Postări de blog Septembrie 2008 (116)

Vid



Catarge ca umbre se lasă pe mare

drumuri de ape orizontul închid

şi nu ştiu de eşti cuvântul ce moare

sau omul ce calcă pe sufletul vid...



Şi pescăruşii cum ţipă tăind infinitul

durerii de ducă spre alte hotare.

Îmi sprijin de lama tăcerii cuţitul

să nu curgă sânge când sufletul moare...



Cutreier nelinişti cu pasul grăbit.

Deznod funii mari, corăbii de vis...

În noapte mă-mbrac…
Continuare

Adăugat de Lelia Mossora la Septembrie 27, 2008 la 6:30pm — Nu sunt comentarii

Maria Diana POPESCU: VIRGIL PANAIT a băut esenţă de rom şi frecţie Diana şi l-a dat în judecată pe Dumnezeu



„De ce avem dreptul să-l dăm în judecată pe Dumnezeu” (Editura Andrew, Focşani, 2007).





„Ştiţi când au blondele creierul cât o boabă de piper? Atunci când se dilată...” zice domnia sa, Virgil Panait, la pagina 37. Nu bănuia că „jurnalul” său va încăpea pe mîinile unei blonde, zic eu cu modestie, cu o boabă de piper în plus. Anunţ din start, cititorul care doreşte exerciţii de practică juridică, exerciţii de imaginaţie să parcurgă… Continuare

Adăugat de MARIA DIANA POPESCU la Septembrie 26, 2008 la 10:23pm — Nu sunt comentarii

lacrimi pe inele

Mă chem de dinainte ca literele să se scurgă

Învăluind pereţii negri cu iz de mucegai stătut

De parcă tu ai fi Manole şi eu o blestemată Ană

A cărei carne-abia aşteaptă mortarul beznei s-o parcurgă

Şi-n pat de var şi cărămidă la piept cu pruncul nenăscut

Suspin stingându-mi lumânarea şi chem strigoii la pomană



Adaug sare pe colacii din aluatul nedospit

Mă lepăd precum Cain de Abel de-un nume cunoscut de mulţi

Şi haina grea de până-acuma o spânzur… Continuare

Adăugat de Lory Cristea la Septembrie 26, 2008 la 9:33pm — Nu sunt comentarii

fado do meu alma

dualitatea-nfruntă imagini în oglinzi

pe fragede-nvelişuri de mere punem preţ

acolo sănătatea se dăruie citeţ

şi eşti dator, aproape, spre măr mâna să-ntinzi



nimic pe dinafară nu lasă să se vadă

că-n mine-şi fac culcuşul o muză şi-o tanagră

o îngeră de spumă şi-o diavoliţă neagră

pe rând, ridică vălul... îl lasă iar' să cadă



eu pot să tac da-n mine se-aude un Te Deum

prin ochii mei în lacrimi trec lebede spre cer

scriu…
Continuare

Adăugat de Lory Cristea la Septembrie 26, 2008 la 9:30pm — Nu sunt comentarii

Liniştea precum o tăcere...

Scriind acum, îmi spun că, probabil, încercarea de a scrie (sau joaca de-a scrisul) se supune aceloraşi legi cărora li se supune şi scrisul adevărat. Şi cum nu sunt adepta scrisului de suprafaţă, mă gândesc cât de bine trebuie să fie să poţi culege liniştea din adâncuri şi să o împrăştii în jur, aşa cum ai scoate apa la suprafaţă din fântânile cele mai adânci. Atunci când cuvintele nu vor să se adune ci, mai mult, se împrăştie, când literele nu vor să se aşeze în cuvinte, grupându-se pentru o… Continuare

Adăugat de anadari la Septembrie 26, 2008 la 6:51pm — Nu sunt comentarii

Contemplând

Mă întreb adesea de ce simt nevoia să-i privesc, să-i ascult, să îi caut. Pe Ei, pe aceşti oameni deosebiţi, de cultură sau nu. Pentru mine sunt ca nişte străbuni… şi-n adâncul meu… uneori nici mie nu-ndrăznesc să-mi spun… mi-aş dori să-mi lase moştenire o bucată de pamânt, o bucată din acea ţărână, din acea patrie a lor sfântă…



Într-un final, într-un moment de confesiune cu mine, îmi mărturisesc că mi-aş dori ca aceşti străbuni să-mi lase moştenire măcar a mia parte din amprenta… Continuare

Adăugat de anadari la Septembrie 26, 2008 la 6:30pm — Nu sunt comentarii

Maria Diana POPESCU: INTERVIU CU IOAN EVU – POET ŞI CANTAUTOR



DIALOGURI PRIVILEGIATE



„SCRIITORUL E UN FEL MAŢE-GOALE, UN SOI DE SCÂRŢA–SCÂRŢA PE HÂRTIE, CARE TAIE FRUNZE LA CÂINI”



Domnule Ioan Evu, arătaţi-mi unde aţi ajuns cu muzica şi poezia. Recent aţi scos la lumină cea de-a opta carte de versuri – „Cenuşă vorbitoare” – şi al treilea album muzical – „Trenul de seară” –, al grupului hunedorean „Canon”, pe care-l conduceţi de aproape treizeci de ani…



– Să înţeleg că vreţi… Continuare

Adăugat de MARIA DIANA POPESCU la Septembrie 26, 2008 la 1:41pm — Nu sunt comentarii

ruga

veniţi să ne închinăm Vieţii, apei vii din noi



care naşte lumina şi zborul



îngeri ce spun lucrurilor pe nume



şi ape prin cer spre porţi albe







stelelor fără glas să le dăm corzi să descânte viitorul,



să adune puterile sub înaltul albastru,



şi să-l sădeasca, să-l numească



în pruncii de pe pământ,







veniţi să ne închinăm Creatorului Bucuriei,



iubirea naşterii şi… Continuare

Adăugat de PACURAR ANA EUGENIA la Septembrie 26, 2008 la 7:22am — 1 Comentariu

un fel a spune...ceva

nu pare a fi real, si totusi



adaug mereu valori utopice ochilor tai



materie spiritului care ma imbratisa candva protector



sufletului ce parca nu mai e dincolo de retina,







pana la urma si inimile se rod in timp



de cariile orgoliului si indoielii,







pana la urma tot ce ramane e amintirea



imprimata undeva pe o pelicula alba,



cu tot ce putea sufletul sa dea, sa radieze, sa coloreze… Continuare

Adăugat de PACURAR ANA EUGENIA la Septembrie 26, 2008 la 7:20am — 2 Comentarii

dincolo de fatum

nu înteleg sensul în care adulmecă întunericul prin umbre

colţul înţepător al irişilor negrii

izbânda perversă a răului în toţi cei slăbiţi de încercări

cu urlete de durere, în mutilare continua internă până la moarte,
sau pe aproape
ca o hiena

strigă miezul omului în el însuşi

până la iradiere,

Adăugat de PACURAR ANA EUGENIA la Septembrie 26, 2008 la 7:00am — Nu sunt comentarii

Vămile inimii

Am, cîteodată, gustul amar al toamnei

rătăcit prin sertare goale,

ca şi cum aş fi propria mea fantomă

lipsită de puterea de-a mîngîia sunetul valurilor

în această trădare de sine,

din care n-a mai rămas decît un număr nesfîrşit

de priviri coborînd prin vămile inimii

în ab urbe condita , istoria

înseamnă căutarea trecutului

osîndit, în cele din urmă , să-şi atîrne amintirile

departe de lutul falezei -

dacă am trece prin el ar fi minunat

cum…

Continuare

Adăugat de Luminiţa Cristina Petcu la Septembrie 26, 2008 la 12:30am — 2 Comentarii

Aripi frânte



Mi-ai ars aripile

La flacără iubirii tale



Cum sa mai respir

Dacă am pierdut înaltul din tine ?

Cine să mai cânte

pe strunele sufletului meu ?



Cine să simtă cum vibrează

Liniştea în furtuna din mine ?





Cine să asculte cum tac

Deşi ţi vorbesc mereu?



Cine să mă facă să adorm

În muzică amitirii

Când visele erau caii noştri albi ?



Întoarce-te să…
Continuare

Adăugat de Lelia Mossora la Septembrie 26, 2008 la 12:00am — Nu sunt comentarii

Atat...





De ce rupi cu fiecare gest

Ultima clipă de aşteptare ?



De ce sunt doar cioburi

toate castelele clădite

odată?

Smulgi sângele şi-l prefaci

în vorbe reci.

Sfâşii tăcerea cu vorbe ce dor.



Nu ştii cât scrum preasari

pe rănile deschise.



Nu ştii cât de gol sună

glasul tău deşi ai vrea

să pară altfel.



Îmi sparge timpanele muzica

să nu mai…
Continuare

Adăugat de Lelia Mossora la Septembrie 25, 2008 la 10:00pm — Nu sunt comentarii

Odorul la răscruce luminează...

tu vrei să-ţi spun ce mi-a plăcut la tine

în orice zi în orice loc şi oră

pe timp ploios sau chiar pe auroră?

îţi spun acum... nu-i greu şi nici ruşine:

pe-al tău obraz şi neaua îl adoră

ca sângele-n zăpadă ce deţine

puterea lumii şi puterea-n sine

când răscolit-ai ochii-mi într-o horă

odorul la răscruce luminează

acritul suflet ce-a râvnit târziu

din somn în somn la pielea-ţi ce vibrează

pe-al meu ţesut anost şi cafeniu

şi-mi placi… Continuare

Adăugat de Ionuţ Popa la Septembrie 25, 2008 la 9:00pm — Nu sunt comentarii

Maria Diana POPESCU: GEORGE ROCA, EPOCA ŞTEFANIANĂ - Cercetare istorică de importanţă majoră

STUDIU DESPRE DIMENSIUNEA ARHITECTURALĂ







La Editura „Carpathia Press”, în colecţia „Studii şi Cercetări”, a apărut cu puţin timp în urmă o lucrare ziditoare specială „Epoca Stefaniană - Studiu despre dimensiunea arhitecturală”. Autorul cărţii este nimeni altul decît distinsul George Roca din Australia, personalitate de prestigiu, filolog,… Continuare

Adăugat de MARIA DIANA POPESCU la Septembrie 25, 2008 la 2:30pm — Nu sunt comentarii

Mereu





Starea mea normală este focul.

Somnul meu e fâstâcit de atâtea păsări

care zboară

orbecăind în mine...



Gândul meu este spre înalt...

atât de înalt

că nu mai pot ajunge

la tine...



Mâinile mele sunt lianele

care te înlănţuie şi te strâng

ca să nu fii singur

printre copacii desfrunziţi în toamnă.



Tălpile mele merg

pe acelaşi drum

care te…
Continuare

Adăugat de Lelia Mossora la Septembrie 25, 2008 la 6:00am — 1 Comentariu

România este şi a mea... şi a ta... şi a celor care nu s-au născut încă

A tăcea se spune că este o virtute şi nu contest veridicitatea acestui dicton, numai că a tăcea în faţa defăimării, a distrugerii sentimentului de apartenenţă a individului la naţiunea în sânul căruia s-a născut, a inducerii sentimentului de vinovăţie că aparţii acelei naţiuni pe care eşti indemnat pe căi din ce în ce mai puţin subtile (puse sub egida culturalizării!) să o vezi pusă sub semnul celor mai mari blasfemii... a tăcea în faţa acestor acţiuni e ca şi cum ar veni un individ de pe… Continuare

Adăugat de Lory Cristea la Septembrie 24, 2008 la 11:00pm — Nu sunt comentarii

Jar





Jar



Mângâi perna pe care dormi

Mângâi aerul pe care îl respiri...

Mângâi infinitul din ţine

Care

Mi s-a dăruit

Odată..

Demult...

Atât de demult

Încât nu-l mai ţin minte…



Maingai gândurile tale

Atât de departe duse...

Spre alte zări.



Mai ţii minte când ai venit

cu buchetele roşii de maci

Ale buzeleor tale

Să mă botezi cu lumina…
Continuare

Adăugat de Lelia Mossora la Septembrie 24, 2008 la 6:30pm — Nu sunt comentarii

Sal de sal

Sal de sal



Mientras volvía a leer mi poema

he visto el perdón como un pensamiento vuelto hacia sí

El sí mismo de mi pensamiento habia perdonado la multitud de las palabras

adquiridas

Más tarde no me bastaban las monedas de Judas

Me veía mucho más innoble que él

No he entendido el pérdon de la otra orilla

Me imaginaba sin decirme

que el Señor me puede todo perdonar

Las lagrimas de dolor por el otro han cesado en mí

entonces he… Continuare

Adăugat de Ligia Mihaela Ionescu la Septembrie 24, 2008 la 6:30pm — Nu sunt comentarii

Păgâne-amintiri



Mă strecor printre rânduri în linişti deşarte

Să nu ucid noaptea cu zâmbet de rouă

Şi gândul apune pe-altare de moarte

iar luna e pâinea tăiată în două.





Mai port după mine o tolba de frig

Ce strânge din drumuri tot praful uitat

Pe urmele tale când mută te strig

Să lepezi al zilelor triste păcat.





Mă doare apusul lăsat între noi

Mai roşu ca sângele macilor vara

Mă…
Continuare

Adăugat de Lelia Mossora la Septembrie 24, 2008 la 1:00pm — Nu sunt comentarii

Arhive Lunare

2020

2019

2018

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

2000

1999

1995

0201

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor