glasul toamnei străbate încăperile
aerul se prabușește neputincios
la picioarele statuilor de metal
oameni roboți ai secolului
în parcuri arse de singurătate
perechi stinghere
nicicând programată
pe retina artificiala
umbra unei lacrimi
constelație de jad
demult uitată

Firave trupuri, minți junone

Atât de încrezătoare în mâine,

Au picat azi jertfe cazone

Lui Dumnezeu… în focul câine.

Ajunși pentr-un vibrato sunet,

Să-l aibă un gând de înfiorare,

Au fost străfulgerați ca-n tunet…

Neștiind că moarte oriunde apare.

S-au stins -pe-al indolenței rug

De-un vârf de neam…

nu am curajul  să mă apăr de timp

cu mâinile goale

nici dibăcia ta în a-nșira cataclisme

pe sârma ghimpată a obisnuintei

mai am însă suflet

unul pe care tu

cândva

l-ai terfelit cu voi întâmplătoare

și-ți răspund încă

în felul meu

punându-ți flori de gând

pe mormânt

06.07.2011

În seara-n care te-am zărit,

Un aer cu miresme noi

Urca spre cerul dintre ploi,

De-albastrul său ademenit.

Se-ntuneca, deja, iar eu,

Simțeam în el parfum de flori

Plutind spre norii călători

Odată cu suspinul meu.

L-ai auzit și te-ai oprit,

Iar ochii tăi mi-au spus ceva

Prin strălucirea ce-a șoptit:

Te recunosc, iubirea mea,

Aștept demult sosirea ta,

Și,…

Crescuse într-o vreme când, în țară,

trufașii seniori voiau putere

și căutau, averea princiară,

s-o crească-n grabă, semănând durere

în rândul celor cu o viață-amară.

Plecaseră, demult, din vechea casă,

atunci când noul domn, cuprins de ură,

prin legea lui cea crudă, nemiloasă,

amenințând cu o pedeapsă dură,

și pâinea le-a luat-o de pe masă.

S-au așezat în mijlocul pădurii,

departe de război și de hoție,

săraci,…

N-am avut timp să-ţi explic atunci

că floarea-nfloareşte oricum,

oriunde,

şi-nori

că timpu-mi atârnă de gât pietre

de mori,

că nu mai aveam aer să-ţi zic

ceea ce-ţi mai spusesem,

ce-ţi plăcea să auzi, uneori,

murisei c-o clipă-nainte…

 ţii minte?

Bătrânul umbla prin gunoaie

cu o torţă în mâini

încă-şi mai căuta drumul,

mulţimea din juru-i trecea-nvolburată,

 nu-l vedea,

sărmane, Diogene,

orinde te-ai afla,

acesta-i omul…

Fiara băuse apă din baltă

îi străluceau ochii sălbatic

auzise ceva

un înger cocoţat pe-o creangă

cânta

iar antilopa se lovea

cu capul de-o piatră…

dac-aș putea să te îmbrac în alge

și să descalț furtuna de plăceri

am eșua pe-o insulă pustie

iar pescărușii ne-ar privi stingheri

ca pe un moft cu bagatele-albastre

întins pe-o plajă cu nisipul ud

pe care-am construit castele noaptea

să nu-ți sărute luna trupul nud

am căuta cu felinarul sorții

o lacrimă pe un atol…

"Timpul alergării mele-i lung; calea-i este lungă.  Pe aripile primei raze de lumină, mi-am urmat călătoria peste singurătăţile lumilor, lăsându-mi urma în mulţime de stele. Drumul cel mai depărtat mă poartă chiar la Tine şi unduirea cea mai măiastră duce la desăvârşita-Ţi simplitate.Călătorul trebuie să bată la toate porţile ca să ajungă la a sa; trebuie să rătăcească prin lumile din afară pentru a ajunge la altarul dinăuntru.Mi-am lăsat ochii să rătăcească departe, înainte să-i…

Quisiera  poner

Sobre  el cadalso mi cabeza:

Para saber el porqué

Yo te perdí belleza.

Quisiera ser

Como el remanso de Elim:

Para saber el porqué

Las cosas tienen un fin.

Quisiera saber

El porqué Judas…

A Jesucristo,

Lo vendió a los angitos,

Para morir en la horca,

Después de un beso ficticio.

Înbrăţişîndu-mă-n oglindă

dădeam fâru liber iluziei

făceam un pact de dragoste

cu mine însumi

( nu că nu m-aş fi iubit şi-nainte! )

toţi ne iubim,

rămăsese doar să ne crestăm braţele,

să ne amestecăm sângele,

să ne înfrăţim

într-un legâmânt

imposibil!

LANSARE de…

Câte regret și, nu-mi răspund,

Pe câte și pe câți...

Și-n melancolic tot m-afund,

Că nu-mi vorbesc, sunt muți!

Și dintre toți și dintre toate,

De cine-am dor, de cine?

De pierduți ani și de palate?!?...

Mi-e dor de ”tu”, de tine!

Nu știi prin câte am trecut

Și m-am uzat, m-am ros.

În înger am…

Prima oară când am simțit un teribil imbold lăuntric să mă deghizez în domn, a fost

demult, la vatra bunicilor.

Trecuse pe la noi, bănuiesc că

nu tocmai dezinteresat, ”domnul” perceptor, un tip volubil, tras la patru ace, dominant.

Bunicul, pe care eu îl alintam Babu, iar toți ceilalți îl porecleau Doba,

l-a luat în primire, încă de…