- Iarba-n livadă doar ce-a fost cosită

Și greierii se-ntrec în recital,

Peste izvor se-apleacă o răchită

Și lasă-un strop de umbră. Matinal

E soarele și se tot umflă-n pene

De bucurie că pleznesc de flori

Copaci-nmuguriți, pe mii de scene

Evoluează gâzele din…

Să-mi triluiți dragi păsărele,

V-am așteptat cu vers de dor,

De prin străini, și vă ador

Că umpleți crâng și rămurele.



A plâns pădurea-n toamna sumbră,

Cu foșnete ce m-a…

http://confluente.org/cristina_mihai_balaj_1523336557.html

                                                ****

cum știți cu toții mă gândeam la ea

și având cuțitul aproape de gâtlej

 demonul călător zâmbea  misterios

 răsfoiam un album gros

 cu felurite otrăvuri

pe tavă stăteau așezate doar să aleg ce-i mai gustos

biblioteca era plina de maci arzători

frigeau cuvintele caci era…

- De azi, iubito, m-am mutat la țară,

Nu am semnal pe telefon, nici net,

Zace în pod bătrâna mea chitară

Și plânge uneori ca un poet

Ce s-a retras într-un cotlon, departe,

Să nu-l mai știe nimeni și oricât

L-ar căuta, dar n-a fugit de moarte,

O poezie-a vrut, numai…

Expoziția lui Rani Ghilat * - Corozie

 

Natura naște, construiește și în clipa următoare începe să-și distrugă creația, conform legii entropiei universale. Orice obiect fie viu fie el neînsuflețit se va întoarce în haosul primar.

Corozia este și ea un proces de uzură a materiei atacată de mediul…

„Trebuie să-ţi descoperi visul,

apoi drumul într-acolo devine uşor.”

Herman Hesse

- Meteoriţi rătăcitori prin cosmos

Noi n-am făcut, iubite, niciun pact,

Primordial ne-a-ndepărtat Big Bang-ul,

Destinul ne-a unit într-un…

stau la apus de nopţi

sau poate la răsăritul din mine

uitat cândva în crâng

la o răspântie de drumuri

unde doar vestejiri se adună

vis de verde

în ochiul închis

al fântânilor păsări

câte aşteptări au murit în pădurea tristă

decolorate în fumul alb

din iarba strivită de tăcere

îndoieli renunţări iluzii

la sânul cocorilor răniţi de timp

copacii sunt păsări cu pieptul zdrobit

ce ireal se zbat ameţiţi

de uimirea…

suntem doar noi,

fiecare cu singurătatea lui.

Pasărea din inima nopții

clatină tăcerea împietrită-n aer.

Îmi faci semn s-o las,

să-și potolească setea.

Drumul ce-i  stă înainte pare fără sfârșit

deși mai este atât de puțin.

Ne-am asumat orice risc când am pornit

până și pustiul…

se izbește

de zidurile…

Te-aș întreba despre-o  toamnă

când roua unui vis de dor ne-a fost povară,

dar… a început să ningă

și-n sufletul în care culori au apus,

se sting orizonturi.

Te-aș întreba despre o vreme

când iarna ne era senină sărbătoare,

dar… a început să ningă

și corbii  se aștern veșmânt amar

peste zări.

Te-aș întreba de-o primăvară

când mii de clipe risipeam nepăsători,

dar… a…

ai intrat cu amiezile

și toamnele

căutai un loc să le ascunzi

ca și cum ți-ar fi fost frică

să nu le tulbur sensurile

cu un cuvânt rostit sau doar răsărit

în nopțile când le puteam ușor distinge

în lăcomia brațelor și ochilor

eram pământul în care

îți semanai eternitatea

fără să văd

cenușa arcuită sub tâmplă

purtai cu tine cheia

iubirilor rătăcite

să-ți  rezemi…

Limba, Cuvântul şi Sufletul 

Recent,  am avut un argument într-un interviu, unde am afirmat că limba română este mult…