cînd pleacă un om carnea mi se strînge în jurul oaselor ca un cort de campanie.
atunci cel mai greu e să tac tot ceea ce n-am spus se cere afară imaginează-ţi că forezi în marea nordului dai brusc peste o pungă de gaz şi explodează totul. tot ce n-am spus ţîşneşte prin stern prin pelvis prin ţeastă. din mine mai rămîn două vertebre tasate.
lucid.
plecările sunt nişte dureri lombare care te ţin două trei zile la pat.
2.30. avem toţi…
Continuare
Adăugat de emil la Ianuarie 31, 2008 la 9:50am —
Nu sunt comentarii
I breathe through my lungs
Just not to forget that I have them,
Because,…
Continuare
Adăugat de Liviu Mircea la Ianuarie 29, 2008 la 8:46pm —
2 Comentarii
trag plapuma peste cap.
nimic nu mă poate atinge sub această manta invizibilă.
sub această membrană.
în curînd se face cald. sufocant.
trebuie să rezist dacă scot capul nu am
nimic de văzut.
7128.7129. de la unu la patru 7130 de picături
s-au scurs din robinet.
7130 de termite. 7130 de burghie ce-mi sfredelesc creierul
febril ca o sondă forînd spre centrul pămîntului
între patru şi cinci nu mai ştiu unde sunt.
mîinile sunt… Continuare
Adăugat de emil la Ianuarie 29, 2008 la 8:51am —
1 Comentariu
frate transport animale foarte mici
am un microbuz plin cu microbi
ferească-te să deschidă geamul şi să strănute
aşa că ţine distanţa
ai sink aim creizee frate
să decedez io dacă nu
aha sunt atins spun phoezii
şi-mi vine să mor bine că nu
îţi spun ceva mort şi culmea
să-mi vină phoezii
la mine vine cîinele gentleman…
Continuare
Adăugat de George Asztalos la Ianuarie 27, 2008 la 5:45pm —
4 Comentarii
Nu de puţine ori o discuţie despre criterii de apreciere şi clasare, etichetare şi în genere orice demers critic, fie el asumat sau pur, reactiv, ajunge la o limită - limita expresivităţii.
Anume acea destinaţie unde orice act receptiv trebuie (sau ar trebui) să se oprească, să se auto-analizeze şi să ţină seama. Retoric, este ceea ce analizez, clasez, traduc, intermediez, apreciez, primesc, EXPRESIV sau nu? În formă de aforsim, singurul mare păcat al artei este…
Continuare
Adăugat de Razvan Zlavog la Ianuarie 26, 2008 la 3:31pm —
1 Comentariu
Adăugat de Poemagenes la Ianuarie 26, 2008 la 11:49am —
Nu sunt comentarii
ne jucăm cu minţile noastre. ne jucăm ca tâmpiţii cu puţa în praf. ne jucăm de-a viaţa. la naiba, ne jucăm cu toate jucăriile.
acum nu contează ce gândesc. nu contează ce.
îmi zic ioana din obişnuinţă îmi zic să tac.
oamenii au locurile lor. eu credeam că sunt rezervate. dar nu. oamenii se aşează la întâmplare undeva rămâne un gol. undeva lipseşte cineva. eu
îmi spun ioana din pură obişnuinţă. aş putea fi oricine. acum…
Continuare
Adăugat de ioana negoescu la Ianuarie 25, 2008 la 10:31pm —
2 Comentarii
CERTAMEN INTERNACIONAL ABRACE DE POESÍA ERÓTICA Y AMATORIA 2002
ANTOLOGÍA LATINOAMERICANA DE POESÍA ERÓTICA Y…
Continuare
Adăugat de Anthony James Ramos Vargas la Ianuarie 25, 2008 la 1:19am —
Nu sunt comentarii

Dragostea
E întuneric la depozitul de fier vechi. Portarul a adormit în cabina de serviciu, cu picioarele pe…
Continuare
Adăugat de Laura HR la Ianuarie 24, 2008 la 8:05pm —
1 Comentariu
Entre veredas blancas
que el viento gélido borró,
sólo las huesudas manos
del bosque prendieron,
del alma la memoria,
para que no se marchitara,
y del…
Continuare
Adăugat de Poemagenes la Ianuarie 24, 2008 la 5:30pm —
Nu sunt comentarii
Andaremos amor
andaremos.
Tú, desde la penumbra guiándome suavemente.
Yo, algo desmembrada
empujando este dolor que sigue ahora,
silenciosa por los cuartos vacíos
cocinera ya de sólo un plato.
Leyendo las noticias y escuchando tu respuesta
oyendo la música e imaginando tus oídos,
andando por la calle
y sintiendo en mi palma tu mano acariciante.
Pero…
Continuare
Adăugat de Adriana Serlik la Ianuarie 24, 2008 la 10:21am —
Nu sunt comentarii
Lucia Daramus
I See…
Continuare
Adăugat de Lucia Daramus la Ianuarie 23, 2008 la 8:30pm —
5 Comentarii
lena
lena stă pe scara blocului ca un ghemotoc de hârtie. oamenii trec pe lângă ea ca pe lângă un ghemotoc de hârtie. strânge între picioare o păpuşă.
lena. lena. aşa o cheamă pe verişoara mea. lena stă pe scări cu păpuşa între picioare. îi smulge părul. fir cu fir. ai ruj? de ce-ţi trebuie ţie ruj?
vreau să mă fac mare.
lena are opt ani. îşi doreşte să se fi născut fără cap.
îmi scot bricheta mă aşez la masa de scris.…
Continuare
Adăugat de emil la Ianuarie 23, 2008 la 11:17am —
Nu sunt comentarii

Sinopsis de la novela: Rapsodia Vagabunda…
Continuare
Adăugat de juan carlos guerrero la Ianuarie 22, 2008 la 10:29pm —
Nu sunt comentarii
dacă ai noroc metroul face o oră pînă în centru
ai putea să vezi şi tu nişte vedete în carne şi oase…
Continuare
Adăugat de emil la Ianuarie 22, 2008 la 9:13am —
1 Comentariu
-
Meditaţii despre Ceaţă -
Prima redactare a Ceţii este în anul 1907, ceea ce face ca această a doua traducere în limba română, graţie lui Sorin Mărculescu, să apară după 100 de ani. Romanul a fost publicat însă în 1914, anul declanşării primului Război Mondial. Lăsînd
la o parte semnificaţia simbolică a momentului istoric ca atare, menţionăm…
Continuare
Adăugat de Laurentiu Ursu la Ianuarie 20, 2008 la 2:02pm —
2 Comentarii
bună, mă numesc ioana
şi nu ştiu cine sunt.
azi doctorul m-a întrebat de ce mă semnez cu i mic
şi de ce întotdeauna M e mare
am observat că m mic arată ca un vierme. M nu e un vierme
e o pasăre sau un fluture
e un miracol
e copilul meu
e iubitul meu
e o mare pe care nu am văzut-o niciodată
aşa că doctorul mi-a cerut o listă. nu m-am oprit de atunci
pentru că era totul de scris
şi totul nu încape doar…
Continuare
Adăugat de ioana negoescu la Ianuarie 19, 2008 la 9:22am —
8 Comentarii
Urasc dupa-amiezile uscate si reci de toamna, bucati de zi in care plictiseala iti umbla prin maruntaie, iti umple plamanii de acel “leave me alone..” pe care fetele tuturor si a ta, cel mai mult, o scot la iveala. Corpurile oamenilor mergand teleghidate ca niste papusi isterice si graba care ne transforma pe toti in simple maimute ale
oboselii si spleenului. Posterele de la metrou, drumul blocat pana
acasa, o mana…
Continuare
Adăugat de Adi Georgescu la Ianuarie 16, 2008 la 6:02pm —
7 Comentarii

Qué tendrán las estrellas, que ruegan de noche
Ojos que me guiñan mintiendo
Qué tendrá la candela que hipnotiza
Atrayéndome a su fuego
Qué tendrá esa cumbre
Que me llama a su cielo
Y qué el bosque
De árboles lleno
…….
Quizás una respuesta escondida
En el oscuro firmamento
O un lamento gritado,
en lo que es el profundo infierno
Sin duda la promesa
Del…
Continuare
Adăugat de Charlie a secas la Ianuarie 9, 2008 la 8:30pm —
7 Comentarii