reţeaua literară

poezie, proză, eseu, teatru, jurnalstică, evenimente literare

Postări de blog Octombrie 2008 (399)

UN FIR DE NISIP

UN FIR DE NISIP

Sunt un fir de nisip pe plaja vieţii

ce mai păstreză încă din căldura trupului tău

căldură, ce ţi-o voi dărui totdeauna.

Valul vieţii mă poartă spre ţărmuri necunoscute

înfruntând teama, necunoscutul, furtuna.

Te voi aştepta prin ani,

căldură primind şi dăruind totodată,

clădind castele de nisip,

renăscând cu fiecare dimineaţă.

Soare superb ce-ţi trimiţi raza prin neantul uitării,

căldura-ţi profundă mă… Continuare

Adăugat de RODICA CERNEA la Octombrie 31, 2008 la 7:59pm — Nu sunt comentarii

Haiku-uri

nici urmă de ploi-

în setea drumeţului

sunetul razei.

drumeţ în pustiu-

cerul îngroapă raza

în tăcerea sa.

rugă de nisip-

peste tăcerea razei

picurii ploii.

liniştea nopţii-

pe cărare doar umbra

şi lilieci-n zbor.

stâncă sub valuri-

în aripi de pescăruşi

razele lunii.

ziduri înalte-

doar tăcerea-n jur pictâd

aripi şi… Continuare

Adăugat de Djamal Mahmoud la Octombrie 31, 2008 la 4:30pm — 2 Comentarii

In memoriam...

...zilelor apuse,

viselor nevisate,

pietrelor necălcate

de tălpile dorului,

melodiilor ascultate împreună

dar separat,

parfumului de ambră

împrăştiat zadarnic

în aşternuturi goale...

In memorim

celor care am fost

fără să ştim

că într-o zi

nu vom mai fi....

In memoriam

vorbelor tăcute

şi gândurilor

înşelate

de… Continuare

Adăugat de Lelia Mossora la Octombrie 31, 2008 la 2:00pm — Nu sunt comentarii

Dialog

tu te naşti din moartea sevei

din lacrima rădăcinilor te ridici

eu mă dezgolesc des în faţa ta

îmi trec toate chipurile

prin ochii tăi veşnic deschişi

tu îmi adăposteşti măştile

în pântec

îmi vopseşti pielea

în culoarea potrivită zilei

atât de fidel eşti

deşi nu te-am scos niciodată

la o plimbare într-o zi însorită

nici nu ţi-am dat vreun os

sau vreo bucată mică de carne

astăzi înainte să plec purtând

doar culoarea… Continuare

Adăugat de Djamal Mahmoud la Octombrie 31, 2008 la 12:39pm — Nu sunt comentarii

Lazare!

Omule mort
crescut in umbra vesteda,
trezeste-ma!
Doar eu te vad,
tu nu ma vezi pe mine,
Sunt melci fara de casa
in dulcea ta lumina,
Omule mort
pune-mi o vorba
la iluzionistul formelor,
trezeste-te !
Eu nu te vad,
doar tu ma vezi pe mine.

Adăugat de Iordache Dan la Octombrie 30, 2008 la 9:00pm — 1 Comentariu

MUNTELE VIEŢII

MUNTELE VIEŢII

Voi urca încet

muntele vieţii

până când zăpada

gândurilor

îmi va albi

tâmplele obosite

de atâta luptă.

Acolo în vârf,

dincolo de lume,

dincolo de legi,

dincolo de vise,

între cer şi pământ

poate voi afla:

cine sunt eu,

de unde vin

şi unde merg

stelele

ce dispar

licărind tainic

în cealaltă lumină.

Simina… Continuare

Adăugat de Simina la Octombrie 30, 2008 la 8:19am — 2 Comentarii

AMINTIRI

AMINTIRI

Lumina vie îşi revarsă
graţioase mândre plete,
peste umeri albi de fete
şi le mângâie duioasă.

În crepuscul se iveşte
blânda lună maiestoasă,
D-ne, cât e de frumoasă
când din cer ea ne priveşte!

Cu degetele-i de mătase
pe creştet ne va aşterne,
amintiri ce peste vreme
ne vor încânta sfioase!

rodica cernea
galati
28.09.2008

Adăugat de RODICA CERNEA la Octombrie 29, 2008 la 10:41pm — Nu sunt comentarii

IUBIRE ?

IUBIRE ?

Fost-a un opaiţ,

ce-a luminat cândva

şi-un nimb de aur

lumina-i strălucea!

Veniră fluturi mulţi

…o mie,

lumina să o vadă,

dar a lor aripă

îi stinseră lumina,

apoi, plecară-n

lumea largă!

În noaptea ce cuprinse

pământu-n lung şi-n lat

de veghe stă opaiţul

dar e cu ochiul,

spre pământ plecat!

Când magică,

iubirea lui lumească-i

aprinse nimb de aur,

se-nchise… Continuare

Adăugat de RODICA CERNEA la Octombrie 29, 2008 la 10:36pm — Nu sunt comentarii

TAINĂ

TAINĂ

Imaginea mea în luminişul dintre pleoapele-ţi grele,

iubirea ţi-o aduce în lumea ta, cea plină de mistere!

Cu rădăcini înfipte în pieptu-ţi ce tremură înfrigurat

Sorb, sevă de iubire, cu dorul meu înaripat!

Gândurile-mi curg, năvalnice fluvii, pline de himere,

ascunse, volatile, născute într-un nimb orbitor de stele!

Ce taină ascund buzele tale ametitoare fierbinţi,?

Cine eşti TU, amestec de adevăr cu mistere,… Continuare

Adăugat de RODICA CERNEA la Octombrie 29, 2008 la 10:35pm — 1 Comentariu

DESPRE PACATUL ORIGINAR…

Monseniorul Vladimir Ghika

Leonard Oprea:

DESPRE PACATUL ORIGINAR…

( asta Respiratie o dedic Monseniorului Vladimir Ghika, un sfint al mileniului III, asa cum deopotriva sunt Nicolae Steinhardt si Richard Wurmbrand )

Izgonirea din Rai NU este Pacatul Originar.

Izgonirea din Rai este doar primordiala manifestare a Liberului Arbitru, daruit Omului de catre… Continuare

Adăugat de Leonard Oprea la Octombrie 29, 2008 la 10:22pm — Nu sunt comentarii

ÎMI PLOUĂ

ÎMI PLOUĂ

Îmi plouă pe buze şi-n plete,

îmi plouă cristale din nori

şi muza va plânge poete,

citind poezia-mi în zori!

E scrisă în seara de toamnă,

când frunzele mor pe alei,

când ochiul frumos de codană

încântat e de fluturi şi zmei!

Îmi plouă cu lacrimi şi soare,

îmi plouă cu visuri şi flori,

când luna din nouri răsare

şi-n suflet mi-aduce, mii de fiori!

Am sufletul străpuns de durere

când secera… Continuare

Adăugat de RODICA CERNEA la Octombrie 29, 2008 la 10:19pm — 1 Comentariu

Dar

Iti las campul gol, trist

asemenea unui nud in carbune

destelenind soarele rece sub

draperii de gene,

iti las amintirea zilelor promise

justificand ceata insolita

a trupului tau intins

pe crucea diminetii,

iti las zambetul de acuarela

sa pluteasca pe aripa unui zmeu

tras de pantecul tau de piatra,

iti las casa vantului deschisa

spre zarva muzicii ce aduce

mirosul de paine al palmelor,

iti las tie tot ce am imprastiat

pe… Continuare

Adăugat de Iordache Dan la Octombrie 29, 2008 la 9:00pm — 2 Comentarii

toamna ta

Toamna ta
mi-e acoperamant de aripi,
aeroport clipelor
survoland inefabila zare,
ma desparte de trunchi,
cu maini palide - de-asteptare,
toamna ta
mi-e strigat de bizon in hotare,
toamna esti tu, heruvimul
ce-ascunde copacul vietii in mare.

Adăugat de Iordache Dan la Octombrie 29, 2008 la 6:57pm — Nu sunt comentarii

Aştepţi să-mi plec dorinţa...

aştepţi să-mi plec dorinţa înfăşurată-n vise

picioarelor ce umblă prin cercuri de mojici?

socoţi că veşnicia o cerem din culise

cu neputinţa-n viaţă de-a ne cunoaşte mici?

cu-acele triste feţe doreşti a mă susţine

când nu pricepi ce-i ăla un joc periculos?

dar să răspunzi cu patimi îţi pare că-i mai bine

decât să-mi vezi pivirea cum o aştern pe jos...

nu văd suflare-n ceruri nici existenţă-n moarte

să-ţi domolească vocea umplută cu venin

iar de… Continuare

Adăugat de Ionuţ Popa la Octombrie 29, 2008 la 4:16pm — Nu sunt comentarii

Durere - cuvânt

Pe maluri de noapte se cutremură visul...

Eu trec printre şoapte botezând paradisul

cu numele tău - vioară şi somn

mereu ne-ntrebat de osul de domn...

Mă duc spre alt drum de cântec apus

şi nu mai ştiu unde... şi visu-i prea sus.

Prin ierburi de toamnă te caut mereu

şi nu mai eşti tu şi nu mai sunt eu...

Suntem doar umbră aceluiaşi gând -

fărădelege durere -… Continuare

Adăugat de Lelia Mossora la Octombrie 28, 2008 la 10:30pm — 1 Comentariu

imprecatio

viaţa asta parcă-i un gâde
cu mâini de copil
mă întreb câte din mine
ţi-am dăruit cu adevărat
unde se duce iubirea când mori
dacă-mi vor tremura degetele
când te voi smulge din piept
sperând să-mi zâmbeşti
în fiecare femeie
ce mă va ascunde sub piele
şoptindu-mi că-s viu

viaţa asta parcă-i un gâde
sătul să-şi ascută securea
aşteptându-mă cu sufletu-n palmă
ca un sfânt dezgustat de lumină

Adăugat de Vladimir la Octombrie 28, 2008 la 9:10pm — Nu sunt comentarii

prea mic

Eu sunt prea mic
dar tu ma faci sa simt ca sunt
cu mult mai mare,
De este toamna, imi arati
ca roata ofilirilor nu doare,
Cand ma ridic tu ma imbraci
cu soarele frumos si tare,
Eu sunt prea mic
dar tu ma lasi sa cred ca ingerul
copilariei e visare.

Adăugat de Iordache Dan la Octombrie 28, 2008 la 1:30pm — Nu sunt comentarii

Confuz

Un glas orfan… ecoul adoptiv
Şi un confuz trăieşte-n fiecare
Mi-ar fi plăcut să simt cu subtitrare
Stând izolat de orişice motiv.

Sunt locatar al unui trup firav
(Iar a simţi e o diversiune)
Şi sunt egal cu tot ce îmi rămâne
Un pacient al unui om bolnav.

Trăim în univers delimitat
Un scurtmetraj iar noi suntem eroii
(Cum un poem e ADN-ul foii)
Un epilog de(vreme) prefaţat

Adăugat de Emil Fanache la Octombrie 28, 2008 la 12:49pm — Nu sunt comentarii

Himere de Pharos

Te aud cu timpanul ros de carii

în noi înşine,

şi-n toate zilele despuiate vulnerabil

un nor de rău augur după îngrăditura din scînduri

acest exil cu gust amar de migdale

în care mă îngrop ca un paing prin agora

adesea confundat cu leii epigonici

la citirea cărţilor sfinte

în timp ce buzele de calcar surîd, ele însele

vrăjite de steaua halebardă

singura care ne salvează din neant şi rămîne

ca o glorie egală cu aceea a lui… Continuare

Adăugat de Luminiţa Cristina Petcu la Octombrie 28, 2008 la 12:08pm — 2 Comentarii

thanatos

am urcat muntele
si m-am aruncat în aurul topit
al unui râu
şi mi-am curăţat trupul până la oase
şi când am ieşit afară
niciun semn nu mai aveam
nicio cicatrice străveche
numai hainele mi le pierdusem
în stratul gros de frunze

Adăugat de mircea lacatus la Octombrie 28, 2008 la 11:30am — Nu sunt comentarii