Postări de blog Iulie 2009 (454)

rataciri

cand e pustiu si noapte in sufletul meu,

se trezeste visul de-a fugi mereu..

as vrea sa plec departe cu nebunia mea,

si orizonturi albe as vrea sa pot vedea.



privesc tot mai departe

dar vad carari inchise

ferestre ferecate

la case parasite...



vad lacrimile ascunse din ochii tuturor,

privirile pagane ce ard pe prada lor,

si zambetele false ce-apar la un salut..

si vad durerea lumii de-acum si din trecut.



calatorind… Continuare

Adăugat de carmen mihaela chirica pislariu la Iulie 30, 2009 la 4:07pm — 1 Comentariu

lumea mea nu e decât un păpuşar logodit cu deznădejdea

am intrat pe uşa cerului izbind-o de perete

trosc pleosc

cumva sã-i cer socotealã lui dumnezeu pentru toate fãrãdelegile

si pentru toate inadvertenţele

pentru toate omisiunile şi pentru toate crimele împotriva umanitãţii

şi tot rahatul ãsta de viaţã

şezi lângã mine, mi-a spus

hai vino, şezi

cum vezi lumea de aici? sã-mi spui dragul meu dacã ai nevoie de alte dioptrii

mai întâi spune-mi cum vezi lumea

şi apoi discutãm şi de nemulţumirile de… Continuare

Adăugat de sorin lucaci la Iulie 30, 2009 la 2:07pm — 12 Comentarii

Pasărea de ceară

Ultimul poem al poetului şi Eroului, Sublocotenent post-mortem, IOAN GROŞARU, mort la datorie pe fronturile din Irak



Cu aripi îndrăzneţe m-am înălţat furiş

Cu-albastra-nchipuire, prin viforul de ceară

Şi am strivit pământul în graba spre urcuş

Ecoul vast al zării l-am transformat în scară.



Privirilor flămânde am mai cântat străin

Un imn de rugăciune albastru şi lumesc

Curgeau zefirii zării în cupele de vin

Eu cer îngăduinţă spre soare să… Continuare

Adăugat de zegrean corneliu la Iulie 30, 2009 la 1:15pm — 2 Comentarii

Imposibila reîntoarcere

Eu mă întorc în copilărie
de fiecare dată când îmi este
mai greu în viaţă

Recunosc locurile
unde am văzut lumina zilei,
şi satul care acum mi se pare prea mic

Numai că aceste locuri
nu mă mai recunosc ele pe mine

Atunci plâng şi revin
de două ori mai bătrân

Adăugat de ion untaru la Iulie 30, 2009 la 11:08am — Nu sunt comentarii

Inedit - Emil Cioran către Arşavir Acterian



„27 nov. 1978



Dragul meu Arşavir,



Îmi dau seama că voluminosul volum-omagiu lui Marinesco s-a pierdut. N-are-a face! Totuşi, l-am trimis recomandat şi cu confirmare de primire. De prisos orice comentariu.

Acelaşi lucru s-ar putea zice şi despre unele observaţii ale lui Marino. Îmi atribuie nişte afirmaţii despre Roland Barthes pe care nu le-am făcut, sau pe care, în orice caz, le prezintă trunchiat.

Necazuri în… Continuare

Adăugat de Fabian Anton la Iulie 30, 2009 la 10:06am — 2 Comentarii

eu nu

ştiu când s-a adunat atâta viaţă

în ochii ăştia prea obosiţi uneori de lumină

în mâinile ca nişte ramuri ce-au deprins scrierea

în pieptul din care nu se rupe niciodată iubirea

în masa la care aştept să se aşeze parcă timpul

în pragul uşii tot mai neatins

în părinţii care trec aduşi de spate

cu paşi mici, tot mai mici, mai tăcuţi

în umărul drept, ce stătea un pic ridicat

când alăptam copiii din stângul

să ştie că în inimă începe… Continuare

Adăugat de Mariana Fulger la Iulie 30, 2009 la 10:00am — Nu sunt comentarii

Seara

Seara,la aceeasi ora tarzie

Gandul ma-ndeamna sa scriu...

Sufletul meu alearga ,inca viu

Tinand la pieptul lui poezia.



Ca in fiecare seara ...astern

Impresii si sentimente ascunse...,

Iar timpul prezent ... devine etern ,

Versurile de neinteles sunt patrunse.



Din ecouri rasuna fiecare amintire

Agatate de mult in uitare...

E aceeasi seara in care visul

Alearga prin neguri ...fara carare.



Gabriela Ene , 31 octombrie… Continuare

Adăugat de Gabriela Ene la Iulie 30, 2009 la 9:32am — Nu sunt comentarii

Pentru poeta Lelia Mossora, pâinea cea de toate zilele este nici mai mult, nici mai puţin decât bucuria sufletească pe care o simt cei ce îi citesc versurile

Carolina de Nord (SUA): www.saltmin.com





http://www.saltmin.com/pentru-poeta-lelia-mossora-painea-cea-de-toate-zilele-este-nici-mai-mult-nici-mai-putin-decat-bucuria-sufleteasca-pe-care-o-simt-cei-ce-ii-citesc-versurile/#more-329





by Octavian Curpas

Phoenix, Arizona



Există printre noi, semeni ce au fost parcă predestinaţi să îmbrăţişeze în viaţă, o anumită profesie. Este şi cazul poetei Lelia Mossora, care afirmă despre sine că s-a născut pentru a… Continuare

Adăugat de Lelia Mossora la Iulie 30, 2009 la 8:30am — 1 Comentariu

"Şalom şi leuştean", carte în lucru capitolul.III

II.Generalii.



Copleşită, Teodora încearcă să cearnă mulţimea de informaţii care se prăvălesc peste ea ca o cascadă. Israelul e un miracol viu. Cinci milioane de evrei îşi trăiesc viaţa de zi cu zi, cu o normalitate greu de înteles din afară cu toate că nu există familie să nu-şi fi dat dat tributul de viaţă unuia dintre cele şapte războaie prin care a trecut, ca stat, timp de 60 de ani de la înfiinţarea sa. Şi, totuşi, este un teritoriu despre care, cel puţin jurnalele de… Continuare

Adăugat de Angela Bîrsan la Iulie 30, 2009 la 7:33am — Nu sunt comentarii

incape in palma un semn

iluziile se vând întotdeauna

pe tarabe acoperite cu frunzele toamnei

în loc de pete de rugină

păduri adăpostesc verdele adânc în scorburile

numite suflete și departe boabele de rouă

la gâtul dimineții adorm până la amiază

mâine e o zi ca oricare alta

timpul s-a scurtat, încape într-un buzunar

înmoi degetul ca într-o pată de culoare-albastră

de fapt adunasem acolo cerul pe când zorii

s-au înecat în… Continuare

Adăugat de mirela nicoleta tonita la Iulie 30, 2009 la 12:22am — Nu sunt comentarii

Despărţire

În mâinile tale, simt dansurile ploii când îmi aplec obrajii însetaţi,

Şi pirueta curcubeului lăsându-mi sufletul ciufulit angelic.

Ne-am aşezat lângă anotimpuri, undeva în afara graniţelor.

Eu stăteam în braţele tale, iar tu îmi sărutai pleoapele.

Pe băncile din marmură roşie îşi întindeau păsările, aripile,

Respirând o dată cu noi.



Dacă nu mi-ai fi spus să cânt la nai, poate că ai mai fi fost şi astăzi aici,

Dar eu începusem să-mi apropii fluierele de… Continuare

Adăugat de Mirela Burhuc (Miralia) la Iulie 29, 2009 la 10:22pm — Nu sunt comentarii

Sfârşitul pelerinajului

Oare şi-ar aminti cineva de mine când minutarul s-ar opri să mă sărute

Într-un rămas bun de licăriri negre?

De ce trebuie să moară aripile ? şi de ce silueta aceasta nu rămâne

Decât umbra cu trenă albă, măsurând eternitatea doar în vise?

Trupul îmi plânge albastru de frig.

Ştiu, voi păstra cerul ca un poem, cu aburi şi arome de vii uriaşe,

Chiar dacă primii muritori mă vor privi cu nestăvilită sete.



Mi-e nemişcarea coaptă de prea multe zile şi… Continuare

Adăugat de Mirela Burhuc (Miralia) la Iulie 29, 2009 la 10:13pm — Nu sunt comentarii

Pe scena unui teatru absurd

M-am oprit pe buturuga aceasta, cred că ieri;

Simţeam că nu mai am tălpi, străbătusem un veac pe alei pictate anemic

Cu reliefuri de faianţă rece.

În faţa mea, s-a oprit cineva cu o scrisoare, cred că ...tot ieri;

O mână în şold iar cealaltă mi-a întins hârtia ruginită

Ce semăna cu un tapet la altitudine,

Ce-i drept, cam scorojit.

Am smuls-o cu o dexteritate fantastică şi iată,

Două versuri cu aparenţă de nebunie:

Agale, mă afuriseşti cu azimă,… Continuare

Adăugat de Mirela Burhuc (Miralia) la Iulie 29, 2009 la 9:58pm — Nu sunt comentarii

De la gleznă până spre frunte

De la glezna ta până spre frunte, creşte un arbore

Cu ţipăt de crengi putrezite.

Şi-ar fi dorit o coadă de păun, dar nu are decât o bufniţă

Cu ochii cât palmele acestea şi ele stacojii.

Şi-ar mai fi dorit o regină ca aceea de pe tabla de şah,

Îngândurată că va pierde sau va fi apărată cu străşnicie,

Nu are decât un nebun spânzurat de o liană,

Rămasă verde doar ca să atragă

Poate alţi...

Cine te mai măsoară aşa, ca mine,

De la gleznă până la… Continuare

Adăugat de Mirela Burhuc (Miralia) la Iulie 29, 2009 la 9:42pm — 10 Comentarii

LUI

LUI



...Un timp, te-am crezut singur,

Atât de singur, încât căutam în trecut,

Urmele prietenilor şi a neprietenilor.



Da, te credeam singur,

Trecând cu mers agale de Luceafăr,

Pe sub vrăjita lumină de lună,

Fără a-ţi spune cineva,

Cât de mult îndrăgim poeziile tale.



Apoi,în alte vremi, prins de insomnii,

Mă obseda refrenul tău:

...De ce nu vii ? De ce nu vii ?...

Şi îmi treceau prin cap plopii fără soţi

Şi… Continuare

Adăugat de lăzărescu constantin la Iulie 29, 2009 la 8:44pm — Nu sunt comentarii

VERS REBEL

Am facut cu mine-un troc

Fiindca n-am avut noroc,

Sa dau dorurile toate,

Pe-un veac de singuratate



Sa renunt la tinerete

Pentru-ntreaga batrinete

Sa nu ma inalt cind zbor

Chiar de-am suflet de cocor



Sa plec si sa vin cind vreau

Si-n mine,sa nu mai stau

Sa umblu lelea prin stele

Si prin gindurile mele



Din solstitiu-n echinoctii

Sa dau cu tifla-n toti doctii

Si pin-la revelion

Sa fiu ca Francois… Continuare

Adăugat de Delia Staniloiu la Iulie 29, 2009 la 8:30pm — 1 Comentariu

Valul argintiu

Asculta valul de argint...

Priveste cat de albastru-i cerul fara nori ,

Cum te cheama stelele sclipind

Si gandul meu ca un cant mangaietor.



Te chemam , dar ce anume

Am gandit , nimic azi nu mai stiu ,

Tot ce sufletu-mi putu sa adune

Ingropat e-n valul argintiu.



Plutesc cu gandul departe

Peste valul lenes unduit ,

Cat de singura ma simteam in noapte

Pe intinderi fara de sfarsit.



Valul sa-mi fi spus atuncea , poate… Continuare

Adăugat de Gabriela Ene la Iulie 29, 2009 la 6:37pm — Nu sunt comentarii

Autoportret...

De e tacere....
atunci e bine
ma voi gandii
si voi visa ,
am sa vorbesc
si am sa plang,
numai cu mine.

Gabriela Ene Rusu , 14 ianuarie 1985

Adăugat de Gabriela Ene la Iulie 29, 2009 la 6:36pm — 1 Comentariu

De-atatea ori...de-atatea ori.....

S-au destramat toate clipele in bolti

Si s-au intors la sensul lor de altadata,

Am asteptat ...intoarcerea lor

De-atatea ori...de-atatea ori.....



Nu am crezut in cuvantul sfarsit

Cand totul parea sa mai existe ,

Si am sperat mereu dupa iubirea destramata,

De-atatea ori...de-atatea ori....



Credeam ca o sa ne revedem in lumina purpurie

Ce mangaie -n inchipuire urma lasata,

Ratacind... intre semne de tacere,

De-atatea… Continuare

Adăugat de Gabriela Ene la Iulie 29, 2009 la 6:35pm — Nu sunt comentarii

Doua coperti

Suntem prieteni ,
dar din ce-a fost candva.....
au ramas neschimbate
doar numele noastre.

Prietenia a devenit
o carte ,al carui continut
e despartirea si singuratatea.....

Am ramas ca
doua coperti ,despartite,
care nu-si mai regasesc
muchia ce le-a unit candva.

Gabriela Ene Rusu , 17 martie 1986

Adăugat de Gabriela Ene la Iulie 29, 2009 la 6:34pm — Nu sunt comentarii

Arhive Lunare

2020

2019

2018

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

2000

1999

1995

0201

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor