Printre altele eu credeam succesiv in pietre, in stele de mare si mai cu seama in scoici.

Cand ma prindea in pauza dintre doua credinte,

mama (sotia tatalui meu cu vesta)

ma intreba circular,

cu-ngrijorarea aceea a ei de mama frumos tematoare,…

dacă la început a fost cuvântul

« Cher Gustave, 

Je t’écris pour te donner des nouvelles de... Roumanie? Moldavie? 

Au fait, est-ce que toi-même, te rappelles-tu où exactement tu l’avais bâti, ton pont? 

Je sais que tu n’oublieras jamais le nom d’une rivière qui porte le nom d’un pet, le Prut. 

On en a beaucoup rigolé, mais… 

Je veux dire, dans quel pays précisément l’as-tu bâti ?Car nous ne le savons pas… 

J’ai même placé une annonce dans « Libération » : 

„Jeune pays, beau…

De martie şi mai departe:

Îngropat în…

Pentru toate poetele de pe Reţeaua literară...

MĂRŢIŞOARE, MĂRŢIŞOARE...

            Mărţişorul înmagazinează în el iubirea curată şi sinceră, identificată de iubitele noastre prin cele două fire de aţă împletite, roşu şi alb. Mărţişorul trăieşte în poveştile de dragoste adevărată, ca un simbol al primăverii interioare, pentru că de multe ori acesta nu coincide cu venirea primăverii. Această primăvară interioară se concretizează în primele…

Instantaneu

 …

dacă îţi spun că nu înţeleg, mă crezi?

nu mai am nevoie de stele

tu nu înţelegi?

mi-ajung alea verzi primite

atunci când te-am cunoscut.

(eram sigur că o să râzi acum

nu poţi fi şi tu rece ca ele!

nu poţi şi gata! )

şi nici măcar nu erau căzute din copacul cu stele

(cum zicea bunica cerului de august)

au venit odată cu tine

aduse aşa clandestin prin vamă

cum chinezii în geamantane

ştii?

nu pot înţelege cum le-ai adus…

a iubi nu există

există un bărbat
de poezie

muşcătura
din cuvinte ca
lobii urechilor

şi
firimiturile de
pe buze

*O zi de vacanţă*

Peste noapte, nasul mi s-a umflat puţin, dar destul pentru un ochi atent ca al mamei. Imediat ce intră în cameră, înainte de orice, mă întreabă:

- Ce-ai la nas?

- M-am lovit de un stâlp aseară.

Nu pare convinsă, dar nu insistă.

- Cineva te cheamă la telefon. I-am spus că încă dormi, ca să te fac de ruşine.

- Cine-i? întreb curios, pentru că se întâmpla rar să aibă cineva treabă cu mine prin telefon.

- Nu ştiu. Du-te…

m-am trezit plin de alge în trupul altcuiva 

înotasem până la malul altei vieți 

și priveam orașul lăsat în urmă acum două anotimpuri 

pe plaja biciuită de liniște admiram apusul dintr-o femeie rătăcită de oameni 

îmi crescuse o mare în dreapta inimii în care ea își clătea mâinile înainte de somn 

în ochii ei de-un albastru sărat 

m-am trezit clipind întâia oară a…

uiţi să iubeşti ciotul din mine rămas

când încercam să percep realitatea   

din iarna mea, pe ţărmul plin de valuri  

ce-mi ciuguleau frunzele şi eu, îmi

dădeam înmugurite florile

în stânga

şi

în dreapta

şi

uitam să privesc înainte. Aştept să vină

anotimpul acela, primăvara,

doar pentru tine,

să mă culegi

dinlăuntru.   

26.02.2014, ora10, 50’

      Mâinile apucau mecanic ştiulete după ştiulete, parcă ar fi fost la un concurs. Boabele de porumb loveau brutal pereții găleții de tablă, iar sunetul ce se auzea părea strigătul de disperare al cuiva care se prăvălește în gol. Încet, încet se pierdea în hăuri, însă nu înainte ca Șerban să-l simtă dureros în creier. Și, dintr-o dată i se făcu frică. Parcă era acolo, în…

sonet- teatru ambulant

nu suntem noi ci măşti veneţiene

păpuşi de lut cu ochiul larg închis

nu avem puls, nu curge sânge-n vene

doi demoni gri ce-au evadat din vis

purtăm pe rând, pe faţă câte-o mască

o arătăm în lume mincinoşi

sub ea ascundem sufletul de iască

când de-ndoială zilnic suntem roşi

o mască eu, văd negru în oglindă

o alta tu, de fiecare dată

demonii mei încearcă să o prindă

şi chiar o prind dar nu e de…

Legenda unui Grup de Asalt[*]

În tentative oricărui popor de a-şi cunoaşte trecutul, principalele momente istorice luate în considerare de către cercetători sunt războaiele. Probabil că nici nu se poate altfel, pentru că prin lupte popoarele îşi cuceresc sau consolidează independenţa,…

În Giulești, soarele nu răsare niciodată singur,

În orice caz, nu răsare așa, de capul lui,

În zona triajului, spre exemplu, dreptul la răsărit a fost reglementat cam acum șapteș’cinci de ani (ca mîine suta), mai…

am luat bilet la un spectacol. Nu-i aflam numele

decât la sfârşit. Aveam doar 10 lei la mine şi el  

costa 11. M-a lăsat să intru în sala plină de scaune

goale, să mă aşez pe unul plin de mine şi să fac

linişte. Spectacolul începe. Nici nu ştiu ce era. Un

actor cobora de pe scenă urcând direct spre mine.

Bolborosea într-una, în atenţia celorlalţi şi şi-a înfipt

ghearele în gâtul meu de parcă jucam un rol şi privirea,

da,…

 

Azi, doar azi, adun gânduri înfofolite-n ani

am renunțat să le număr, am renunțat să le cern

m-am obișnuit cu ele, m-am obișnuit să le mint

le țin în șifonier, le țin ferecate, le țin cu frică...



Peste ziua de ieri am tras o perdea groasă

am îndrăznit să cred că…

ești atât de departe

încât și gândul îmbătrânește până la tine…

Club Silencio, editurile Karth și Herg Benet vă invită vineri, 28 februarie, de la ora 18.30, la o dublă lansare de carte: Fluturele-curcan. Specii amenințătoare, roman critic de Felix Nicolau și Ce facem cu România? Cititorii în dialog cu Cristina Nemerovschi, un volum în care Cristina Nemerovschi a adunat cele mai interesante discuții avute cu cititorii săi. Evenimentul va avea loc la Club Silencio (Piața Rosetti nr. 5, București).

Invitați: Diana Iepure, Florin…