COPILĂRIE

Mamă,

deschide-ţi palmele încet,

în formă de floare,

către soare…

Din zbor,

în căuşul lor, azi prinde,

ce cuprinde vântul,

în cuvântul -

COPILĂRIE!

Mamă,

îndreaptă-ţi…

- Tremură carnea pe tine!Ia pastila asta!Poftim! Doamna Hapsin își frământa mâinile, vădit stingherită. Ultimul cuvânt fusese destul de încărcat și Filip privea discul alb, cretos ca pe ceva malefic. Își implantă în doxă ideea că dacă o să înghită așa ceva nu numai că frisoanele sale nu vor înceta dar exista pericolul iminent ca viața lui să dispară. O ura pe bătrână. Mirosul ei jilav încă îi mai persifla nările într-o continuă contracție. Nu-și putu abține privirea să nu atârne de carnea…

eu sunt o frunza

tu esti o carte

m-a purtat vantul pe filele ei

imi esti patul

in care dorm ganduri

iar eu nu stiu sa le citesc

mai am doar noaptea

noaptea si visul

de-as putea vreodata

sa te rasfoiesc

fara ca tu sa  te temi

c-am sa te parasesc

ma rog vantului

sa ma poarte in zbor

intre filele tale

m-aseze usor

sa ma strangi

atata sublim

timpul meu langa tine-i…

ieri cânta.

azi nu.

nu mai cântă un greier

în fulgul de ureche

pus de doi

lângă roua dimineţii.

s-a făcut deodată linişte.

liniştea ca o bucurie a iernii

aşezată peste pleoapele gândului.

liniştea care rupe ochii

din ochi,

sărbătorind, pe din dosul lacrimii,

victoria castelelor de nisip.

e linişte!

atât de linişte încât se aud,

pe sub firele de lumină,

paşii singurătăţii

cum îşi urlă…

- Cineva l-a întrebat odată pe viţel: Ce vrei să faci tu când oi fi mare? Şi el a răspuns plin de nonşalanţă: Vreau să ajung bou ca tata!

- La munte pe vârful unei prăpastii soţia spune: Vai ce frumos e aici! Păcat că e aşa de cald. Şi soţul i-a făcut vânt.

- Nu vă supăraţi, serviti şi mormoloci in restaurantul dvs?

- Da domnule, luaţi loc.

- Costele, dacă o să mor înaintea ta, promite-mi că la înmormântare ai…

miroase a rânced

în împrejur

tăcerea se răzvrăteşte

nici fluturii nu mai zboară

în acest decor de întuneric

îmi joc ultima reprezentaţie

cineva îmi şopteşte că-s

prea bătrân să mai…

VOCILE

La telefon sunt atât de aproape de vocea ta, mă uimeşte cum ni se împletesc vocile cum se suprapun cu scrisul, câmpia e plină de alb recalcitrant ca şi cum te-aş vizita 2 zile la rând, ultima, erai dincolo de o masă, la un fel de întâlnire cu multă lume care te privea, eu nu, încă nu mă născusem, apoi am dansat într-o gelozie singulară un tango fără muzică, bluza ta era un decolteu transparent cu buze şi strofe scrise de un mare poet al eroticului…

Editura Herg Benet vă invită sâmbătă, 2 iunie, de la ora 17.00, la Bookfest, pentru o lectură din romanul "Pervertirea", întâlnire și discuții cu autoarea Cristina Nemerovschi, urmată de o sesiune de autografe. Evenimentul va avea loc la standul Herg Benet.



„Mărturisesc că am început să citesc cu emoţii manuscrisul celui de-al doilea roman al Cristinei Nemerovschi. Îmi plăcuse foarte mult Sînge satanic, despre care am vorbit cu…

Neguri

E noaptea asta cea mai lungă,

Din câte-au fost în viaţa mea.

Sunt singur.Cerul stă să plângă

Şi nu mă vede nimenea.

E-o atmosferă aşa-ncărcată,

Şi-afară umblă doar stihii,

Mă uit la foc cum joacă-n vatră,

Şi astăzi ştiu că n-ai să vii...!

Sunt numai eu cu soarta mea,

Stăm astăzi faţă-n faţă,

Şi ştiu că mă va întreba,

Ce-am făcut eu din viaţă.

Ah...simt cum negura cea rece,

Inundă trupul meu stricat !

Şi…

ţine floarea asta mi-ai zis
şi toate petalele ei catifelate
s-au făcut fluturi

de câte ori te văd
ce plăcere nebună au
să roiască prin pântecele meu

mă strigi floare
deschid aripă cu aripă
fâlfâiri albastre şi pulbere
de iubire

ferestre ferestre ferestre

şapte creioane colorate

şi o gumă de şters

şapte ceruri şi un curcubeu

şapte zile şi un nume

clopotele bat

muezinii strigă

ierburile se apleacă

ferestrele scot un prelung dangăt

o apă dulce sărată tulbure limpede

caldă rece şi curgătoare

un geamăt

o mamă născând în întuneric

un copil un soare

o lună şi un pământ

şapte creioane

şapte zile

şapte ceruri

ferestre ferestre

ferestre şi…

ţi-am lăsat parfumul impregnat într-o pernă

când răsăritul de soare a eclipsat luna,

te-am învelit lin pentru o iubire aternă,

cum şi-ar acoperi vântul de vuiete struna.

ţi-am atins genele cu un sărut pentru zei,

sub ele albastrul tresărind în adânc,

un fior ţi l-am prins într-o flore de tei,

iar nectarul l-am presărat într-un crâng.

am strâns un braţ din miresmele lunii

scurse în aurul plâns peste…

adeseori coboară pe pământ
îmbracă straie umile
decupează aripi
le împrumută zâmbind muritorilor
peticesc suflete
cu fâșii de lumină

uneori au ochii albaștri
în lacrima lor te pierzi
fără teama de întuneric

am întâlnit unul
se prostitua pe la răscruci
de timp
pentru hrana spirituală
a omenirii

în piaţa cu trotuare fericite

dalele devin plante

se văd umbrele înlănţuite

ale zidurilor gotice ciuruite de neliniştea clopotelor

în spatele lor

mă zbat în arborele întunecos

pe crucea lui să-mi vindeci rănile

neîmblînzite ale destinului

te scuturi de frunze să-mi faci pat.



caietul nopţilor păstrează

cu sfintenile

întîlnirea noastră tainică

nu bate toba precum ploaia

luna cade peste tîrgul scăldat

de lumina licuricilor

şi…

Linii paralele inegale

definesc drumuri

permisive sau nu.

zebră necălcată încă de lei

rumegând viață și moarte

în dungi verzi înclinate în sus.

eternitatea e început de infinit.

izvorul din sânge de miel

inundă fierbinte linie de cuțit

gâlgâind roșu șiroaie dulci

de sfârșit necesar.

dungă…

O PICĂTURĂ DE INFINIT ÎN BABILON CU IOAN BARB

În ziua de 29 mai 2012, ora 17, în incinta complexului Deva Mall, etajul 4, Salle D’Or a avut loc o nouă lansare de carte: volumele SABATUL INTERIOR şi BABILON ale autorului Ioan BARB, sub autoritatea unei instituţii preocupate de cultură, Biblioteca Județeană “Ovid Densuşianu” Hunedoara-Deva, Director – Manager Ioan-Sebastian Bara.  Volumele de poeme scrise de IOAN BARB au fost: “Babilon”,…

ştii cum sunt poeţii

un fel de fluturi

care cautã floarea universului

cu speranţa de a o împlini

în cãutarea lor ideaticã

scuturã polenul muritoarelor flori de câmp

sfârşesc apoi omizi

visând aripi

nu ştiu cum sã rãspund

poate cã nici nu vrei un rãspuns

poate cã nu e nici o întrebare

sau poate douã aripi se îmbrãţişeazã în zbor

în cãutarea trupului…

aici pe trepte la fântână

îmi odihnesc o clipă timpul,

mă rog,

să mă întorc

măcar odată

până

se schimbă

anotimpul

şi tu

cu el deodată!

aici împart oglinda-n două,

în luciul apei şi...în luna nouă

şi le promit

c-am să iubesc deapururea şi-o…

Nasc şi la Moldova oameni…

Liviu Antonesei

Din când în când, mai ales când unii neghiobi, cărora nu le ajunge rasismul etnic şi trec la cel regional, aruncă vorbe spurcate despre moldoveni, care ar fi leneşi, săraci şi…