Și  ninge iar, poate la fel ca-n seara-aceea

Când tu bărbatul, căutai nebun femeia,

Când pașii tăi rupeau prin nea cărări de dor

Iar pașii mei vroiau să-nvețe primul zbor.

Ne-nvăluiau dantele albe de zăpadă,

Copacii se-nchideau deasupră-ne-n arcadă,

Sub ramuri ninse străluceau priviri de foc

Și-am știut atunci că nu mai e un simplu joc.

Am nins prin vreme dorul meu prea plin de tine

Și-am rătăcit croindu-mi drum…

    Că,

    fără Cuvânt aș merge mai altfel,

                                                      împiedicandu-mă,

                                                                                   tu știi?…

era un martie blond erai tu şi toată lumea părea să agonizeze

o lume cosmică

un bucureşti plutind pe mărţişoare

un bucureşti cu tramvaie şi avioane prin inimi

o ameţeală de iepuri noaptea sărind periculos

prin faţa farurilor

mă simţeam vinovată   

am zis că nu înţeleg ce mi se întâmplă

ai zis că mi se întâmplă tiramusu

nu pot crede câţi ani au tecut nişte iepuri în cârje sărind

şi iar îmi vine la geam o tâmpenie de anotimp un pericol şi…

☼

Tăcerea sufletului arde piatra lespezilor grele care mă despart de Tine.

 Flacără infinită din veacul infinit, cupola sufletului meu unde îmi ridic fiinţa de dor.

În năpraznicul iureş a firii mele care sunt uneori, învăţ să-­mi mărturisesc dragostea. Cuvintele mele ajung în tine, în adâncul minţii tale. Acolo se aprinde focul, în seninul înăţimilor tu mă…

încă ninge
şi fulgii se-aşează
în pagina mea
cu rânduri albe
acoperă ce-am scris
eu chem Zefirul
să-mi încălzească versul
uimit de albul cernut

peste tot
fire împletite
din alb sidef prea blând
cu roşu curgând
ca un legământ între fire
prins în hora versului alb

mărţişorul

talisman solar
erupţia vieţii
pe neaua iernii învinse

M-au trezit azi-dimineaţǎ,

La fereastra casei mele,

Somnoroase pǎsǎrele…

Ciripeau pline de viaţǎ,

Oare…ce-o fi fost cu ele ?!

Dintr-un petec de zǎpadǎ

Clinchet viu de clopoţei…

Un mǎnunchi de ghiocei

Fǎceau zarvǎ prin ogradǎ…

Oare ce-o fi fost cu ei ?!

Dup-un lung şi rece vis,

Alinta bǎtrânul soare

Un bondar, cu-a lui dogoare,

Printre ramuri de cais…

Ce se-ntâmplǎ astǎzi oare…

Să nu striveşti clipa!

În stele suntem noi, în lumina veşnică…

Cad nopți pe umerii goi

În plete-ncâlcite de stele noi...

Cranii premature privesc în gol

La alunecarea anilor în noroi.

Degete scufundate-n

Zaț cărnos, de sentimente,

Se taie-n albul ridurilor împăturite

În origami cu teatru de păpuși.

Cortina ruginită de boli

Își așează faldurile osoase

Pe leagănul în care plânge omul

Sub descântul moliilor carnivore.

Aplauze stropite de…

In multe texte filozofice apare observaţia că natura produce doar numere întregi. Se pare că nu există în universul nouă  cunoscut fracţii. Un pahar spart se divide într-un număr întreg de cioburi.

Divizarea schimbă calitativ obiectul determinînd o schimbare semantică: (paharul spart a dispărut, avem în schimb un număr “n” de cioburi). Numerologia ebraică…

 noaptea doarme
 în cearceaful de
 plumb
 o pătură groasă
 de nori cenușii
 se agăță de cer
 sfîșiată de țurțuri grei
 casele se bagă
 una în alta
 își dau mîna
 prin miezul întunecat
 ochii sunt obosiți
 și retina ustură.
 
 lumini sunt gata
 să aprindă pîntecul
 cerului
 vislesc spre
 nord
 magnetic .

frunză verde

și-am zis frunză, și-am zis verde,

nebunii de…

Comunicat:

     Cum aş putea în poezie

     Să-mi transform iubirea

     Şi pe floarea de cais

     Să-ţi scriu cu majuscule amintirea

     Păsări ce cântă-n măslinul

     Tulburător de tandru

     Să-ţi aducă-n primăvară lin-linul

     Iubirea-n dulcele tril- trilul

     Vino-n munte la izvorul

     Cel cu doruri multe

     Printre brazi să-ţi urmezi zborul

     Poezia, visul, sărutul de pe frunte. 

neştiinţa o iscoadă

viitorul nu ia mită

cere viaţa mulţumită

pentru marea ei rocadă

turbion de gânduri rele

ţesătură de arnici

când nu ştii ce vrei şi nici

unde te vor duce ele

lumi care-mi treceau prin faţă

sau prin care eu treceam

lunile ce curg pe geam

nopţi de gene îmi agaţă

un mister ascuns în ou

ca un semn de întrebare

pentru clipa trecătoare

când ajunge la…

Am fost învingătorul cel învins,

iar tu...

iar tu o-nvinsă,

dar învingătoare…

Chiar dacă eu am câştigat,

prin cel câştig

tu mi-ai ucis

speranţa… şi visul spre urcare.

Acum mă prăbuşesc în gol,

şi zbor spre-adânc,

cătând solemn uitarea-n prăbuşire.

Şi totuşi am puterea să-mi revin,

din când în când, înot spre cer,

printre bătrâne stele să găsesc,

hazardul din eter,

o…

                         Petre Ţuţea despre artă şi despre Brâncuşi

Am început să scriu acest comentariu pornind de la două fapte. Primul îl constituie părerea lui Petre Ţuţea despre artă, foarte asemănătoare cu a lui Brâncuşi: „... arta inspirată produce o bucurie pură, cea căutată prelungeşte în consumator neliniştile sterile ale plăsmuitorului.” (Radu Preda – Jurnal cu Petre Ţuţea), al doilea, vizita făcută sculptorului, în compania lui Haig Acterian, în…

Dragostea-i îndelung răbdătoare

doar o viaţă ne pune la-ncercare

Costel Zăgan, Distihuri rebele