Blogul lui Aurel Conţu -- Arhiva Noiembrie 2015 (28)

Generaţia Fcebook

singura calitate a generatiei

Facebook

care ne-a dat preşedintele

( neamţul acesta stupid! )

rămâne tinereţea

naivitatea

lipsa de experienţă

solidaritatea prostească

senzaţia de morişcă

de vid.

n-are repere morale -

reperele ei sunt repere de mucava

deştepţii şi proştii îşi dau cu părerea

aiurea

pe forum-uri

fără să-şi fi câştigat dreptul de a spune

ceva

nu cred în generatia aceasta

ubicuă, bastardă…

Continuare

Adăugat de Aurel Conţu la Noiembrie 30, 2015 la 4:32pm — Nu sunt comentarii

Nişte oameni

 

de ce am mai sărbători

 Ziua Naţională

când nu mai avem o naţiune

un popor

o armată

un steag

de ce

ne-am mulţumit că suntem

c-am rămas

o populaţie

 oarecare

cu apatrizi

cu multe cozi de topor

nişte oameni

 

Adăugat de Aurel Conţu la Noiembrie 30, 2015 la 10:21am — Nu sunt comentarii

Spaime

 

astă noapte au năvălit

strigoii

mi-am ferecat toate uşile

cu lanţuri

cu usturoi

de Sfântul Andrei

spuneau bătânii

prind viaţă

pentru o noapte

amintirile

morţii

fiarele însetate de sânge

din noi

nu-i bine s-adormi

în noaptea aceasta

nici să uiţi deschisă…

Continuare

Adăugat de Aurel Conţu la Noiembrie 30, 2015 la 7:05am — Nu sunt comentarii

Sacrificii inutile

Sacrificii

 

orice om îşi duce

crucea vieţii

în spate

spre propria-i Golgotă

cei de la Colectiv

n-au făcut excepţie

şi-au purtat şi ei propriile cruci

spre Golgotele lor

ajunşi însă pe culmea

dealului

şi-au lăsat sufletele acolo

la marginea  cerului

şi s-au…

Continuare

Adăugat de Aurel Conţu la Noiembrie 30, 2015 la 12:33am — Nu sunt comentarii

disimulări

în fiecare an
la început de iarnă
vin ninsorile
ploile
se dezlănţuiesc
stihiile adormite
şi-n fiecare an
iarna
oamenii simpli
îşi văd casele
luate de ape
înmâlite
îşi văd bruma de
agoniseală
spulberată
trăiesc acelaşi vis urât
dar nu învaţă nimic
rămân eternii
şi nefericiţii Sisifi
la poalele
muntelui

Adăugat de Aurel Conţu la Noiembrie 29, 2015 la 6:13pm — Nu sunt comentarii

Încremenire

dăngăneau toate clopotele
în turele bisericilor
de parcă venise
sfârşitul lumii
iar vaierul lor trist
se spărgea de
bolţile cerului
de aripile îngerilor
nicicând n-am lăcrimat
ca-n ziua aceea
în care albatroşii
ca nişte fulgi pufoşi
de zăpadă
se prăbuşeau din înalturi
umplând cu aripile lor
uriaşe
golul acela de linişte

Adăugat de Aurel Conţu la Noiembrie 29, 2015 la 3:32pm — Nu sunt comentarii

Poveste fără sfârşit

Acum douăzeci de ani, într-o zi de octombrie, pleca dintre noi ( spre o lume mai bună, probabil! ) Michael Ende, scriitor german, cunoscut în lumea întreagă pentru scrierile sale fantastice, adresate copiilor „ intre 8 si 80 de ani”, unul dintre rarii visători ai secolului XX ( dacă nu cumva printre cei din urmă ). Pornise într-o călătorie fără întoarcere ( de data aceasta reală! ) la numai 66 de ani, rătăcind de atunci prin codrii întunecoşi ai morţii asemenea eroilor săi, mai tineri şi mai…

Continuare

Adăugat de Aurel Conţu la Noiembrie 21, 2015 la 10:52am — Nu sunt comentarii

Angoasă

 

azi nu mă mai tulbura

răsăritul Soarelui

ca altădată

nu-i decât o stea oarecare

printre alte milioane de stele

arzând înăuntru-i

curând se va stinge

ca orice foc

şi cu ea odată

luna

stelele

lumina

viaţa

lăsând loc întunericului

nopţilor fără…

Continuare

Adăugat de Aurel Conţu la Noiembrie 21, 2015 la 10:50am — Nu sunt comentarii

Dileme

15
ţi-as putea împrumuta orice
în afară de suflet
iartă-mă
dar sufletul nu ţi-l pot da
niciodată
sub nicio formă
sufletul sunt chiar eu
n-aş ma putea trăi în lipsa-i

inima mea e încă la tine
ai uitat să mi-o-ntorci
nici eu nu ţi-am cerut-o
înapoi
ce-i drept
poţi s-o mai ţii

Adăugat de Aurel Conţu la Noiembrie 21, 2015 la 10:48am — Nu sunt comentarii

Paradox

 

n-am cunoscut adevărul altfel decât

ca adevăr

încrederea altfel decât  ca încredere

n-am mai întors foaia

ele aveau însă două feţi

una pentru aduceri aminte

alta pentru uitare

cum să-mi mai amintesc ceva

din nimic

cum să  mai uit

Adăugat de Aurel Conţu la Noiembrie 21, 2015 la 10:47am — Nu sunt comentarii

Obsesii

 

singura cale spre tine

trece prin Infern

voi  face şi drumul acesta

nu-i deajuns să mă arunc

în albastru cerului

să te caut pe malul Styxului

mi-ar mai trebui un bănuţ

să plătesc bătrânului luntraş

nechibzuinţa-mi

Adăugat de Aurel Conţu la Noiembrie 21, 2015 la 10:45am — Nu sunt comentarii

Intempestivă

 

plecasem  fără să mă gândesc

aşa

pur şi simplu

îndoiala nu prinsese de veste

iar teama încă dormea somnu-i

cât de fericit am fost atunci

umblând fără ţintă

între mine şi cer

nu erau decât păsări

doar aripi şi linişte

cum fusese înainte să fiu

cum va fi

poate

şi după

Adăugat de Aurel Conţu la Noiembrie 21, 2015 la 10:44am — Nu sunt comentarii

Revelaţie

 

mă uit în oglindă-ndelung

omul de-acolo-i altul

nu-s eu

o umbră

nu-mi pot lua privirea-napoi

bătrânul cu părul cărunt

şi faţa albă zâmbeşte

n-ai să mai fii niciodată

ce-ai fost

pare să-mi spună

de-acum înainte vei fi altul

mereu

un zombi pe ultimul drum

înspre stele

culmea…

Continuare

Adăugat de Aurel Conţu la Noiembrie 21, 2015 la 10:42am — Nu sunt comentarii

Elegie

şi eu am plâns la porţile
Ierihonului
şi la Zidul Plângerii
am plâns
dar unde n-am plâns
îmi vărsasem toate lacrimile
mă uscasem pe dinăuntru
ca un trunchi noduros de arbore
în pustiu
îmi rămăsese doar glasul
tânguitor
şi inima
să le aşez
înainte

Adăugat de Aurel Conţu la Noiembrie 21, 2015 la 10:40am — Nu sunt comentarii

Simbioză

te-ntindeai în cugetul meu
ca o ferigă pe zidul
casei
îţi luai seva
din trupul meu
îmi tulurai liniştea
fară să te mai opreşti
treceai mai departe
întinzându-te către cer
prinzându-te de cer
agăţându-te de un înger
înaripat
înfrăţindu-te

Adăugat de Aurel Conţu la Noiembrie 21, 2015 la 10:39am — Nu sunt comentarii

Nelinişte

liniştea aceasta de sticlă
mă doare
mă zgârâie
înalţ mâinile spre cer
zadarnic
simt arsura sticlei
sângele
aici n-ai de ce te sprijini
trebuie sa stai nemişcat
stană de piatră
înăuntru

Adăugat de Aurel Conţu la Noiembrie 21, 2015 la 10:36am — Nu sunt comentarii

Îndemn

 

Închipuieşte-ţi că eşti o piatră

în mijlocul drumului

o bucată de stâncă

prinsă la mijloc

între în afara

şi înăuntru

învârtindu-te

gravitând etern

în jurul propriei-ţi axe

în acelaşi gol tăcut

neclintit

de care se…

Continuare

Adăugat de Aurel Conţu la Noiembrie 21, 2015 la 10:28am — Nu sunt comentarii

6. O soluţie o soluţie ar fi să trăim fără inimi ca nişte statui antice umblătoare la răcoarea minţii într-o lume abstractă ca a lui van Gogh sau Kafka n-ar fi nimic nou nu te speria Leonardo da Vi…

6. O soluţie

o soluţie ar fi să trăim
fără inimi
ca nişte statui antice
umblătoare
la răcoarea minţii
într-o lume abstractă
ca a lui van Gogh
sau Kafka
n-ar fi nimic nou
nu te speria
Leonardo da Vinci a murit
demult
nedesluşit rămâne încă
zâmbetul
Giocondei

Continuare

Adăugat de Aurel Conţu la Noiembrie 21, 2015 la 10:27am — Nu sunt comentarii

Zbor

 

Albatros singuratic

brăzdând cerul

uitasem să mă mai bat din aripi

căutându-te

strigându-te

între două continente

şi-o mare

puteai fi oriunde

ascunsă-ntr-o floare

sau pasăre

ochiul meu sfredelea

infinitul

albastru

nicio urmă

dispărusei asemenea unui…

Continuare

Adăugat de Aurel Conţu la Noiembrie 21, 2015 la 10:25am — Nu sunt comentarii

Ispită

 

visez la clipa în care n-am să mai fiu

ca astazi

când voi rămâne  în loc

spectator

şi când trecutul mă va ajunge din urmă

n-aş mai putea trăi încă o dată

viaţa

dintr-un prezent

devenit peste noapte

 viitor

 

 ADN-ul şi-a mai luat

 încă o spiră

 în spate

nicio…

Continuare

Adăugat de Aurel Conţu la Noiembrie 21, 2015 la 10:11am — Nu sunt comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor