viitorul îmi sfârâie pe gât,

în tigaia din fier prea oxidabil

care este trecutul meu.

mai jos, sub piele,

sub mormântul încă nesăpat,

sub miezul de nimic al universului -

se coace nepermis de încet

bucuria.

eu am voinţa să suport orice crăpături

ca să mă fac ziuă, mi s-a lăudat ea

privindu-mă cum îmi lăsam puii de lacrimă

să zburde nestingheriţi pe obrajii cerului

din emisfera mea.

îmi pun o dorinţă, m-am temut să răspund

căci superstiţiile sunt un delict

în ţările străine ale anumitor suflete.

*

când a ars-o soarele până la os

şi i-au ruginit ochii de durere,

eu eram…

Băi, știi, o perioadă

Am fost confidentul lui Iisus

Tovarăși, înțelegi, îmi spunea el

Mă eliberaseră de la balamuc, știi

Nu-ți fă griji, asta a fost demult

Pe atunci stăteam

Numai pe lângă tipese de astea intelectuale

Cărora le plăcea să se audă, știi

Eram odată mort de beat

Ieșeam din crâșmă

Și-l văd pe o străduță

Cu geacă de blugi și cu părul ăla blond, lung

Te iubesc Iisus, am strigat

Da, sigur, a…

- Spune-mi, iubito, nu te doare toamna

Că parcă nu-i așa cum a mai fost,

Când ne știam conturul pe de rost

Și respiram făr-a mai ține seama

De vreo prognoză meteo, de vreme,

Că trenul circulă cu-ntârzieri

Și într-o haltă stăm de-alaltăieri

Gândindu-ne că totuși e…

În audienţă la Dumnezeu

(dialog în tăcere între Lică Barbu şi Florin Coman)

De câte ori citesc o carte, cel mai important pentru mine este să mă regăsesc printre cuvinte şi să închei cartea primind o nouă învăţătură. Absolut normal.

Cu cartea ,,Tăcerea icoanei”, pe care am primit-o în dar de la prietenul meu Florin Coman, autorul acestei cărţi, voiam să se întâmple…

- Nu-ndrăznesc se-aștern pe pagini toate-aceste gânduri, Doamne,

Fiindcă toamnele de-acuma nu-s la fel ca alte toamne,

Sunt mai molcome, frumoase, despletind melancolia

Peste dealurile lunii unde doarme poezia.

N-o trezi nici tu, iubite, hai, acoper-o mai bine

Cu mătasea unei frunze și-apoi miere de albine

Dă-i să-și…

- Tu știi cât mi-e de dor să gust căpșuna

Buzelor tale ce m-au fascinat,

Când mi-au promis poveşti o mie una?

Călătoresc prin basm. O fi păcat?

Tu știi cât mi-e de dor să gust aroma

De pară coapt-a unui sân micuț?

Aș arde ca și Nero-n flăcări Roma

Și aș veni până-n Sibiu…

           Fac parte dintr-o minoritate care se exprimă în scris. Doresc să influențez majoritatea. Cine mă contrazice, încalcă legile internaționale de protecție a minorităților, adică de protecție a mea. Doresc să apăr Coaliția pentru Familie, ce reprezină o majoritate de creștini, întrucât aceștia nu se pot apăra, deoarece au mai puține drepturi decât mine. Fiind majoritari, sunt linșați mediatic de 100% dintre trusturile de presă din România, ce reprezintă puterea minorităților protejată…

NOI ARHIVE, NOI COMORI, NOI DESCOPERITORI: „ARHIVELE DE LA HAŢEG – Monografii, legende şi vivisecţii”, de CONSTANTIN STANCU

(Editura CronoLogia, Sibiu, 2017 – 204 pagini)

Născut în toi de legendă şi vârtejuri istorice milenare, haţeganul…

La optsprezece, cu părul vâlvoi,

cu pletele năclăite de negru de fum

trecând peste gulerul pardesiului negru lung,

alunecam seara ca un strigoi cu ochi fosforescenţi

pe străzile negre din Copşa Mică, 

de la „Blocuri” la „Gară”, 

pe la bufetul „La Gheorghiţă”.

Sub braţ, ca o…

- Axa planetei parcă se îndoaie

Și polii cad peste ecuator,

Taifunuri cresc și orizontul chior

Varsă în valuri lacrimi reci de ploaie.

Nu știe lumea ce-anotimp se poartă,

De ce în robă de judecător

Natura bate crudă din picior,

Pământu'-l taie-n porții, ca pe-o…

Nu găsești pacea din suflet

dacă stai la colț de stradă

și îți etalezi averea

ca vecinul să ți-o vadă.

Nici dacă te crezi vreun rege

peste tot și peste toate

nu e nimeni să-ți dezlege

drumul către libertate.

Sufletul capătă tihnă

doar atunci când înțelegi

că-n iubire și în ură

drumul clipei poți să legi.

Eu doresc să am în lume

doar atât cât mi-este scris,

nu mă…

În creier e linişte.

Din când în când,

la întâmplare parcă,

ba ici, ba colo,

pâlpâie lumini colorate,

ca în laboratorul unui înger,

ori ca pe bordul

unei aeronave în noapte.

La un moment dat

echilibrul s-a prăbuşit,

vază din porțelan

căzută pe un planşeu din mozaic.

Undeva în întuneric,

un pian îmbătat de parfumul serii

aleargă pe o Fugă de Bach.

- Se-anunț-o toamnă lungă și mi-e frică

De seri ploioase, dimineți cu vânt,

De nopțile pustii ca un mormânt

Pe care scurm-alene o pisică.

Degeba-mbrac o mantie de ploaie,

Pe cap o șapcă fără cozoroc,

Că timpul curge-ncet și mă sufoc

Prăjind câte-o secundă în…

 …

- Trenul toamnelor oprește doar în gările de lut

Unde soarele-i dă lunii fantomaticul sărut,

Unde timpul trece molcom pustiind un vechi peron

Care mărginește spațiul dintre vis și abandon.

Eu și-acum aștept în gară trenul meu întârziat,

Vezi, în nordul tâmplei mele cerurile s-au curbat,

Se desprind din ramuri perle,…

           De unde provine românescul "ducă-se pe pustii"?

           Ritualul complet provine din sărbătoarea evreiască "Ziua Ispășirii" și implica doi țapi, pentru care preotul israelit voodoo arunca sorții. Unul dintre țapi era sacrificat, ca jertfă pentru păcat, iar celălalt, ales prin tragere la sorți, ca țap ispășitor, era scos din tabără în viață, după ce preotul voodoo israelit își punea mâinile peste el și mărturisea asupra acestuia păcatele israeliților, alungându-l în pustiu…

Există

 o clipă care mă pândește…

Lungă și rea, dimineața  veghează

trei lumânări sufocate de astepare,

miroase a toamnă coaptă și

cafea amară

și strugurii au putrezit pe masă,

dar… ochii, ochii tăi

s-au luminat a noapte,

am să te închid într-o ciob de lumină,

să nu mai aud corbii…

în trupul tău,

bat clopote.

Oprește, mamă, morții !

i-auzi? prind rădăcini

sau… e doar vântul,

destramă urmele ce…