat la mine si mi-a zis : - Dar ce-ai imbatranit atat de mult ? Era sa nu te mai cunosc ! Ai fost la Bogdan ? I-am telefonat si mi-a spus ca te asteapta in parcul din fata Intreprinderii. Poti sa te duci acum. Mirel a oprit un taxi si l-a urcat pe batranul sau tata, urandu-i ; " Sanatate " M-am uitat la el lung si i-am zis : - Ramai cu bine si tot ceeace-ti doresti in viata, sa se implineasca ! Bogdan ma astepta, am vazut de departe ce figura distinsa avea, dar era cam trist. Cand m-a vazut a venit repede la mine, mi-a intins mana si mi-a spus ca regreta, dar nu pote sta mai mult cu mine, pentru ca este asteptat in sala de conferinte. Uite, vezi masina aceia ? in ea te asteapta Domnita du-te sa mai schimbi o vorba, doua cu ea. Mi-a intins mana si ma sfatuit, sa nu mai umblu atat pe drumuri, sa ma pazesc, ca viata-i scurta. M-am uitat lung la el, l-am mangaiat pe mana si i-am spus : - -Ramai cu bine si ceiace-ti doresti in viata, sa se-mplineasca ! M-am intors catre masina Domnitei, am vazut-o cum imi facea cu mana sa viu mai repede. Am incercat sa ma grabesc, mi-a deschis usa si mi-a spus : - Hai repede, peste o jumatate de ora pleaca trenul pentru Vatra - Dornei ! - Da, multumesc Domnito c-ai avut grija de mine sa nu pierd trenul ! Am ajuns repede in fata garii, am coborat din masina, iar Domnita mi-a spus : - Tata, doresc foarte mult sa nu mai calatoresti cu trenul atatea ore, nu vreau sa te extenuezi ! Am apropiat-o de mine ca s-o pot mangaia pe par si i-am spus : - Ramai cu bine si tot ceiace-ti doresti in viata, sa se-mplineasca. Cum am ajuns acasa domnilor, mi-am adus aminte ce mi-a spus fiul meu Mirel : " CA AM IMBATRANIT " M-am adus aminte si de vorba lui Bogdan : "SA MA PAZESC, CA VIATA-I SCURTA " Domnita m-a rugat si ea, sa nu mai calatoresc cu trenul ca sa nu ma " EXTENUEZ " .........AU DREPTATE DOMNILOR, NU LE ADUC NICI-O VINA, SUNT COPII MODERNI SI AU MULT UMOR ! Autoare, Petruta Rosu