Postări de blog Ianuarie 2015 (440)

jocul

un joc frumos

dansează între noi

împletit din şoapte

gânduri

vise

şi priviri

în ritm

de doi

 

în pas de vals

jucăm doar noi

călcând uşor cuvântul

zidind castelul din poeme

ce-n…

Continuare

Adăugat de Elisabeta Luşcan la Ianuarie 30, 2015 la 3:30pm — 5 Comentarii

UN PRIETEN PLANETAR

UN PRIETEN PLANETAR

Interviu de Veronica Balaj (2011)

 

 

Veronica Balaj: BEN TODICĂ ESTE UN PRIETEN PLANETAR, dacă parafrazăm pe un alt roman de acelaşi tip... pe dl Lucian Hetco, directorul revistei ”Agero” din Stuttgart.

 

Ben realizează emisiuni de radio şi televiziune în limba română în Australia. Voluntariat, pasiune,…

Continuare

Adăugat de Benoni Todica la Ianuarie 30, 2015 la 2:37pm — Nu sunt comentarii

În ploaie

Ce dulce-i dorul tău când se rostește ploaie

Și de-ar cădea pe mine și peste drumul meu

Să-l lași să mă inunde să ducă-n șiroaie

Tot ce în loc mă ține și drumu-mi face greu ...



Ce-n miresmat ți-e dorul când se rostește vânt

Aromele din vară în toamnă pârguiesc

Să-mi despletesc aripa, blestemul din cuvânt

Să-l risipesc deodată să vin să te-ntâlnesc.



Pe-o bancă-n gara veche iubirea m-a chemat

Și dorurile tale și-au anunțat venirea

La… Continuare

Adăugat de Gabriela Mimi Boroianu la Ianuarie 30, 2015 la 12:59pm — Nu sunt comentarii

Tresaltă-un peşte-n zodiac

În oglindirea unui lac

cu speranţe şi ispite,

tresaltă-un peşte-n zodiac

cu-aripioare poleite



Ursitoarea îi zâmbeşte

contemplându-i strălucirea

aripii,…

Continuare

Adăugat de Alexa Mirela la Ianuarie 30, 2015 la 12:30pm — Nu sunt comentarii

Nu pot să-ţi mai vorbesc

Nu pot să-ţi mai vorbesc

cum îţi vorbeam atunci

când păsările luminii vibrau

în serile cu ochi de chihlimbar

învăţ tăcerile albe

 

cu gândul   îmbracat

în dorul…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Ianuarie 30, 2015 la 11:36am — 3 Comentarii

Ceva rămâne într-un dincolo

Mă iartă zi

Mă iartă noapte

Mereu am întârziat o clipă

Bezmetică risipă

Sunt mai aproape de cer acum

Cu fiecare semnătură a timpului

Într-un neunde şi necând

În liniştea dintre două gânduri

Roiesc îndoielile ameţite

De chemarea necuprinsului

Nu încerca să…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Ianuarie 30, 2015 la 11:34am — 1 Comentariu

E aproape miezul nopţii

Eu stau de vorbă cu un chip al tău,

În care mă văd dincolo de mine,

Instalată ca într-un dureros refugiu.

Răsucesc un vers din Murilo Mendes,

 să-mi chem somnul…

“dacă nu eşti aici nu exişti”

Dar tu eşti aici,

dar eu sunt acolo,

cu…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Ianuarie 30, 2015 la 11:32am — Nu sunt comentarii

În aula sufletului pârguit de dor

Nicicând nu aţi plecat de tot

aţi aşteptat cu aripile frânte

sub pleoapa pământului

cu umbra transparentă

a visului de cer muşcat de timp

în aula sufletului pârguit de dor

renasc …

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Ianuarie 30, 2015 la 11:31am — Nu sunt comentarii

Dacă aş putea

Dacă aş putea

Aş rămâne cu tine

Două păsări albe în anotimpul gutuilor

Să spargem lumina nopţilor

Cu ochii umbriţi de ispită      

Dacă aş putea                       

Aş muşca dintr-un colţ de cer

Un al cincilea anotimp

Să nu ne piardă timpul

Rostogoliţi  sub…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Ianuarie 30, 2015 la 11:30am — Nu sunt comentarii

Necuminţenia întrebărilor

Un gând miroase a vanitate

prin văpaia de sub tâmple

urcă în limpezimea oglinzilor

mătuită de necuminţenia întrebărilor

nimic nu este spus

doar arome palide trec

dincolo de zid într-un tipar

foşnesc umbrele celor adăpostiţi în mine

croindu-mi destinul           …

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Ianuarie 30, 2015 la 11:29am — Nu sunt comentarii

vârâsem mâna în mănuşă până la capăt

vârâsem mâna în mănuşă până la capăt / fiecare deget este

la locul lui şi acum / în copilărie aveam mănuşi de blană cu un deget

acolo încăpeau toţi prietenii mei / acum mai puţini

şi mai puţin tineri;

uneori merg înspre tine / trec printre nenumărate maşini

mă aplec de fiecare dată / răsăritul este aproape

îl simt / îl miros /…

Continuare

Adăugat de Liviu Mataoanu la Ianuarie 30, 2015 la 10:30am — Nu sunt comentarii

Așteptarea unui vis

am să-mi duc în rugă dorul

dintr-un vis trăit aievea

într-o noapte să-mi iau zborul

ca un fluture din Țebea...

când cresc florile pe deal

pe o margine de apă,

să-mi dai brațelor real

dintr-un vis de...altă dată...

de mi-ai cununa dezmierdul

într-o umbră de sculptură...

lunecând prin tine…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Ianuarie 30, 2015 la 10:00am — Nu sunt comentarii

Povestitorul de pe 2 – Tărâmul chiorilor unde surdu-i împărat (II)

   

Ne aflăm şi azi în compania celor doi mici prieteni din episodul trecut, elevi de şcoală din împărăţia „sângelui albastru” unde o vrăjitoare a trimis odată un blestem peste toţi supuşii imperiali, aceştia fiind atacaţi instantaneu de orbire, însuşi împăratul ( şi el copil) fiind lovit de o surzenie cronică într-o formă rară.  „Hei budy, hello. Ai citit chestia asta?”. „Ce să citesc, mă rog?”. „Am scotocit prin podul bunicilor şi am dat peste o carte interesantă, scrisă…

Continuare

Adăugat de Valeriu Valerian Ioan la Ianuarie 30, 2015 la 9:53am — Nu sunt comentarii

Povestitorul de pe 2 – Tărâmul chiorilor unde surdu-i împărat

 

… este un tărâm plin de copii dintr-un scenariu SF, în care o vrăjitoare a trimis odată un blestem peste toţi supuşii din împărăţie, aceştia fiind atacaţi instantaneu de orbire, însuşi împăratul ( şi el copil ) fiind lovit de o surzenie cronică într-o formă rară numită „a sângelui albastru”. În această împărăţie, treburile erau făcute pe jumătate sau chiar deloc din cauza orbirii generale, de multe ori copiii ciocnindu-se între ei prin mişcări violente de stradă, situaţiile…

Continuare

Adăugat de Valeriu Valerian Ioan la Ianuarie 30, 2015 la 9:51am — Nu sunt comentarii

Dimineti ce mi se par sfisiietoare,viata in sine ce i o dubla teroare,imi lasa trecutul in minte sa mi umble imi.acopera ochii cu palma lui dura,ma chinuie intr una si nu vrea sa fuga.Ii implor sa ma…

Dimineti ce mi se par sfisiietoare,viata in sine ce i o dubla teroare,imi lasa trecutul in minte sa mi umble imi.acopera ochii cu palma lui dura,ma chinuie intr una si nu vrea sa fuga.Ii implor sa ma lase, o sansa sa mi dea..sa bucur de viata asa cum e ea..sa uit de iubiri ce nu le am avut sa pot sa iau totul de la inceput..sa ma lase sa mi pling iubirea cu dor acelui ce vesnic o sa mi fie dator ,pentru toate lacrimile ce eu le am varsat..si fara de mila usor m a uitat..!! Continuare

Adăugat de Maria Giurgi la Ianuarie 29, 2015 la 7:16pm — Nu sunt comentarii

Erezia cântării cântărilor

Dialog imprevizibil monolog al timpului
pierdut Tăcere ieşind din ţâţâni Cântec
amar ce-mi pui viaţa pe cântar Să-mi
măsori fără ruşine Răul dac-o duce bine
Icoanele mării plutesc în ochii tăi dragoste
Parcă ai fi bărbat aşa de bine cunoşti
eternul feminin O cântare a cântărilor
gândită cu epiderma
direct pe firmament
tăcere
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Adăugat de Costel Zăgan la Ianuarie 29, 2015 la 7:03pm — Nu sunt comentarii

Cum să-mi potolesc puterea!

cum să-mi lecuiesc de tine

al dorinței mele vuiet

când adâncurile din mine

se răscoală într-un suiet!

cum să-mi potolesc puterea

de-a te cere nebunește

unui gând de nicăierea

ce-mi apare și-mi șoptește!...

mă inundă cu dorința

până-n vârf de fibre crude...

cum să-mi vindec neputința

de-a…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Ianuarie 29, 2015 la 6:00pm — 1 Comentariu

Cale de lumină...

Cale de lumină...

Cale de lumină vezi în întuneric

în timp ce imaginea mea

pluteşte…

Continuare

Adăugat de Irina Lucia Mihalca la Ianuarie 29, 2015 la 5:30pm — Nu sunt comentarii

liniștea unei ape stătătoare

tot mai rar

trec

pe drumul mărginit de

spini frumos colorați atrag privirile dar obosesc

prefer liniștea unei ape stătătoare în care se reflectă soarele

dacă mă așez într-un unghi bun văd ce vreau eu

pot privi printre degete

ca-ntr-un joc de raze puse una lângă alta

și-mi protejez și ochii și sufletul

vine o vreme când

timpul se comprimă

inima se strânge și nu mai vrea

nicio strălucire

doar…

Continuare

Adăugat de Maria Vo la Ianuarie 29, 2015 la 4:30pm — 4 Comentarii

Refugiu

Când mă dor

dimensiunile istoriei

mă refugiez

în colţul meu de veşnicie,

mă acopăr

cu silabele Cuvântului

şi plâng

cu tăceri de miei nenăscuţi

până când

visul redevine albastru.

Adăugat de Florin T. Roman la Ianuarie 29, 2015 la 2:25pm — Nu sunt comentarii

Arhive Lunare

2020

2019

2018

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

2000

1999

1995

0201

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor