Un masterat în engleză prin MTTLC este oportunitatea de aur de a lucra cu o eminență în traducerea textului literar contemporan: doamna Lidia Vianu.

Nu pierdeți ocazia!

MTTLC Engleză

http://mttlc.ro

Masteratul pentru Traducerea…

Cade veșnicia-n noi

Ca pe niște copaci goi...

Peste noi... vorba NEudă…

Un om îl împarte pe Dumnezeu la toţi

pǎstreazǎ pentru el partea cea mai mare

arǎtând-o generos ca şi cum ar fi singurul care îl posedǎ

Mulţimile se adunǎ dând egal cuvintelor

şi fiindcǎ nu-şi ajung niciodatǎ se împrumutǎ des

resturile cad în prǎpǎstii a-vide de Iubire

Nimeni nu scade pe nimeni

Cineva, doar, se sinucide împreunǎ cu ea

în fiecare zi

Un om îl împarte pe Dumnezeu la toţi

uneori i se închinǎ ca şi cum ar saluta…

Azi mai găsesc în mintea mea o toană

De când jucam Hamlet la ușa sorții

Și am plătit cu visele o pană

Să scriu un epitaf la poarta morții

Și să mă joc prin giulgiul enigmatic,

Pe crucea unde cântă răstignită

Zeița Isis cu surâs flegmatic,

Nu-i pasă că i-am stat zălog și mită

I-am dat din fiece clepsidră spartă,

Din lancea ruptă-n…

NICOALE DABIJA, UN EXPONENT DE MARE PRESTIGIU AL LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Prof. univ. Dr. Vasile Burlui

Acad. Constantin Marinescu

Prof.univ.asoc.Pompiliu Comşa

Autorii acestui eseu l-au cunoscut pe Acad. Nicoale Dabija, mai mult de pe pozițiile de intelectual multivalent, de patriot învederat și militant neînfricat pentru salvgardarea Cauzei românilor basarabeni, a intereselor naționale perene ale românilor de pretutindeni.

I-am urmărit cu admirație ampla…

cu privire la ape
este o chestiune de ore
să trec fugar și haotic puntea
locuiesc în întrebarea cu răspuns închis
sub strat de zăpadă mi se pregătește
desfrunzirea
pot duce pe umerii orele târzii
ale nopții
în cuptorul neîncăpător al somnului
să transcriu pe portativ fuga
cu eleganță pot fi pradă
vânătorului răbdător
acum dorm lângă tine iubito
și totul miroase a fân proaspăt

MA ROG DE TINE

(Je prie en toi)

Printre stele

Prin visele mele

Printre castanii în floare

Printre visele-mi visatoare

Sufletu-ti obosit mângâind

Ochii gânditori gândind

Si fata sufletului tau mângâind

Cea dispusa-nspre soare.

Ma rog de tine, din suflet

Ma rog, da-mi voie-ncetisor

Sa-ti ating ca-n zbor,

Cu palmele…

          La început m-a terorizat împreunǎ cu celǎlalt, asemǎnǎtor, aflat în stânga. Dacǎ treceai pe lângǎ el pe “boulevard” nu puteai sǎ nu-l vezi, urât şi murdar, aplecat într-o parte… Ai lui, pe care i-am chemat sǎ-l ia sau sǎ aducǎ altul acum paisprezece ani, au spus cǎ nu-l iau, e ok aşa, doar l-au mai “îndreptat” puţin. Pe cel din stânga l-au retezat de curând. Ce m-am mai bucurat… vecinul meu, l-a fǎcut bucǎţi într-o zi,  nemaifiindu-i de ajutor de multǎ vreme. Stǎtea tot timpul…

pământul peste care am trecut greu

cu plugul

cu sapele

cu boii

cu năduşeala gândurile copilăria părinţii bunicii cu osteneala prazul şi

mămăliga mă-sii de viaţă

l-au luat odată

pe la 62

am trecut câte vieţi

podul de piatră

l-a luat apa

nici boii nu mai sunt

pe pământul

cu tălpi arse

cu grijile noastre bătătorite

cu drumurile aspre din palme

supărările stau în snopi

de amintiri pereţii ni s-au…

când nimicuri îmi macină

mintea şi sufletul

mă opresc

miros o floare

nu mă satur niciodată…

"15 iulie

Eu sunt femeia asta cu carne albă. E ciudat, e prima oară cand vorbesc despre mine ca fiind femeie. Când mă gândesc la mine ca fiind femeie. Apa semăna a ocean, semăna cu puritatea lui, din cauza culorii albastre a vanei. Mă scufundam şi stăteam aşa câteva secunde, cu capul sub apă, cu picioarele înafară. Auzeam zgomote, frânturi de discuţii şi notele muzicale de la magnetofonul domnului Feleanu care locuieşte la mansardă de pe la începutul iernii. Intrările sunt…

Urechi de timp se deschid

mari pâlnii,

ele picură printre lumi treceri efemere.

Umbre se proiectează pe ecrane de iarbă, de mare, de cer,

cocori sună toamna cu fâlfăiri de aripi,

rândunele aduc primăvară în furculiţe.

Copii ţin de mâna mame şi tati

aşa cum mame şi tati au ţinut alte mâini,

în mers contururile se schimbă,

ele cresc şi scad

şi se lungesc pe pământ.

În cufere jucării stau cuminţi în tăcere,

clowni îşi suflă în cefe,

păpuşi cu…

Sper să nu-mi spui, să încetez cu ,,filozofiile” despre întuneric, umbre sau noroi,

dar  nu cred că acum  aș putea să spun ceva legat de extaz, din moment ce stau

într-un vulcan glodos.

- Iertare, cititorule!

Continuarea nedumeririi  continuă.

Cerul și pământul sunt și  în seara asta  într-o întrecere, cu cine mai știe ce final dureros.

Cu supunere și obișnuință, pământul își primește din nou  apa, așa cum cerul i-o tot

dă cadou de câteva…

- Când te privesc, în alb, cum treci pe stradă

Și plâng salcâmii la piciorul tău,

În suflet se pornește o tornadă

Iar eu înlănțuit, ca Prometeu,

Voi arde secole doar pentru tine

Că te-am găsit, minune, într-un ev

Prea sufocat de-atâtea cabotine

Și…

zbor

se mută mereu cineva lângă mine,

o pasăre, un cântec, o mireasmă,

o lumină, o stea, o lună, un dor,

uneori aud tropot de cai în infinit,

vreau să zbor cu ei și tu mă-ntrebi

de ce să plec și să te las

ca pe o…

Stau ascuns într-un melc,

Încolăcit în jurul propriilor îndoieli.

Mă scaldă o lumină difuză,

Strecurată prin pereţii încremeniţi.

Să ies, să nu ies?

Mi-e teamă de aerul rece de-afară,

De tălpile indiferente ale sorţii

Jucându-şi zarurile pe deasupra capului meu.

Noaptea se ascunde printre ațipiri ca o fantomă.

Din Colentina mă trezeşte gândul tău:

„Bă, vremurile s-au nasolit rău de tot!

Treci pe la mine să mai stăm…

https://www.youtube.com/watch?v=AzpLZcnDApE

Ești o minune ce durează vreme de-o minune

Precum un zbor de aripi spre scurta veșnicie,

Precum un înger de lumină ce în beznă-și spune

Eternul crez de-o clipă oprită-n locu-i pe vecie...

Ești o minune ce durează vreme de-o minune

Precum un rai în flăcări de iad, mistuitoare,

Precum o șoaptă ce-și ucide-n rugăciune

Eterna-i tânguire de o clipă…

O floare răsărită

din aripa vulturului cade

pe mâna pianistei

unii o văd floare alţii pinten

de pasăre

spectatorii ascultă zgomotul

făcut de floarea-pinten

nimeni nu mai e atent la nocturna

lui chopin

se întreabă toţi

ce floare e aceea semănândă cu un

pinten de pasăre

pianista se ridică de la pian

şi merge în culise să îşi refacă machiajul

afară plouă cu bucăţi mari

de lună

în vamă vin valuri bete să…