Diminetile erau toate la fel: miroseau subtire a gainat ud si a cetina, a umezeala si poate pe undeva a sosea cu trafic intens.
Zgomotele oraselului incepeau mai tarziu. La ora asta a zilei se auzeau numai cele aproximativ doua sute de vrabii care isi aveau culcusuri nestiute prin cotloanele acoperisurior din vecinatate si se mai auzeau vacile care mugeau dupa viteii ramasi in grajduri. Orasel – orasel, dar toata lumea avea vaci.
Lumina albastruie a primilor zori se facea…
Continuare
Adăugat de Nida Stefan la Octombrie 31, 2009 la 3:45pm —
5 Comentarii
/îmi vine să ţip/
e ceva ce îmi vine să o spun des
corpul meu este un port
uneori îmi târăsc gândurile ca pe nişte bagaje încărcate
liniştea mă sperie deoarece spune adevărul
la naiba cu toate astea
cu cât mă gândesc mai mult, cu atât mă plictisesc mai repede
nu visez la romantisme, la dulcegăriile prosteşti şi infantile
când dormi lângă mine aş vrea să îţi muşc lobul urechii
să te trezeşti
să-ţi spun că sunt un vis urât şi…
Continuare
Adăugat de Diana Suciu la Octombrie 31, 2009 la 12:20pm —
8 Comentarii
Viata …
M-am gandit ca visele mele ar putea fi un copil carunt care a imbatranit prea repede, pentru ca a visat prea mult . M-am gandit ca tot ce ma-nconjoara nu are sens, totul este o amageala ametitoare . Viata, spatiul, timpul, toate nu au sens, caci daca ar avea sens , ar fi absurditati. Cred ca Dumnezeu s-a jucat atunci cand a facut lumea, precum un pictor care se joaca cu lumini, cu culori, cu umbre, cu idei . Si cred ca joaca e cea mai dumnezeiasca insusire pe care omul…
Continuare
Adăugat de Voicu Ella Malina la Octombrie 30, 2009 la 10:10pm —
24 Comentarii

Peter Pan avea urechile mici, de aceea nu auzea niciodată timpul spărgându’se pe asfalt;
ştia doar cum se sparg nucile.
Mai ştia că, uneori, când se întorcea acasă, gândurile i’o luau înainte şi se spărgeau şi ele
împiedicându’se’n scorbură.
Tinkerbell le ascundea delicat cu piciorul sub preş.
Copiii se prefăceau că nu văd,
Peter se prefăcea şi el că nu’şi aduce aminte,
Wendy plecase demult şi nu le mai putea… Continuare
Adăugat de Alina Dora la Octombrie 30, 2009 la 9:11pm —
Nu sunt comentarii

Oraşul nu mai este demult al meu.
Cu ani în urmă, împrumutasem prietenilor câteva case.
Mi’a fost milă de ei – erau tineri, venise iarna, le era frig.
Îmi amintesc clar cum le îndesasem clanţele uşilor în buzunar,
cum aproape am luat’o la fugă de jenă că s’ar putea întoarce să’mi mulţumească.
Pe urmă am dus’o cam prost. Am pierdut bulevardul şi parcul la amanet. Alte două străduţe
le’am dat de pomană,
unuia… Continuare
Adăugat de Alina Dora la Octombrie 29, 2009 la 7:30pm —
2 Comentarii
să facem focul
gândeşti
să facem focul
e vatra rece
înfundată de timp
prea verde-i durerea
să ardă
prea verde
dar să facem focul
cu ce-a mai rămas
cu câteva vreascuri
de inimă
aprinde focul
iubitule
mi-e sărutul atât de-ngheţat
e vatra rece
înfundată de timp
prea verde-i durerea
dar să ardem
chiar noi iubitule
să ardem noi
Adăugat de paparuz adrian la Octombrie 29, 2009 la 8:09am —
Nu sunt comentarii
Copilaria si-a petrecut-o, alaturi de parintii sai, prin turnee (tatal lui era cornist iar mama soprana). La varsta de doisprezece ani, cand a compus sonatele sale a quatro, deja stia sa cante la vioara. A invatat contrapunctul in urma lecturii partiturilor lui Mozart sau Haydn. Intre anii 1804 – 1810 a urmat cursurile Liceului muzical din Bologna. De-a lungul adolescentei Rossini a fost pe rand cantaret, corepetitor si acompaniator la teatru, a practicat in afara…
Continuare
Adăugat de Cristina Maria Vlaşin la Octombrie 28, 2009 la 10:00am —
9 Comentarii
ce dacă toată dragostea se face din carne
nu a ucis pe nimeni până acum
ce dacă asta nu e poezie adevarată
cine dracului a scris
mă crezi
nu am nici măcar o valiză în care sa pun ceea ce ştiu
e viaţa mea pentru Dumnezeu
şi nu are timp pierdut
deşi unii cred că am să mă sinucid
îmi pun pantofii şi ies în stradă
nu m-a învăţat nimeni
vine dinăuntru ca un zâmbet de mamă
la fel pegasul meu cu şa lungă din clasa a 8ta
a fost…
Continuare
Adăugat de Victor Marinescu la Octombrie 28, 2009 la 8:30am —
2 Comentarii
Incredibil!
Gazeta de Maramures a facut o descoperire extraordinara. La doar 200 km de Sighet, exista 1.600 de oameni care vorbesc o limba asemanatoare limbii romane din Evul Mediu. Li se spune 'volohi'. Prin anii ?90, au aflat ca, nu foarte departe de ei, existam noi, alti oameni care vorbesc aceeasi limba. Aceasta, datorita unui barbat intors din armata, care le-a dat volohilor un radio cu tranzistori, fixat pe Radio Bucuresti.
S-au refugiat toti la marginea padurii,…
Continuare
Adăugat de Doina Dragus la Octombrie 27, 2009 la 8:59pm —
4 Comentarii
"Pe lnga Floppy far soft,
Mereu am procesat
Ma cunostea PC-ul tot
Tu nu m-ai accessat.
Prin Windows incercam ades',
Te urmaream sfios,
Ca sa te vad chiar face to face,
Mi-ai aratat un DOS.
Prin Microsoft te cautam
Sa te printez un pic,
Iar pe E-mail te asteptam
Macar sa-mi dai un click.
In messenger am navigat
Si-asa cum navigam
Am observat ca te-ai cuplat
Trei ceasuri pe webcam.
Nici noaptea nu pot sa ma…
Continuare
Adăugat de MARILENA VELICU la Octombrie 26, 2009 la 2:19pm —
10 Comentarii
Elena CRASOVAN, august 2009, in Orizont
Amestecul de amintire reala si intarsii fabuloase, grotescul si umorul, dialogurile, alternanta epic-poematic, creionarea personajelor, scenele memorabile contrabalanseaza punctele slabe ale strcturii. Coada este o carte bine scrisa, o lectura “de placere”, de “risu-plinsu”, cel putin pentru cei care “stiu”.
Paul GORBAN, 9 iulie 2009, pe
http://paulgorban.blogspot.com
Romanul Coada…
Continuare
Adăugat de Dragos Voicu la Octombrie 26, 2009 la 1:56pm —
4 Comentarii
Am rostit numele tău într-un deşert
şi acel deşert s-a făcut izvor
din care tu luminai această lume oarbă şi incertă,
iar toate poemele lumii îţi spălau gleznele
cu o veneraţie glăsuită în limba pescăruşilor.
Eu pe această planetă stranie strâng cu cerbicie fiecare literă
care ar putea să-m spună numele tău adevărat
dar călăuze neîndemânatice
nu ştiu că NUMELE TĂU se scrie doar în ortografia
aripilor de pescăruşi întinse pe cer !
Adăugat de Bogdan Baghiu la Octombrie 26, 2009 la 4:23am —
Nu sunt comentarii
Draga Sekspir...
Nu, nu pot sa iti scriu tie, nu numai ca ai murit, dar sigur nu imi vei citi scrisoarea cand vei vedea ca nu e scrisa cu limba regala. Nici nu o sa imi atarn capete de mort de maini pentru o piesa speciala de teatru de papusi moarte dupa tine (la cateva zile ploioase distanta). Vara a trecut demult si tot ce visez sunt spectacole cu accesul strict interzis zanelor diafane si respectabile ale padurii si noptii. Macar daca as fi inceput cu "Dear"...
Draga…
Continuare
Adăugat de indigo la Octombrie 26, 2009 la 12:56am —
13 Comentarii
Ion Lazu: Memorialul scriitorilor încarceraţi sub regimul comunist.
Această criză în care ne-am înpotmolit parcă fără scăpare – dacă nu cumva e doar „o frază de dânşii inventată / ca cu a ei putere să vă aplece-n jug (Eminescu), oricum, ea „a ucis orice...” (Labiş) speranţă că intenţiile noastre vor ajunge la scadenţa dorită. Dar să trec la obiect: La sfârşitul lui ianuarie 2008 Uniunea Scriitorilor şi-a însuşit cu mult interes proiectul cultural iniţiat de subsemnatul cu privire la…
Continuare
Adăugat de Ion Lazu la Octombrie 25, 2009 la 6:49pm —
7 Comentarii

Am tot încercat să definesc în ultima vreme un fenomen care pentru unii este absolut vizibil, normal şi cât se poate de actual iar pentru alţii înseamnă începutul sfârşitului, apocalipsa literaturii. Sigur că niciodată n-am fost partizanul textelor care conţin cuvinte şi expresii şocante doar de dragul de-a impresiona un potenţial cititor, sigur că nu suport nici "construcţiile" poetice făcute pentru iluminarea maselor,…
Continuare
Adăugat de Gelu Vlaşin la Octombrie 25, 2009 la 5:00pm —
21 Comentarii

Umană
Trestie de humă, te închini grăbită
ca o babă-n Paşte, trestie de humă;
vîntul te îndoaie – eşti grumaz de vită
ce răstoarnă-n unde brazdele de spumă.
Te închini la cerul încuiat cu apă
turbure – sau tremură-n tine Dumnezeu
prin din polta rece unde senin s-adapă
şi-aplecat în lume ca un curcubeu?
Cînţi o rugă undelor de spumă
ce-şi încearcă dorul încreţind din… Continuare
Adăugat de Fabian Anton la Octombrie 25, 2009 la 3:25pm —
Nu sunt comentarii
Consuela şi-a pierdut fecioria într-o vineri după masă la ora şase precis.
Sau cel puţin aşa pretindea pendula cea bătrână moştenită de la bunicul Petrache. Pendula despre care vorbim avea pe puţin o sută de ani, abia încăpuse în apartament, atât era de înaltă, şi arăta timpul cu o precizie diabolică, în ciuda tuturor zdruncinăturilor, şocurilor şi loviturilor pe care le primise de-a lungul vremii. În peregrinările sale prin fiecare locuinţă, pendula era urmărită de meşterul Hans,…
Continuare
Adăugat de Ion Manzatu la Octombrie 24, 2009 la 3:33pm —
Nu sunt comentarii
Nona este o figură feminină tipică structurii arhetipale a femininului promovat de Lucian Blaga în dramaturgia sa, manifestând un amestec de divin şi diabolic, de angelitate şi luciferism, fiind un factor de tulburare în spaţiul figurilor masculine. Dumitru Micu afirmă că „Demonia intră în constituţia mai tuturor eroinelor teatrului blagian, de la Zemora «cea tânără şi sălbatică», ce iese, ispititoare, în calea lui Zamolxe, până la Ana, soaţa lui Noe, frecventată de Nefârtate.” În jocul ei…
Continuare
Adăugat de Emilia Ivancu la Octombrie 24, 2009 la 3:10pm —
Nu sunt comentarii
Acele femei măritate au fantasmele lor nocturne şi încă
N-au uitat plimbările sub clarul de lună şi sărutările pe
Furiş sub castani ele încă mai visează că vine Zburătorul
Că totul va începe din nou într-o zi în timp ce se
Tocmesc cu precupeţele-n piaţă pentru o legătură
De pătrunjel în timp ce spală lenjeria copiilor întorşi de
Pe maidanul dintre blocuri acele femei măritate se
Ascund în fantasmele lor nocturne adulterul este
Foarte aproape de somnul cel…
Continuare
Adăugat de florin dochia la Octombrie 24, 2009 la 2:43pm —
37 Comentarii
el avea două urechi stângi şi un singur lob
din care făcea vruum vruum
auzise că aşa se face pentru
mai multă siguranţă & respect de sine
avea o singură scăriţă şi un ciocanel crăpat
în debaraua pe care îşi tot promitea s-o dea jos
de unde scule ca tot omu’ un timpan
bleg şi ăla pentru a nu se spune
diverse vezi doamne
un câine chior care fusese desigur triped
acum mai mişca dintr-o labă se gândea el că
măcar pe-aia o…
Continuare
Adăugat de Claudia Radu la Octombrie 22, 2009 la 5:30pm —
4 Comentarii