Theophil Magus:

DESPRE CĂ…TUL AURIT și CĂ…TUL PLATINAT

Axiomatica exclamație: “Viața este un că…at!” a devenit astăzi la început de mileniu III, un că…at platinat. De ce…

luna nu se simte precum un câine fără stăpân 

totuși amușină ale cerului cotloane întunecate 

interesul său pentru gunoaiele celeste și nereciclate încă 

nu-l înțeleg și nu mă dă pe spate

inima bate ca o curtezană dansând pe mese-ndoliate

la o fereastră iubita arde scrisorile nescrise ideile-nchinate

se îngână luna secerătoare cu promisiunea unei zile apte

cine mai știe cine mai crede cine mai așteaptă

păsările să se întoarcă din țările calde

inima bate ca o mustrare printre sticle sparte

la o fereastră iubita cerne lumina unei zi pătate

aritmic toaca cântă nefiresc în miez de noapte

poate dorința poate…

not în my time 



am uitat să mă scol la timp 

eram un robot, plin de dna abstract, plin de frici ancestrale 

aveam nisip si scoici în urechi şi în gură   

ca sfinxul din Ghiza cioplit de sclavi biciuiţi 

(5000 la număr )…

e doar o teorie falsă aceasta

cum că imposibilul ar exista

o descătuşare din nimicuri

cărora le-am permis să se întâmple

dar

sub pielea mea aleargă cai liberi

negri

întotdeauna negri

care n-au purtat şei vreodată

în sălbăticie nimeni nu e supus

şi banii şeicilor nu au nicio…

Plâng în versuri și balade,

Vara caldă și senină,…

Mă duc să scriu…pe frunze, foi,

Din drag, cu drag, doar pentru voi!

Și nu uitați, file doresc,…

UN TRUISM… CU MARE GRIJĂ ASCUNS

Dintotdeauna, practicarea Binelui nu a existat și nu va exista în absența unei existențe individuale morale și demne, liberă – responsabil asumată. 

Astfel,…

pe pântece mi-a mai rămas parfumul tău

aduce cu mirosul de pelin

aş vrea spre carnea ta să mai închin

un strop de vin şi vină şi plec cu Dumnezeu

m-ai stors de sevă înger pătimaş

când gura ta de gura mea tu ţi-ai lipit

să facem pauză de o cafea cu sare dulce

mi-ai zis atunci când tot apusul privea spre răsărit

(prin vene-mi trec deşeuri de-amintiri

ruine de altare părăsite

se nasc şi pier în chinuri nesfârşite 

din ochi îmi curg…

A băut astăzi, iar, atâta apă... multă,

De la izvor, la Lac și de la o cișmea

Fără stăpân; ”nu se contorizează încă”...

Și-a pregătit răspuns, de întrebă cineva?!...

Că n-ar spune oricum din crudul adevăr,

Ce nimeni nu l-ar crede –doar el, cu atâta școală-

Că nu mănâncă mult; din când în când un măr,

Cu multă apă, multă... ”I s-a prescris, de…

            Traversând bulevardul prin zona lui cea mai îngustă, observ că o parte a băncii pe care, tremurând-murmurând, mi-am petrecut revoluţia e ocupată de o cucoană în tonuri de lapte şi miere, rătăcită-n peisaj oarecum la-întâmplare.

   Au trecut deja vreo şapte zile de când Tiranul şi Odioasa au fost împuşcaţi în reluare, la televiziunea naţională, după cum li se şi cuvenea, dar oraşul continuă să zuruie înfundat, ca un uriaş cărăbuş răsturnat…

îmi aștern gândurile pe glezna ta

floare de lotus

să crească din ele poeme

înflorite de lacrimile noastre

să ne spălăm ochii sufletului

în zâmbetul lor nocturn

nisipul să se transforme în petale

lasă-mă să-ţi culeg iubirea din palmă

să-mi răcoresc tâmplele



alintă-mă cu versul

floare a destinului

dă-mi să gust fiecare strop verde

din ochii tăi imenși de căprui

să mă…

să pescuim tăcerea dintre noi

să-i punem peștii roșii în acvariul timpanelor

-   nu vezi că seara-i trupul zilei neadormit  ?

noi să-i privim cât mai adînc apusul vorbei

și doar în viul dimineții

să fim treziți de primul sunet de mierlă al vocalei

acum

avem sufletele uscate și încâlcite în gânduri

iar eu mă simt așa

ca o fântână de aer din care

din când în când mai scot cu respirația

câte o suflare…

La aniversare

(din volumul „Nu uita”, Editura PIM Iași, 2015, editat de Ion Oprea)

În metropola din care am plecat pe-a vieții cale,

Cetățenii pe trotuare merg încet, pășind agale,

La costum și la cravată, îmbrăcați de sărbătoare,

Trecătorii, cu mirare, se întreabă: „Cine-s oare?”

Este floarea cea vestită, toți cu câte-o facultate,

Adunând, de-atunci încoace, cincizeci de ani la etate!

Hotărâți să se-ntâlnească cam în…

și dacă vrei să vezi cum sângerează 
o 
pasăre
cu capul tăiat
privește cum răsare soarele

între sprâncenele iubitului 
mersul meu
se preface într-o ninsoare

valsând 
pe jăratec eu v-am scris cu gâtul taiat

lasă-mă să-mi duc iubirea

pe din dosuri de oglindă

să îţi ocolesc privirea

uneori atât de blândă

mă tem de noapte

de mormintele fără cruci

ascunse în fiecare ungher

al pieptului

acolo unde platoșa

nu poate săruta cămașa de zale

atârnată de amurg

nici nu mai ghicesc în palmă

liniile se frâng în atâtea noduri

că nici acarii nu pot să le mai descifreze

uneori

înmoi degetul în zațul…

- ce formă îi dai timpului ce trece

un chip de zi un chip de noapte sau

risipit în ore ca o apă-n picături ?

căci uite așa pe nesimțite m-am trezit

că–n visul meu n- a mai plouat cu iarbă

spre dimineață pământul avea tâmplele albe

ca în poveștile prea mult hoinărite

iar acum

mă mai odihnesc o clipă pe un gest știut

așez reazămul frunții pe o pernă a rotulei și chiar

îmi învelesc globul ocular cu pleoapa așa

cum știe pământul…

Trei forme de singurătate

1. 

brusc pe când aflat în public te detaşezi şi nu auzi, 

un filtru gros te separă de mulţime 

ai rămas singur cu tine, 

ca o sperietoare de ciori după ce au plecat 

tractoarele, au plecat şi…