poezie, proză, eseu, teatru, jurnalstică, evenimente literare
Valoarea omului se măsoară în funcţie de cât dăruieşte…
ContinuareAdăugat de Remus Brad la Ianuarie 18, 2016 la 1:16pm — 1 Comentariu
Când te-am văzut semănai cu Afrodita ieşind din mare,
îmi părea că valurile înspumate te-au purtat spre plajă;
trupul îţi strălucea precum marmura sub razele de soare
şi radiând ca diamantul atrăgeai privirile cu a ta vrajă.
Părul de culoarea abanosului strălucea fluturând în vânt,
sânii dezgoliţi, înfioraţi de briza caldă, tresăreau jucăuşi
şi mă întrebam în gând: eşti înger materializat pe pământ
sau dormeam şi-n vis erai gluma unor nevăzuţi…
Adăugat de Remus Brad la Noiembrie 18, 2013 la 3:05pm — Nu sunt comentarii
Sub lespezi de doruri
zac speranţele mele
înfăşate în giulgiuri de vise.
Noaptea plouă cu stele
peste gândurile fermecate de dorinţă,
însă eu mă scufund într-un ocean de tăcere
fiindcă uşa destinului a rămas închisă
din momentul despărţirii noastre.
Mi-am adăpostit zilele
în peştera sufletului întunecată şi rece
ca nu cumva lumina să-mi trezească regretele.
Nu mai aştept nimic.
Ai plecat cu cheia destinului,
dar nu plâng răpus…
Adăugat de Remus Brad la Noiembrie 16, 2013 la 12:00pm — 1 Comentariu
Când mă îmbrăţişezi am senzaţia că cerul,
cu miliardele de galaxii şi stele sclipitoare,
îmi dezvăluie dintr-o dată întreg misterul
păstrat de univers cu adâncă înverşunare.
Nu mai am dorinţe şi niciun fel de aşteptări,
visele mele, ce poartă chipul zâmbetului tău divin,
sunt mângâiate de minunatele îngerilor cântări
iar norocul îmi umple încontinuu paharul cu vin.
Simt că sunt omul cel mai răsfăţat de soartă.
Îţi mulţumesc iubita mea cu…
Adăugat de Remus Brad la Februarie 9, 2013 la 1:55pm — 1 Comentariu
Ce cumplită este liniştea când tăcerea acuză,
când văd în ochii tăi cum se cască un mormânt
în timp ce sufletul meu nu găseşte nicio scuză
care să sfâşie al minciunilor înflorat veşmânt.
De ce îţi pleci urechea la bârfele invidiei
şi-ţi înlăcrimezi inima cu biciuitoare gânduri?
Cine stârneşte deliberat furtuna discordiei
va pieri strivit de prăbuşirea propriilor ziduri.
Încrederea este unicul liant
ce face dragostea să dureze,
să devină…
Adăugat de Remus Brad la Februarie 9, 2013 la 1:52pm — Nu sunt comentarii
Universul şi-a concentrat toată strălucirea
în ochii tăi negri, mari, profunzi, fermecători,
înnobilându-ţi ca pe un scump giuvaer privirea
ce a ajuns să eclipseze chiar aştri nemuritori.
Zâmbetul atât de suav, izvorât din sufletul pur,
mi-a robit inima care te venera în taină, sfioasă,
fiindcă o sufoca timiditate ca un înecăcios abur,
dar mi-ai dat speranţe şi te întâmpină voioasă.
Eşti înzestrată cu un glas ce-mi răsună în ureche
asemeni…
Adăugat de Remus Brad la Februarie 9, 2013 la 1:49pm — Nu sunt comentarii
Din tainicul adânc de sine, m-am înălţat spre lumină plutind ca un fulg uşor
iar sufletul meu a înflorit asemeni unui lotus ţinut într-o cupă cu apă de izvor.
Misteriosul univers şi-a scuturat bogăţia scânteietoare de inteligenţă asupra mea
şi mi-a însemnat pe palmă că destinul îmi va fi protejat mereu de o nevăzută stea.
Nu ştiu de unde vin, nici unde mă duc, dar orizontul îmi este deschis,
când mă împiedic, o forţă nevăzută mă ridică şi simt că trăiesc un…
Adăugat de Remus Brad la Februarie 9, 2013 la 1:46pm — Nu sunt comentarii
Când coboară seara, mă năpădesc tot felul de gânduri,
încerc să le alung, dar trecutul nu se lasă uşor păcălit,
îşi încarcă mortierele cu amintiri, ucigătoare branduri,
ce explodează în sufletul meu de regrete şi dor pârjolit.
Se zice că timpul vindecă şi cele mai mari răni sufleteşti;
poate că este adevărat, însă întrebările rămân în memorie.
Dacă destinul ni se hotărăşte la naştere, în sferele cereşti,
mai putem să ne transformăm lupta cu soarta în…
Adăugat de Remus Brad la Februarie 9, 2013 la 1:42pm — Nu sunt comentarii
Trăiesc la marginea imensului ocean de stele
într-o căsuţă, construită de un vrăjitor, din lut.
Razele soarelui pătrund zilnic printre jaluzele
şi mă trezesc în zori ca pe un prunc, c-un sărut.
Eu sunt un suflet tânăr într-un trup bătrân,
iubesc deopotrivă răsăritul şi apusul soarelui,
sunt liber să fac ce vreau şi nu am alt stăpân
decât inima care-mi deschide uşa orizontului.
Hrana mea de zi cu zi este numai iubirea,
o împart cu drag cu cei…
Adăugat de Remus Brad la Februarie 9, 2013 la 1:37pm — Nu sunt comentarii
Însăşi divinitatea, în mărinimia ei,
te-a înzestrat cu păr mătăsos, bogat,
să le facă-n ciudă nemuritorilor zei
ce stau ascunşi într-un nor întunecat.
Eşti senzuală şi sclipitoare,
în ochii tăi ca doi luceferi
lumina caldă şi îmbietoare
este aprinsă chiar de îngeri.
Buzele tale par meşteşugite
de un genial meşter făurar
ce le-a cioplit să fie dorite
asemeni unei cupe cu nectar.
Femeie răsărită ca o floare
pe marginea…
Adăugat de Remus Brad la Februarie 9, 2013 la 1:34pm — Nu sunt comentarii
În adâncul misterios al nopţii
s-a ascuns speriată liniştea mea,
soarta pare că şi-a ascuţit colţii
şi-mi ameninţă protectoare stea.
Vremea aleargă, fugărită
de viitorul mereu grăbit
şi se roagă să fie împietrită
ca aştrii din universul infinit.
Clipa îngenuncheată
de dorinţe şi încercări
moare umilă, nemângâiată
ca toate celelalte surori.
Doar la o fereastră feeric luminată
ca în zilele vesele de sărbători,
iubirea…
Adăugat de Remus Brad la Februarie 9, 2013 la 1:31pm — Nu sunt comentarii
Îmi aduc aminte cum alergam desculţi
prin iarba înaltă de la marginea satului,
cum cutreieram prin văgăunile din munţi
şi ne întorceam acasă la lăsarea înseratului.
În zilele când mergeam la cules de mure
îţi legai părul negru, lung, creţ, în coadă
şi ne afundam veseli şi fericiţi în pădure,
însoţiţi de ciripitul păsărilor puse pe sfadă.
Uneori, noaptea, stăteam tăcuţi pe prispa casei tale,
îmi ţineai capul în poală şi priveam împreună…
Adăugat de Remus Brad la Februarie 9, 2013 la 1:25pm — Nu sunt comentarii
Rădăcina viselor mele a rămas înfiptă în infinit,
seva gândului călător străbate spaţiile nesfârşite
ce nu cunosc al ceasornicului inperturbabil ticăit
şi nici sângele ce curge prin venele îmbătrânite.
Vremea pare împietrită, nu vine, nici nu trece.
Viaţa mea încă este ancorată în ziua însorită,
însă simt în ceafă respiraţia grea a nopţii rece
şi lumina din sufletul meu tremură neliniştită.
Am văzut în urmă cu ceva timp răsăritul soarelui,…
Adăugat de Remus Brad la Februarie 9, 2013 la 1:20pm — Nu sunt comentarii
Norocul se învârteşte mereu, ca un mic zar,
rotit de legi ce rămân omului necunoscute;
în stupul universului expansiv şi fără hotar
se ascunde printre stelele sclipitoare şi mute.
Visătorul îşi împleteşte din dorinţe o scară
şi poate urca pe ea cu gândul până la stele,
dar când neîmplinirea devine inimii povară,
depresia stinge strălucirea multora dintre ele.
Dacă între suflet şi minte nu este armonie
întunericul pune repede stăpânire pe…
Adăugat de Remus Brad la Februarie 9, 2013 la 1:16pm — Nu sunt comentarii
Străluceşti peste destinul meu ca o stea,
eşti candela ce luminează în fiecare clipă
icoana sfântă a iubirii pictată în inima mea
de farmecul tău ce nu a făcut deloc risipă.
Când eşti lângă mine simt cum devin zeu nemuritor,
speranţa creşte şi înfloreşte precum un mac sângeriu
într-un lan mare de grâu, prevestind un minunat viitor
în care drumul nostru va avea culoarea spicului auriu.
Dacă eternitatea ar putea fi de la creator cumpărată
mi-aş…
Adăugat de Remus Brad la Februarie 9, 2013 la 1:12pm — Nu sunt comentarii
În lumea mea tainică fluturii jucăuşi nu mor niciodată,
soarele străluceşte veşnic asemeni unui ochi fermecat,
tinereţea poartă mereu doar cămaşă imaculată, brodată
cu fir de aur de magicianul destin în lumină vie ferecat.
În lumea mea tainică doar tu eşti regină,
sufletul meu te venerează ca pe o sfântă,
iar inima veselă cu pioşenie ţi se închină
căci prezenţa ta în fiecare clipă o-ncântă.
Nu ştiu cum ar fi fost viaţa mea dacă tu nu ai fi…
ContinuareAdăugat de Remus Brad la Ianuarie 11, 2013 la 11:46am — 1 Comentariu
În catedrala înălţată cu trudă în sufletul meu
am aşezat cu pioşenie icoanele celor dragi,
cu toate că nu sunt sfinţi în faţa lui Dumnezeu
şi nu au fost vestiţi lumii de prevestitorii magi.
Toţi cei pe care inima îi respectă şi îi iubeşte
mi-au fost alături şi la suferinţă şi la bucurie.
Nu ştiu când lungimea zilelor mi se sfârşeşte,
ştiu numai că fără ei viaţa mi-ar fi fost pustie.
Desigur, am avut parte de dezamăgiri şi regrete,
am fost…
Adăugat de Remus Brad la Ianuarie 11, 2013 la 11:43am — Nu sunt comentarii
(În memoria lui Sergiu Nicolaescu)
În miezul iernii, s-a mai stins în lume o stea
dintre cele care au strălucit şi-n sufletul meu,
lumina ei, plutind asemeni unui fulg de nea,
s-a aşezat în palma deschisă a lui Dumnezeu.
Sufletul mi-e plin de tristeţe, dar nu plânge,
visele mi-au rămas cu bucurii împodobite,
iar prădătorul timp nu le poate nici distruge,
nici fura, căci le-am închis în tainiţe dosite.
În lumea asta toţi suntem doar simpli…
ContinuareAdăugat de Remus Brad la Ianuarie 11, 2013 la 11:40am — Nu sunt comentarii
Femeie încântătoare, cu păr bălai,
eşti la fel de frumoasă ca un înger
coborât în lumea muritoare din rai
pe lumina sclipitoare a unui fulger.
Învăluită într-o totală aură de mister,
radiezi mai tare decât o stea din abis.
Până să te descopăr strălucind pe cer
nu mi-am închipuit că exişti nici în vis.
Din clipa în care ochii mei te-au văzut,
de uimire am rămas împietrit, fără grai,
dar un gând rău, clevetitor, neprevăzut,
îmi…
Adăugat de Remus Brad la Decembrie 26, 2012 la 12:40pm — Nu sunt comentarii
M-am întrebat în gând uneori
cât de sinceri sunt ochii-ţi mari,
fulgere ce sclipesc printre nori.
Oare, eşti ceea ce vrei să pari?
Pe buze ai mereu un zâmbet,
iar vorbele îţi sunt balsamice,
dulci precum crema de şerbet
servită după cinele romantice.
Palmele tale moi, catifelate
îmi produc fiori când mă ating
şi sunt covârşit de afectivitate,
încât nu mai pot să te resping.
Când dansezi, pluteşti pe tocuri;
unduindu-te ca…
Adăugat de Remus Brad la Decembrie 26, 2012 la 12:37pm — 1 Comentariu
© 2021 Created by Gelu Vlaşin.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor