Omul nu s-a născut rău. Încă din primele zile ale existenţei lui, a fos înzestrat cu pura inocenţă. Se crede că, odată cu dobândirea cunoaşterii, omul se perverteşte,  îşi conştientizează latura rece şi crudă şi începe să se familiarizeze cu gustul răului. În mai puţine cuvnte, cunoaşterea îl înstrăinează de inoceţă şi deci, îl îndrumă spre aşa-zisa lui menire, de om perfid şi rece, pustiu; căci cu cât eşti mai avid, mai material, mai crud, mai parşiv, cu atât mânuieşti cu mai mare…

stingheră într-un colţ

din camera de la etaj

unde soarele nu pătrunde

port o pălărie verde cu boruri mari

fără a-mi lăsa ochii la vedere

doar ridurile şi gândurile lucrează în voie

pe umeri şi sâni îmi curge elegant

un poncho de aceeaşi culoare

gânduri se derulează

o sută de ani te-am…

Coroana regelui? Ramurile copacului

cu rădăcinile sigur ancorate

în mintea, în sufletul suveranului,

din care el îşi trage vlaga nemuririi,

în faţa căruia se pleacă

smerit pieritorii de rând.

Coroana regelui? Aurul sfânt,

a cărui solitudine îndulcită e

prin clinchetul fărâmelor de jad,

curgătoare podoabe rupte

din Cornul abundenţei

cândva pierdut de Ceruri.

Coroana…

Ascultă țara mea!

Ascultă țara mea,ce lacrimi și suspine,

Îți bântuie poporul,alăturea de foc!

În vara ce-a trecut și-n toamna care vine,

Aduse pe aripi de vânt,din loc, în loc!

Astăzi , în fărdelegi e prins tot eșicherul,

Și nu mai e credință în Sfântul Cel de Sus.

S-a mâniat pe noi, acuma chiar și cerul,

Căci am uitat de ce a fost răstignit Isus!

Soldații tăi luptând pe groaznice…

Cuvantul mi-e omida

Cand eu il vreau condor,

Ca natiune unita

Ei isi bat joc de popor.

Transparent, lumina-n zare,

Dar Ei rad si jalea-i mare,

Se simt divizati si singuri

Ca poporul nu-i ales.

Isi scot suflet' prin cuvinte,

Dar Ei dau gres,

Dau gres...

Printre lacrimi…

UNIVERSUL GEOGRAFIC, ECONOMIC ŞI CULTURAL- SPIRITUAL NAŢIONAL  AL  MĂRGINIMII SIBIULUI

Făgăraş, 8 septembrie, anul 2000, Adunarea Generală  a  ASOCIAŢIUNII TRANSILVANE PENTRU LITERATURA ŞI CULTURA POPORULUI ROMÂN - ASTRA.

- Comunicare - eseu  în Secţiunea a V – a de comunicări ştiinţifice, în cadrul „ Manifestărilor ASTREI” - relevată de  „Rondul de Sibiu”, din  7 decembrie, 2000, pag.4., Dr. Gheorghe  Apetroae, Sibiu,  membru  fondator şi  activ  al  ASTREI  rediviva, …

http://convorbiri-literare.ro/?p=3532

Convorbiri literare, noiembrie 2014 

Bogdan ULMU – O nouã lucrare despre personajul feminin în teatru

Lansare - Revista ASILR no 5

 Continut:

VOCI POETICE  

Zoltan Terner | De Parcă  

Maria Cecilia Nicu | Recapitulăm  

Dan Iancu | Din Poemele Oraşului Târziu    

Bianca Marcovici | Oamenii mint | În Ultima Vreme  

Darie Lăzărescu | Avant de mourir    

Ana Blandiana | În Umbră | Ş.A.M.D.  

Gabi Schuster | Apuc Drumul Întoarcerii | Dar Tigrii    

Paul Vinicius | Desigur | Numai am…

România iubită

(Dedicaţie românilor de pretutindeni cu ocazia

Zilei Naţionale a României)

România iubită, care ne iubeşte,

Patria în care trăim  româneşte,

În română rostim  primul cuvânt,

Să o păstrăm  este al nostru gând.

O  Mare Unire, România Mare,

Visul strămoşilor, sacră realizare.

Ştirbită la hotare de…

SINGUR

 Eu nu mai vreau o toamnă fără frunze

Și nici o iarnă fără fulgi de nea,

Nu vreau o viață fără tine…

“Iubirea care renunţă nu mai e iubire!...

Eu mai curând aş renunţa la viaţă!”

 Liviu Rebreanu

- Îmi ard obrajii ca şi cum sărutul

Ar fi blestem de foc şi totuşi tu

Mi-aşezi pe mâna stângă absolutul

Şi mă întrebi: ”Iubito, spune-mi nu

Crezi că-s nebun sau piroman? Cu focul

M-ademenești în preajma ta de-un timp,

În…

ca dintr-o butoniera
cezariana fantana fara de inaintasi
voma fara de gatlej

la malul înserării

lumini se sting în oglinda râului

două felinare

petrec cântecul pietrelor

în aval de infinit

inimi ascunse-n scorbura îmbrăţişării

măsoară

pulsul rar al arborilor

aerul desfrunzit de păsări

îşi născoceşte zborul

din pântecul lăptos al cerului

tăcerea se cuibăreşte

în cuvinte înfrigurate

ochi de speranţe

ancoraţi în măduva râului

se îmbarcă în corăbii de…

Niciodata adio din timpul tau

Niciodata la revedere in...

Imbratisari si drumuri luate aiurea

In cuvinte spuse ....

Am facut pace? Ca un nebun

Cu vremurile pierdute mie si pe mine

In fapte bune..gandesc eu

Semnate cu adio de la tine.

Vremurile pierdute mie....ce de ganduri

Putiinte si sperante in pace

Pierdute si pe mine...dragoste

In dragoste...doar cuvinte.

Adio...la revedere tie ieri cunostinta

In brate cel mult…

femeie susur și cascadă,

parcă desprinsă dintr-un vis

în ochii tăi e o lumină caldă

ca ancoră peste abis...

din albul destinat ca artă

redai speranța nemuririi,

alungi dorința mea deșartă

de-a te avea doar moft al firii

îmi treci destinul peste van

să urc în turnul tău etern,

să fiu un bun…

ca taraisul sarpelui pe suprafata unui geam

n-am nici o veste dinspre viitor si

nici o chemare de la strabuni 

(doar o panica nebuna ca o inflorire de liliac)

doar ca mie nu mi-e frica de oameni 

iar lui ii e foame de sange

eu ma tem sa circul fara bilet

iar el are arteroscleroza

nici o viata nu este ca o atingere de bumbac

si nici o vizita la stomatolog lipsita de durere

viata mea tuseste-n batista

aripa lui…

   alin dorul

   clipa de tristeţe

   mângâierea

   a inimii poveţe



   prietenoasă

   a vântului adiere

   aduce peste munţi

   ştergerea lacrimilor

   şi-al vieţii

   greu tumult



   versul tău adesea

   vine să răsfeţe

   să-mi aducă dorul 

   în clipe de tristeţe



   cu tine pot zâmbi mereu

   cu tine pot visa

   cu tine pot să scriu un vers

   cu tine simt

 …

- Se-aprind iar felinarele pe lac

Şi va cădea peste copaci ninsoarea,

Iar eu nu știu, iubito, cum să fac

Să fiu cu tine să nu las uitarea

La geamul tău să cânte vreun colind

Ori să mă uiţi prin versuri clandestine...

Sărutul dat pe-o margine de grind

Îl port şi-acum pe buze,-l am cu mine

În fiecare minutar la ceas

Ca să-mi alinte…

se nalță dorul peste vișini albi

spre turlă, pentru o rugăciune,

e alungat din așternuturi calzi

de însetarea dintr-o goliciune!

e chinul cald al gândului roșit,

când zorii se ivesc sub gene,

un dulce chin al setei de iubit,

cu răsăritul clocotind in vene

pulsează viață între vis și dor

o forță din adâncuri de…