Blogul lui Remus Brad -- Arhiva Octombrie 2012 (4)

M-ai lăsat excitat şi năpădit de suspine

Dansai în curte, sub razele de lună,

cu părul despletit, fluturând pe spate,

desculţă şi veselă ca o sirenă nebună,

căreia nu-i pasă că este zi sau noapte.

Parfumul tău plutea prin aer îmbietor,

stârnind în sufletul meu profunde emoţii,

dar nu am avut curajul să devin cutezător

şi am rămas tăcut dincolo de pragul porţii.

Sub cămaşa de noapte transparentă,

sânii mari îţi săltau jucăuşi şi obraznici.

Gândirea îmi devenise deja…

Continuare

Adăugat de Remus Brad la Octombrie 28, 2012 la 9:30am — Nu sunt comentarii

Sunt bucuros că exişti.

Când tu eşti veselă, zâmbitoare

şi te agăţi cu braţele de gâtul meu,

dorind să-mi dai o dulce sărutare,

simt că-mi cresc aripi, că devin zeu.

În clipa aceea lumea întreagă

se învăluie în ceaţă şi dispare.

Ca lumina ochilor îmi eşti dragă

şi te doresc mereu, fără încetare.

De nu te văd o zi sunt nefericit

şi sufăr ca un copil lipsit de mamă.

Oare, dacă nu ne-am fi întâlnit,

viaţa mea ar fi fost o lungă dramă?

Sau treceam prin…

Continuare

Adăugat de Remus Brad la Octombrie 26, 2012 la 7:30pm — Nu sunt comentarii

Nu fi disperată!

De ce stai desculţă, cu părul despletit,

cu faţa încercănată ascunsă în palme,

cu sufletul, ca un ţărm de furtună răvăşit,

ce nu mai crede în zile însorite şi calme

şi plângi înghemuită pe pragul porţii?

Trebuie să accepţi că dacă el nu a venit,

vina îi aparţine în întregime doar sorţii,

care cu poame dulci şi rare l-a ademenit.

Ea leagă şi tot ea dezleagă destinele,

neţinând cont de dorinţe şi sentimente.

Ca o regină, pune la încercare…

Continuare

Adăugat de Remus Brad la Octombrie 22, 2012 la 11:24am — Nu sunt comentarii

De ce ti-s ochii înlăcrimaţi?

Ai ochii înlăcrimaţi şi buzele muşcate,

oftezi adânc privind neliniştită în zare,

dar printre draperiile orizontului lăsate

se strecoară numai păsările călătoare.

Îl aştepţi şi speri la tine să se întoarcă,

dorinţa de a-l strânge-n braţe este vie,

tresari căci ţi se pare că zăreşti o barcă

plutind încet pe valuri spre plaja pustie.

Neliniştea-ţi creează iluzii ce devin foarte dureroase

când noaptea îşi lasă umbra înstelată peste pământ.…

Continuare

Adăugat de Remus Brad la Octombrie 8, 2012 la 8:23am — Nu sunt comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor