Christoph W. Gluck s-a nascut in 1714 la Errasbach, in tinutul Boemiei. Si-a terminat studiile muzicale in Italia cu Sammartini, ajungand sa stapaneasca foarte repede stilul operei italiene. In 1741 isi face aparitia cu opera „Artaxerxe”. Urmeaza o perioada de intensa activitate in care scrie opere pentru Venetia, Neapole, Milano. Subiectele operelor sale sunt simple, obisnuite, cu caracter comic, feeric, prelucrate in limitele constructiei operei…
o furtună de înțelepciune la marginea fiecărui cuvînt
apoi camera cedează treptat presiunii
eliberînd în atmosferă norișori roz și țestoase
fiecare copil își îmbrățișează animalul de pluș
sub umbrele jucăușe ale perdelei
începe să plouă cu tot cu frunze
apoi să ningă cu tot cu copaci
nimic nu rămîne în picioare
cerul însuși îngenunchiază
sub tonele de fluturi roz
și țestoase
n-am să dau sfaturi spun asta din inerţie aşa
vine o vreme cînd nu mai reţii lucruri întregi
nici măcar fragmente imagini fulgurante
nu mai ştii nici în ce zi te afli şi dacă te afli măcar
hardul e full şi fiecare reboot e de minune
uite puţin mai încolo în octombrie
cînd ploaia nu mai ştie de glumă uit pur şi simplu
ce va urma nu mai ştiu
decît că vine vremea şezătorilor şi că vom şede
să… Continuare
încercam să-i prezint oferta
duş
şi faianţă eventual
tipa avea gust se simţea asta lemn
exotic perobinha scări şi ornamente de
fier forjat statuete cu îngeri şi nimfe
draperiile mă încurcau puţin
(mă aşteptam la ceva deschis)
baia în black&pink hypocrite
spaţioasă jacuzzi chiar şi
răţuşte
se ocupa
cu chat aproape poetic
recita în timp ce-şi mângâia graţios
singularitatea
i-am montat duşul
am devenit cum se… Continuare
Mă întreb ce ai face tu, dacă te-ai simţi aşa cum mă simt eu acum. Evident, ai scrie. Ai scrie într-o formă mai mult sau mai puţin simbolică despre patimile şi viziunile ce zac în tine. Eu aş scrie despre sărutarea oglinzii, despre atingerea dublului şi a răsfrângerii în veşnicie. Aş povesti despre nişte clipe mai uriaşe decât viaţa, în care te poţi pierde sau te poţi redobândi. Ţi-aş spune despre bucurii şi tristeţi, toate asociate cu acest eu împletit din… Continuare
anotimpuri
sens giratoriu neliniştea
peste iarna veche atârnată din desăgile mari cu mere şi covrigi
cu nostalgia picioarelor goale zăpada îmblânzită basta cosi
parcă se aude lătratul câinelui prin… Continuare
Adăugat de marina nicolaev la Octombrie 19, 2009 la 9:51am —
Nu sunt comentarii
marfa... la naiba
mai bine o sinucidere pana in 40 de ani...
crede-ma, este de bun simt. sau la cel mult 45 sa te sinucizi.
daca nu ai facut nimic pana atunci nu mai are rost.
si daca ai facut
tot nu mai are rost
deci
da eu ştiu aşa este mai bine nimeni să nu ştie (şi jucăm jucăm)
era şi fanul acolo când s-a întâmplat
când ţi s-a spart punga iar lichidul se scurgea uşor pe pătura cu multe flori gata să te muşte
să te absoarbă între… Continuare
până la al treilea cântat
ies goală în piaţa de flori
rotundă, de sticlă
mă îmbăt cu mirosul de sânge şi de carne tranşată
underground
corolele se deschid
stamine obscene îşi trimit, candid, aroma în aer
el vine pe nori, desparte marea înflorată cu
unghia de la degetul mic
are braţele încărcate de hălci proaspete
mă posedă bucată cu bucată
şi tu îl mângâi gelos şi tandru pe spate
cu un stilet
Monodia vocala s-a raspandit mai intai in Italia, apoi in Germania. Desi compozitorii germani au preluat formele muzicii italiene, ei nu au renuntat la polifonie. Acest lucru se poate vedea in creatia lui Heinrich Schütz (1585-1672).
Pentru compozitorii germani, muzica italiana era un model demn de preluat astfel ca Schütz merge si studiaza in Italia, la Venetia. Aici studiaza polifonia si dand…
Dimineţile de vară, într-un mic orăşel de provincie, nu seamănă de loc cu cele ale marilor oraşe. Oamenii nu se agită, sticlele de lapte nu se aud ciocnindu-se de grătare, vânzătorii de ziare nu strigă titluri, florăresele nu zornăie lanţurile cu care şi-au legat - peste noapte – scaunele şi umbrelele de tarabe. Au, dimineţile acestea provinciale, un aer de senină voiciune, de patriarhală satisfacţie, când lasă razele de soare să cureţe ultimile zdrenţe ale nopţii din verdeaţa abundentă a… Continuare
* Închid ochii iar în mintea mea se conturează în câteva minute o schiță. E seară și eu sunt singură pe malul mării. E vară iar eu ating cu picioarele nisipul fin și mă cutremur.Viața mi se derulează în fața ochilor: amintiri, emoții, sentimente, lungul șir al unui trecut, lungul șir al unei foste existențe...
Privesc în gol, în zare, spre necunoscut ca și cum aș căuta ceva. Eu însă, nu caut nimic cu adevărat sau poate că nu știu încă ce vreau să caut. Vreau poate, să aduc înapoi mirosul… Continuare
Bărbatul deschise şifonierul. Înăuntru domnea o ordine exemplară. Cămăşile atârnau, impecabile, pe umeraşe de inox, costumele stăteau cuminţi în husele lor. În partea dreaptă, pe rafturile speciale se înşirau pantofii negri, strălucitori.
Pe partea interioară a uşii se afla oglinda. Bărbatul stătea în faţa ei, doar în chiloţi şi maieu, aruncând priviri scrutătoare la mulţimea de cămăşi. Era cam greu să se hotărască la una potrivită pentru o întâlnire atât de importantă. Directorul… Continuare
Adăugat de Marina Popescu la Octombrie 8, 2009 la 11:43pm —
Nu sunt comentarii
mă priveşte de pe covor
cu ochii ei mari şi ficşi, gâtul frumos tăiat perfect
admir precizia. alien se freacă de picior. îl mângâi, îmi place cum
toarce fericit. se propteşte de mine cu botul lui umed.
în ultimul timp te-ai umanizat prea tare, şopteşte Vocea
tresar. are dreptate: azi am scos trei oameni din mine şi
niciodată parcă nu mi-a fost aşa silă, urăsc corpurile lor cleioase şi diforme
şi ţipetele lor, mai ales ţipetele. după ce mă exorcizez, ei… Continuare
Adăugat de Claudia Radu la Octombrie 7, 2009 la 9:45pm —
Nu sunt comentarii
cum e întuneric şi n-ai de ales încerci să te obişnuieşti
în fiecare seară cu singurătatea unei femei de kandinski
scoasă la licitaţie printre prieteni în dimineaţa vestitorului de ploaie
o femeie bunăoară visează un bărbat necunoscut
grizonat cu ochelari fumurii
îmbrăcat cu jacheta de piele deschizându-i portiera maşinii
îmbrăţişând aerul docil şi umed al unei după amieze
ca o migrenă ceţoasă peste comitatul chanterbury
altă femeie visează dragostea ca… Continuare
Adăugat de sorin lucaci la Octombrie 7, 2009 la 4:21pm —
Nu sunt comentarii