sunt la pământ și

dragostea mea

își face poze cu mine

ce exemplar frumos exclamă unii

oprindu-se privind invidioși

pe mine la pământ 

cu splendidul toc cui

înfipt adânc

tot mai adânc

eteric exist
frunză din roua ta
impăturesc hărţi lanterne
câte o faţă de om
să vrei numai şi limba mea
ca o iarbă rară
lacăte va deschide

ce are pisca și eu nu

poezie după poezie

țigară după țigară

eu sunt cel de care s-a auzit

că am mână sigură

cuțit n-am

să taie fumul

capul zmeului să-l văd

cum scuipă foc la picioarele iubitei

în fulgerul lui pentru pisică mierea

și laptele 

și dacă mă înfurii 

pot să chinui cearșaful cu tine

să văd atunci ce face pisica

depresive

neliniştite

trăiesc de la geam
la uşă

te-am lăsat să şlefuieşti
să-mi pot face un rozariu de sticlă
în care să-mi zgârii numele
până la praf

iar tu să mă cerţi
si să mă alinţi
ca pe un copil murdar
de var
care a încercat să se urce
în măr...