Când dădeam să mă nasc,
Dumnezeu... necunoscutul
a vrut să închidă fereastra
într-un seif din lemn de mahon,
pe care,
însă l-a uitat deschis...
A vrut să-mi adune în palme hohot de râs,
dar, palmele-mi neascultătoare
nu voiau să se închidă...
Râsul se transformase-n aramă...
Văzând că în jurul trupului meu
izvorau statui,
mi-a semănat seminţe de singurătate,
iar din ele au crescut
felurite anotimpuri...
Atunci,
mi-a…
Continuare
Adăugat de Eleonora Stamate la Iulie 31, 2009 la 9:38pm —
1 Comentariu
CULTURĂ ŞI RELIGIE.
PĂRINTELE SLOVEI CREŞTINE ŞI RENAŞTEREA SA PRIN CUVÂNT
Licenţiat al Universităţii Babeş Bolyai – Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, în prezent preot stavrofor la parohia din Arduzel – Maramureş, editor fondator şi redactor şef al revistelor de expresie religioasă Slova creştină, Glas Comun şi Slova copiilor, colaborator al altor numeroase reviste din ţară şi din străinătate, autor al unor volume de versuri religioase pentru care a…
Continuare
Adăugat de adamescu cezarina victoria la Iulie 31, 2009 la 8:30pm —
Nu sunt comentarii
Iubirea nu stă pe cântar,
Nu se cumpără la kilogram,
Nu are nici haine deocheate,
Nici make-up-uri stridente.
Iubirea e mai întâi a fi,
Respiraţie prin porii aerului,
Mângâiere de nuferi,
Mai e şi fragilă
Dar nu-i porţelan de menaj,
Oh, nici măcar sandwitch
Atunci când nu mai rabzi de foame,
Iubirea nu stă la colţul străzii,
Nu e nici măcar în oglinda din faţa ta
Şi nici nu te pândeşte o viaţă,
Nu e absurdă, nici…
Continuare
Adăugat de Mirela Burhuc (Miralia) la Iulie 31, 2009 la 7:44pm —
Nu sunt comentarii
E o strâmtoare între inimi, suferă de tăceri şi iluzii,
Mai intense decât bătaia dezertorilor roşii
Din închisoarea cărnii,
E o strâmtoare între mine şi tine
În care strecurăm degete bolnave
Şi acceptăm trădări,
Noi, pruncii cu haine ridate
Şi palme tremurânde.
Zborurile, prea reci ca să rămână sus,
Drumurile, înguste, purtând ecou
De fântână,
Strâmtoare blestemată.
Suntem prunci de jeluit în cadre de lemn,
Mărşăluind…
Continuare
Adăugat de Mirela Burhuc (Miralia) la Iulie 31, 2009 la 7:29pm —
Nu sunt comentarii
Noi nu mai visăm, aprindem lumânări şi inventăm plecări
Împărţindu-ne graniţele.
Noi nu mai zburăm, îngânăm doar zbaterea aripilor
Prinse cu lanţuri de pământul jilav.
Stăm într-o veghe bizară,
Nedormind, nu ne mai trezim,
Insomniile se îngrămădesc
Peste haine,
În ochii scuturaţi de lumină,
Mânuţe de copii caută îngeri, caută,
Noi nu mai zburăm, aerul ne prinde genunchii
Şi-i adânceşte în furtuni,
Anotimpurile îşi calcă…
Continuare
Adăugat de Mirela Burhuc (Miralia) la Iulie 31, 2009 la 7:24pm —
1 Comentariu
Suntem în stare de criză, că tot e la modă,
Poate din cauza singurătăţii.
Avem pantofii lustruiţi dar chipurile desfigurate,
Plămânii uscaţi şi goi de atâtea ţipete.
Nu mai suntem fiinţe raţionale, minciunile le transformăm
În furnizori de energie
Şi facem blocaje cerebrale
La adevăruri.
Vocile cuminţi sunt ignorate
Iar prima grijă e să nu dăm cu ochii
De vreo oglindă capabilă să oprească inerţia
Sau poate fluida ură
Ce ne…
Continuare
Adăugat de Mirela Burhuc (Miralia) la Iulie 31, 2009 la 7:15pm —
1 Comentariu
Printre gânduri răsfirate
de vântul, veşnic hoinar,
peste-ntinderi de ape
sau, în al florilor altar,
căutăm mereu lumina
începutului de dor,
căutăm iubirea
cu al ei nesecat izvor...
Vrăjiti de clipa
ce-şi poartă infinitul,
risipind cuprinsul
într-o zbatere d-aripă,
căutăm mereu mirajul
fericirii din iubire
şi ne trezim doar când
totul e, o amintire...
Căutăm în necuprinsul
ce cu…
Continuare
Adăugat de CIUREZU MARIANA la Iulie 31, 2009 la 5:57pm —
Nu sunt comentarii
Ma voi trezii din iubire
Ca dupa o noapte neterminata...
Ce mi-a retinut lumina ,
Izvorata in urma ei...
Ma voi trezii cu ochii rataciti
In urma timpului furat...,
Acolo...unde doar vantul
Isi mai cauta prin cenusa pasii.
Ma voi trezii in uitare
Cu aripile inca desfacute...
Si-mi voi deschide asteptarile
Deasupra timpului ce vine.
Gabriela Ene ,ian.1986
Adăugat de Gabriela Ene la Iulie 31, 2009 la 5:38pm —
1 Comentariu
S-au frant in mine noptile
In care existau privirile adevarate.
Mi-am privit tristetea
Si tot n-am alungat dorul de tine.
In ceasul tarziu am revenit
Spre tine cu un zambet alb....
Cand ai plecat... marea s-a linistit
Si am inteles taina despartirii.
De aceea am frant in mine dorul
Pentru noptile privirilor adevarate.
Gabriela Ene , dec.1985
Adăugat de Gabriela Ene la Iulie 31, 2009 la 5:37pm —
Nu sunt comentarii
Am stat treaza-n noaptea adanca...
Nelinistita marea vuia,
Valul in bezna ...lovea in stanca,
Se zbatea in noapte privirea mea.
Soapte , pasari de noapte, bizare
Cu aripi infrante in zbor,
Ca valul navalnic pe mare
Gandurile se zbat si ma dor.
Si marea aduna in valuri
Agonia unei lungi insomnii,
In treacat un pahar cu amaruri
Si visuri...incep al presimtii.
Gabriela Ene , 22 decembrie 1985,Bacau
Adăugat de Gabriela Ene la Iulie 31, 2009 la 5:33pm —
Nu sunt comentarii
Am asteptat iarna
Ca sa-mi aduc aminte
Cum adie viscolul
Peste noianele zapezii.
Si am tacut , ascultand
Murmurul timpului imprastiat
Peste intinsele orizonturi.
Am tacut pentru tacerea alba a iernii.
De aceea , cand in jur e soare
Si sufletul ti-e inghetat...
Adu-ti aminte cum adie
Vscolul prin mantia iernii.
Gabriela Ene , dec 1985
Adăugat de Gabriela Ene la Iulie 31, 2009 la 5:30pm —
Nu sunt comentarii
Suntem nori beţi de lumină, spunea, privind spre turla argintie din care, dangătele clare ale clopotului, într-o dimineaţă de vară, traversau aerul, ricoşând din clădiri şi arbori pentru a forma în imaginar corzile unor harpe vibrând uşor, albastru, trecând în fiecare trecător, înapoi în coroanelor arborilor, în flori, în drumuri până la întâlnirea cu valurile neodihnitele căutând depărtările. Vii?… Unde să vin? Să atingem eternitatea. Şi mă ducea, spunea el, acolo unde ar trebui să fie: dacă…
Continuare
Adăugat de Mariana Fulger la Iulie 31, 2009 la 4:30pm —
Nu sunt comentarii
Mor şi cai şi cavalerii
Înghiţiţi de nopţi şi toamne
Domnilor, tinere doamne
Trec prin noi ca rinocerii
Rochii moi de crinolină
Şi saloane cu clavir
Doru-n inimi când suspină
Decât noi, mai abitir
Frezii tandre se usucă
Plânsul nu ne mai ascunde
În privighetori de ducă
Din lăcaşul vieţii scunde
Trece timpul. Vine schimbul
Nu mai e de mult o glumă
Domnilor, păleşte nimbul
Diferenţa e o sumă
Şi…
Continuare
Adăugat de ion untaru la Iulie 31, 2009 la 3:02pm —
Nu sunt comentarii
creierul meu procesează
milioane de impulsuri nervoase
parcurge sute de mii de instantanee
urmărește maniacal universul de
variabile dintre mine și restul
curbînd minuțios realitatea
peste brațe distorsionînd
spațiul în preajma coapselor tale
pînă cînd fotonii aplaudă ritmic
aerul aleargă prin cameră
creierul meu dansează pe marginea nebuniei
pentru că tu te apleci lent după chei
Adăugat de sorin despoT la Iulie 31, 2009 la 2:34pm —
9 Comentarii
Tacerea timpului e inundata
cu sperantele si nelinistea anilor,
care nu-si gasesc drumul.
Ametita ma-nvart mereu
in jurul portilor inchise,
fara sa stiu pana cand....
Si ce frumos ar fi daca
clipele ar fi inseninate
cu vise implinite...
Atunci asteptarile,cautarile
si-ar regasii linistea
in tacerea timpului .
Gabriela Ene, dec. 1992
Adăugat de Gabriela Ene la Iulie 31, 2009 la 2:00pm —
Nu sunt comentarii
Mi-e dor de tine
Ca de-o toamna...
Ingropata, intr-un ochi alb
Plin de straturile atator zapezi.
Mi-e dor de tine
Si nu uita....
Ca te astept la rascrucea gandurilor,
Acolo unde incep
Sa-si imprastie aroma in mine.
Mi-e dor de tine
Te rog nu uita....
Ca te astept la capatul dorului,
Pentru ca mi-e dor de tine
Asa cum pasarii ii este dor de aripi.
Gabriela Ene , dec.1985
Adăugat de Gabriela Ene la Iulie 31, 2009 la 1:59pm —
Nu sunt comentarii
fluierai a duminică
deşi era încă joi
joia neagră
când Iuda îşi număra arginţii
dar tu nu ştiai asta
şi nici nu ţi-ar fi păsat
fluierai a duminică
în fiecare zi
şi făceai piruete largi
într-o lume prea strâmtă
aşa cum te învăţase cândva
bunica în curtea ospiciului
fluierai senină
cu ploaia despicată pe umeri
numărând savant
toate secundele
despărţirii de mine
ar fi târziu acum
să opresc…
Continuare
Adăugat de paparuz adrian la Iulie 31, 2009 la 1:55pm —
Nu sunt comentarii
aș fi putut să fiu acum în alt loc,
aș fi putut să culeg muguri de brad,
aș fi putut cânta la pian,
aș fi putut să-mi privesc umbra,
aș fi putut să închid în voi toți multe cărți,
lumea ar fi putut fi roz,
noi am fi putut fi alții,
tu ai fi putut să îmi cânți la ureche gânduri din foi de fag,
ei ar fi putut să nu ne fie străini,
soarele ar fi putut să se învârtă în jurul pământului,
eu aș fi putut să mă trezesc mereu la încrucișarea…
Continuare
Adăugat de Emilia Ivancu la Iulie 31, 2009 la 1:30pm —
1 Comentariu
Încrezute şi frumoase
Încrezute şi frumoase,
printre ronduri risipite,
trei gerbera arătoase,
s-au pornit pe turuite:
- Ia te uită, ce lalele !
Doar boboci cât degetarul.
N-au găsit nimic în ele,
viespile căutând nectarul.
Panseluţele-s prea mici,
ce să mai vorbim, surată ?
Poate doar nişte pitici
le-ar dori pentru o fată.
- Nici narcisele nu-mi plac,
Prea aruncă-n jur miroznă !
Zise una…
Continuare
Adăugat de ovidiu oana la Iulie 31, 2009 la 9:42am —
2 Comentarii

Dragă Emil,
Mă gândesc cu plăcere la clipa când ne-am cunoscut. Ţin să subliniez că apari, pregnant, în conştiinţa mea în mod pur, detaşat de timp şi spaţiu. Încerc să gândesc jocul pe care-l port între prietenie şi admiraţie. Am certitu-dinea că te-ai împlinit, eu însă nu. Mă consolez nu cu această iluzorie formă a nemuririi: gloria, ci cu nemurirea religioasă, care punctează cimitirele cu cruci. Crucea simbolizează anularea…
Continuare
Adăugat de Fabian Anton la Iulie 31, 2009 la 8:06am —
17 Comentarii