(poate fiecare cuvânt rostit sau scris e pus deoparte

în cămara cerului

acolo de unde toţi vom lua într-o zi câte ceva

deocamdată cât trăim

depunem

cuţite ascuţite, bilete şi acuarele)

(sabato îmi spune în fiecare oră că viaţa

se scrie în ciornă

doar că noi n-avem dreptul să-i corectăm paginile)

(nicicând herăstrăul n-a fost mai viu

mâinile tale pătrund în mâna mea

şi formează un…

ne – ne – ne

lasă pixul jos

îţi dai seama că eu nu sunt o pacientă normală

n-am nevoie să fac 3 paşi înapoi

ca să mă asculţi

singurul punct senzitiv al meu

e buricul

tău

acum relaxează-te

respiră adânc

nu-ţi fac nimic rău

promit

mă aşez turceşte

în echilibristica ta de mioriţă

şi-ţi trimit energie pozitivă

simţi?

în principiu, de fiecare…

dimineaţa,

o vergea de lemn între capetele căreia sunt întinse

căutările

împânzite căutări de oameni ambulanţi,

la marginea capitalei,

grăbiţi să scuipe soarele din ei

pentru o halucinaţie rece

la pachet cu

prima şi ultima lovitură

nimic nou

câţi n-au mai trăit aşa

şi totuşi e un strat atât de subţire încât fiecare

se zbate între coardele aceleiaşi bălţi

dede, dede, nimeni nu…

nu.

se dezli(peşte) de pe tacăm

o canapea mehlem

acolo

îmi sunt

un breloc uitat pe cuţit

mă învârţi în jurul tău

până mă doare fiecare bucăţică

si-ţi alunecă gelozia

direct în inima

înmugurită

de la tocurile mele

parfumate cu mehlem

vrei să fur

nu.

umple-mi venele cu mehlem

să-mi vibreze ursuleţii pe cap

uite, o minge de fotbal îmi doresc

să sparg…

nu e nimeni

frica se îndreaptă către ieşire

acolo unde haosul e un panou zgâriat

acolo unde o mână de femeie ţine crucea în acvariu

în rest

oamenii la cravată stau

îşi muşcă din propria mână

nimeni nu poate jigni, nimeni nu poate ucide

cine nu respectă regula

se lasă rătăcit

în sine

e o călătorie lungă apoi

prin zăpadă

cu o sanie plină de ceasuri vechi

rinocerii ce se ascundeau în…

Ierurgie,

hainele gardienilor purtate de crivăţ

uneori steme arse

lăsate în vale iar deasupra

sunete goale, sunete însângerate

aliniate la mai puţin de 4 km de Gura-Lupului

trupul este un laborator, trupul e plin de steme

organele mele poartă halate albe

din când în când ochii se aştern pe masa

celui dintâi sâmbure

jucăuşe, dacă le alinţi

oasele pot picta singure emoţii

oasele sunt cele care…

apoi le-am dus pe hol

la uscat

o mică armată

de care (somnoroasă fiind, la 6 dimineaţa)

mă tai

după fiecare zâmbet al tău

ceva în lume se sparge

exact în acele minute, tu nu mă vezi

nu mă auzi

îmi spui mereu că noaptea ţi-e cel mai greu

când adorm

trăieşti sentimentul părăsirii

dar eu sunt mereu aici

atât de aproape de respiraţia ta

încât ştiu

voi juli…

oamenii viorii se calcă în picioare

le sunt legate morţile de sunetele metroului

mişcări matinale pline de graţie, Colet coleT coletul n-a ajuns

taie-ţi degetul mic de la mână

pe acolo se va scurge aşteptarea mea

în defintiv

acum mă vezi

dar eu nu mai sunt

uşor de aruncat

lacrima mea te priveşte de sus

întinsă lasciv pe scări

azi inima şi gura mea sunt două semafoare diferite

uneori mă aşez în…

*traducerea a fost realizata de Jeanette Carp si Ronald Van Linde, Olanda

1600 de secunde învinşilor



aruncată lângă niște frunze descusute din toată tinerețea nu rămâne nimic

Imnul cioZvârtei poate

mâncam lângă biblie la ce oră voiam aveam atâta amar de timp cu cît vântul bate mai puternic cu atât toamna se apropie mai lasciv de bocancii mei

slăbiciunile se aliniază în spatele meu și merg

ca soldații după mine în ordine…

semnificaţia unei clarobscurităţi generale se dedă ritmului interior

a unor 3 spirite vesele

la masă, privirile lor resping orice tentativă de curentare

apropiată de iezi în plină schiţă existenţialistă

de aceea ceaiul dragi cititori, se bea în tihnă, împârţind din acelaşi potir

prăfuit - răbdarea

când se va auzi la microfon bufonul regal (plin de muşte)

ca un soi de patologică încercare de evadare

eroii (cei trei) vor căuta să…

înrobind pietre şi lumina ce se aşează

mereu în forme gălăgioase deasupra unui

tremurat de copil

respir

din când în când spasme

mistuind răul şi binele deopotrivă

sub acelaşi trunchi

singurătăţile nu se caută de mărunţiş prin buzunar

ele vin la om asemeni unei furtuni de nisip

sunt lipite apoi de ziduri

cu bandă magnetică

tot ce era sunet înainte

acum se transformă într-un carnaval de…

chiar dacă chipul se va opri şi din el

vor curge poduri

km întregi de crengi uscate

vom aşeza furculiţe lângă îmbrăţişări

vom fi noi străinii - cei înfipţi în pământ

precum sunt văduvele în lumina

candelei

umbrele vor ridica roşu paharul în cinstea

celor ce adorm cu braţul sprijinit pe genunchiul

omului iubit  

„dragă mamă şi tată...”

Iertaţi în rânduri ce-şi caută eternul

din albatros în…

mă adun din oameni calzi şi nopţi nedormite

perne învelite în staniol

sunt

înainte de toate

ceea ce mi se pare teribil de frumos

pe ultimele cărări

miroase-mă a dragoste

tăvăleşte-mi degetele prin tutun şi zile

strigă-mă aşadar la ceruri

ca şi cum azi

doar azi

creştem

https://www.youtube.com/watch?v=X2sSMEELPjs

nu ştiu cum aş reacţiona în ziua în care mă voi trezi şi mai înstrăinată

sau mă va durea moartea

voi fugi oare de iubire cum îmi zici

ca urmărită de o haită de lupi în mijlocul iernii

sau voi deveni un semn de circulaţie la rândul meu pentru cei

care se îndrăgostesc prea tineri

mi-e teamă de ce poate lăsa un om în sufletul…

când eşti tânăr: a) te duci la toate petrecerile, îţi faci milioane de prieteni, eşti superbitatea şi paradigma socială a secolului - şi ajungi nefericit şi cu ani irosiţi b) scrii, încerci să laşi ceva Arta (cică) în urma ta, te izolezi de lume fără sa ai genialitatea lui Cioran - şi ajungi nefericit şi cu ani irosiţi căci ai scris mult şi prost

sunt fructul iubirii tale

obsesiei tale

când toţi stăteau speriaţi în faţa ta

eu făceam stânga împrejur şi mă încolăceam în jurul tău

îţi intram în suflet atât de adânc încât mă alungai

tată

ţipai, trânteai lucruri dar mă protejai mereu

uneori seara lucram împreună la schiţe

mă lăsai să trag câteva linii drepte

călătoream apoi ore întregi

prin diverse ţări

nu îţi era frică niciodată de necunoscut

dacă băteai…

jam session cu daniela bîrzu

uneori când aterizează primul avion e ceață

el e răsăritul nostru de soare

la pian în aerogară niciun homeless damnat nimeni nu cântă cu pasiune

niciun mecanism nu rupe bucăți din corpul soarelui

degetele se frâng chiar și în pereții de sticlă

inima dispare înjumătățită

lumea se prăbușește prea des pe umeri ca o bilă de bowling

Când de pe un pod lumina nu…

mi s-au dat mai multe cutii decât aş fi meritat

iar în ele s-au îngropat opiniile altora despre faptele mele

întoarse pe dos şi în avantajul lor

respiraţia mea le-a fost interesantă atâta timp cât puteau

să extragă din elixirul tinereţii

luni mai târziu

mi s-a dat ocazia să deschid lăcaşuri sfinte

acolo am avut brusc acces la toate adevărurile

a fost prima şi cea mai dureroasă lecţie

despre înjunghierile pe la…