Ştii cît de tare se aud ţînţarii cînd eşti nebun?
Cînd e noapte.
Cînd între tine şi viaţă e doar marea.
Cînd între tine şi mîine e doar marea.
Ştii?
Ştii?
Ştii?
Uite, n-am de ce să mă prefac, n-am de ce s-o dreg, ţi-o spun în faţă: mi-am băgat picioarele!
Sincer!
Adică vreau să ştii că îmi dau seama de asta, sînt conştientă, a dracu' de conştientă, mai ales că a trecut atîta timp de atunci. Mi-am băgat picioarele cît am putut de…
Continuare
Adăugat de Fabian Anton la August 31, 2008 la 11:00pm —
Nu sunt comentarii
- monologuri interioare (2) -
Era necesar ca sufletele noastre sa se intalneasca - asa imi spuneam- pentru ca un cerc sa devina intreg, sa ajunga la starea sa perfecta, ideala, de… rotund. Nu puteam sa vad altfel, nu-mi imaginam cum un cerc ar fi putut ajunge romb, sau patrat. Imi imaginam o singura poveste; una de demult, pe care o teseam in gand, dar fara inceput si, cu atat mai mult fara vreun sfarsit, nu unul - cel putin - clar . Erau numai semicercuri - cele pe care le…
Continuare
Adăugat de anadari la August 31, 2008 la 9:29pm —
Nu sunt comentarii
monologuri interioare (1)
***
Unii… mai cersetori decat altii. M-am uitat in cutia cersetoarei de langa mine; am zarit mai multe zambete, mai multe locuri, mai multe spatii in suflete…
***
Stateam in coltul cafenelei in acea seara. Ca de obicei. Nu era, totusi, o seara ca oricare, ci una mai plina. Galopau in mine revoltele venite din adancuri, din departari… departarile timpului trecut.
Cautam spatii noi in care sa ma pierd si sa zburd.…
Continuare
Adăugat de anadari la August 31, 2008 la 9:17pm —
Nu sunt comentarii
acum că simt nevoia să-nchid această uşă
pe care o ţinusem deschisă neclintit
nu-i semn de duşmănie... atât c-am obosit
sau focul meu se stinse-ntr-o mână de cenuşă
da... plec dintre cuvinte ca om îmbogăţit
de mii şi mii de clipe scăldate de tăceri
în care traversasem şi morţi şi învieri
precum un zeu cu mersul pe cer împleticit
am cunoscut răceala în care-nchise porţi
băteau la mine-n suflet, curgeau tăios în deget
şi-atunci venea…
Continuare
Adăugat de Lory Cristea la August 31, 2008 la 6:30pm —
Nu sunt comentarii

de te pricepi, mă zugrăveşte-ntreagă
culorii mele înţelege-i codul
şi sângelui dă-i curgerea şi rodul
în care viaţa însăşi se dezleagă
iar spaimelor arată-le exodul
spre tine carnea mea, mereu, să tragă
ca mîna ta să-nveţe să culeagă
precum pescarul aruncând năvodul
un bumb de aur care-nchide-n piept
mult amânata clipă ce scâteie
cu-o lacrimă în irisu-i uimit
cu…
Continuare
Adăugat de Lory Cristea la August 31, 2008 la 6:29pm —
Nu sunt comentarii

Aripi de fluturi valseaza în zbor
se scutur cireşii de floare şi dor...
Amurgul se coace pe vatră de somn
pe cărări de abis te caut iar ...domn
să-mi fii corolă de vise şi iar
să mai scrii peste lume cu iubire şi jar...
Să uităm că suntem doar umbre de fum,
să păşim pe al veşnicului, uitatului drum
căutând albe nopţi odată trăite
fugind spre albastre şi tainici… Continuare
Adăugat de Lelia Mossora la August 31, 2008 la 3:00pm —
Nu sunt comentarii
Sincer să fiu habar n-am ce mi-a venit să vă spun vouă acum toate astea...
Sînt convins că şi-aşa aveţi destule pe cap ca să vă mai pese şi de mine, oricum nu văd pe cine ar interesa toată prostia asta... Dar mi-am zis în gîndul meu că, uite, este seară, probabil mulţi dintre voi aţi avut, ca şi mine, o zi de mare rahat, aşa că nu strică să mă opresc oleacă şi să îmi dau drumu' la gură...
Fiindcă fiecare zi nu este decît o poveste.
Uneori o auzim, copii, cînd ne scoală ai noştri…
Continuare
Adăugat de Fabian Anton la August 31, 2008 la 12:00pm —
Nu sunt comentarii
EDITURA A R A N I A, LIBRIS BRAŞOV, MUZEUL CASA
MUREŞENILOR
_______________
anunţă un dublu eveniment cultural
I.
Joi, 4 septembrie, ora 13, la Librăria Şt. O. Iosif din Braşov
lansarea volumului
F E R E S T R E ÎN C E T A T E
( Sonete 4 )
volum de sonete ale Braşovului
de
ADRIAN MUNTEANU
Participă scriitorii :
- Doru Munteanu – preşedintele…
Continuare
Adăugat de Adrian Munteanu la August 31, 2008 la 9:11am —
1 Comentariu
De-tâtea ori am tot plecat
când eu plângând
când tu cu un oftat,
iar paşii noştri
lasă urme adânci
săpate-n stânci
de suflete rănite
niciodată
nu vom putea lua-napoi
vorbele rostite
clipele trăite
în doi
chipul meu
îl vei avea mereu
gravat înlăuntrul pleoapei
printre lacrimi
ca să mă ţii aproape
Adăugat de Rely Tarniceri la August 30, 2008 la 11:22pm —
Nu sunt comentarii
Cine poate opri clipa,
sol al vremelniciei
slobozit din arcul timpului
spre veşnicii?
Odată pornită
nu se va opri
decât la ţintă.
Ce contează că trece
prin inima mea?
Adăugat de Rely Tarniceri la August 30, 2008 la 11:22pm —
Nu sunt comentarii
Ai vrea să mă iubeşti – îmi spui –
cu toată patima din tine
aşa cum m-ai iubit mereu
că alta n-a mai fost ca mine!
M-ai născocit cu fiece secundă
ca pe-o zeiţă fără de egal
nici Venus nu era ca mine
elixir universal....
eram lumină-n întuneric
şi-ţi străluceam adânc în vis
iar lumea ta cu mine era cântec
şi te credeai în paradis....
Te-auzi ce spui? Ai luat o clipă seama
că m-ai creat din nou, în mintea…
Continuare
Adăugat de Rely Tarniceri la August 30, 2008 la 11:21pm —
Nu sunt comentarii
Ştiu... ştiu că mă urăşti acum
Dar, opreşte-te o clipă
Din drum
Din alergare
Şi fă-mi hatârul:
Iubeşte-mă un ceas,
Ca şi cum am fi rămas
Ultimii pe Titanic
Iubeşte-mă vulcanic
Cu toată furia
sfârşitului de timp
Ciudat anotimp
Pentru moarte
De departe
Se-aud clopotele
Ce ne-ngână
Prohodul
Miroase-a ţărână
Lut şi iubire
Veşnică pomenire
Iubeşte-mă o secundă, ştii
Clipa aceea…
Continuare
Adăugat de Rely Tarniceri la August 30, 2008 la 11:21pm —
Nu sunt comentarii
Deschide-mi
petală cu petală
sufletul floare
sărută-mi umerii goi
şi nu lăsa
aripile-mi de smoală,
blestem de ursitoare,
să fie între noi,
zbor
sângerezi?
spinii durerii mele
crescuţi pe dinăuntru,
ţi-au străpuns
trupul de gânduri
cerându-i vamă
de ţi-e teamă
ia-mă de mână
priveşte-mă-n ochii de vise
portale deschise
spre noi
Adăugat de Rely Tarniceri la August 30, 2008 la 11:20pm —
Nu sunt comentarii
Mai stii...
mai stii parfumul teilor
din noptile tarzii
petrecute sus la mansarda?
prin geamul oval
cerul clipea complice
scuturandu-si genele
printre florile de tei
care ningeau
peste sufletele noastre
inlantuite
pe strada
se stingeau felinare
se facea dimineata
iar noi
ne depanam amorul
printre ploi
de meteori
uneori
tresaream
ma durea
iubirea ce-o simteam
ca…
Continuare
Adăugat de Rely Tarniceri la August 30, 2008 la 11:19pm —
Nu sunt comentarii
Îţi aminteşti de vremea cand eram doar noi
în universul pustiit de clipe
si ne iubeam printre aripe
de ingeri uzi de-atâtea ploi
timpul încremenise peste pleoape
ce nu-ndrăzneau să mai clipească
din noapte zorii nu voiau să nască
ştiindu-ne atâta de aproape
cu razele-i de-argint, geloasă, luna
ne-nveşmânta-n mătase de cocon
şi se-auzea doar plânsul monoton
al ploii ce ne urmărea întruna
Adăugat de Rely Tarniceri la August 30, 2008 la 11:19pm —
Nu sunt comentarii
Aici, la capătul tăcerii
unde cuvintele se sparg
dincolo de ferestrele închise,
se pare că timpul e mut
şi fără culoare
zbaterea de aripi
gest inutil
prin noaptea de catran
ai spune că totul e în van
aici, la capătul tăcerii
e viu
apusul sângeriu
dăm vamă durerii
ce naşte şi pleacă mai departe
invariabil rămânem
cu braţele pline
îmbogăţiţi de ce-a fost ieri,
mai înţelepţi şi mai…
Continuare
Adăugat de Rely Tarniceri la August 30, 2008 la 11:18pm —
Nu sunt comentarii
Mă iartă floare de cireş
mă iartă că am dat iar greş
te-am înflorit, dar prea târziu
mi-e sufletul din nou pustiu
căci florile-ţi s-au risipit
în arşiţa de la zenit
la rădăcini nu te-am udat
izvorul îmi era secat
îţi privesc trupul despuiat
de visele ce le-ai visat
e toamna, frunzele se duc
iar eu... sunt tot un cuib de cuc.
Adăugat de Rely Tarniceri la August 30, 2008 la 11:18pm —
Nu sunt comentarii
Tăcerea
Tăcerea?
E momentul în care
tot ce era în jurul meu
s-a prăbuşit în neant
m-am trezit suspendată
la graniţa dintre spaţiu şi timp
iar clipa a rămas încremenită în cădere
Atunci, am putut percepe
tumultul din inima mea
ce bătea
nebuneşte
certându-mă
pentru tot ce n-am auzit
când ea îmi tot şoptea...
îmi şoptea...
Apoi, în tăcerea dintre clipe
am început să iubesc
şoapta inimii mele
ce se…
Continuare
Adăugat de Rely Tarniceri la August 30, 2008 la 11:18pm —
Nu sunt comentarii
Nu sunt decât un simplu om
iar de-am crezut vre-odată
că pot mai mult
decât umila-mi carne poate,
n-a fost decât stupidă vanitate.
Nu pot nimic mai mult
şi nici mai bine
ci poate mai puţin
mult mai puţin decât
credeam că se cuvine.
Şi dintr-un univers
ajung să fiu doar un atom
pierdut într-un imens ocean
descoperind într-un final
că sunt doar om
Adăugat de Rely Tarniceri la August 30, 2008 la 11:17pm —
Nu sunt comentarii
mi-e toamnă-n primăvara asta
pe alei îmi curg frunzele rănite
de verdele crud
mugurii îmi plesnesc pe dinăuntru
zadarnic izbind în coaja crăpată
mi-au plecat păsările, călătoarele
cuiburile goale, atârnă
ca nişte aripi frânte
e cenuşiu apusul peste care
îşi pleacă geana obosită
ziua de mâine
Adăugat de Rely Tarniceri la August 30, 2008 la 11:17pm —
Nu sunt comentarii