Blogul lui Raul Baz -- Arhiva Iulie 2014 (9)

Aritmetică

Cine eşti şi ce vrei? am strigat fără glas

Cum ai venit şi pe unde ai pătruns?

Cu tine vorbesc, mă auzi? Spune!

De când eşti aici, şi de ce până azi

nu te-am simţit şi nu m-am înspăimântat?

 

Eu sunt stăpânitorul acestei lumi, mi-a răspuns.

Cu tine am fost din chiar clipa când unu al tatălui

plus unu al mamei, au început să facă

unu al tău şi totodată trei al vostru.

Atunci am pătruns, profitând de…

Continuare

Adăugat de Raul Baz la Iulie 30, 2014 la 6:25pm — Nu sunt comentarii

O scufundare

Să mergem, prietene, cu pas rar în pădurea de fagi,

în albele trunchiuri strămoşi să ne descoperim,

pe pietre lângă izvor odihnind, candizi antropofagi,

cu gustul de sân al fragilor să ne dedulcim.

 

În apă, cu salturi lungi se-ntretaie peşti mici, argintii

şi verzi libelule deasupră-le-n cerc se rotesc.

Sub frunze de brustur se-ascund ciuperci cu adânci pălării,

pe care le vom saluta cu salut…

Continuare

Adăugat de Raul Baz la Iulie 25, 2014 la 9:22pm — 5 Comentarii

In leagănul ierbii

Fiindcă marea

nu are niciodată iz de pădure,

iar pământul nicicând nu-mi lasă pe limbă

imponderabilul gust de femeie;

fiindcă norii

miros mereu a nori şi nu a chihlimbar

iar orhideele, vai, bietele de ele

nu pot, oricât s-ar strădui, să imite

parfumul din cânturile lui Maldoror;

fiindcă vântul

n-a învăţat să şuiere pe o singură voce

iar avalanşele, în văile de abrupt

măcar odată nu s-a întâmplat să…

Continuare

Adăugat de Raul Baz la Iulie 19, 2014 la 4:24pm — 3 Comentarii

Zburătorul

Mă văd mergând, aproape adolescent, pe aleea cea mare din parcul Sinăii, cu pas întins şi cu sufletul plin de ceva nedesluşit, ceva care-mi dădea încredere că aş putea face orice lucru, cât de nebunesc. Lângă mine îl văd pe Nicu, cel mai bun prieten al meu, călcând apăsat, cu hotărâre, emanând prin toţi porii forţa de nestăvilit a vieţii care-i clocotea în piept. "Sunt gata, sunt pregătit, numai să se ivească ocazia, chiar în clipa aceea voi trece la acţiune" - spunea el fără cuvinte.…

Continuare

Adăugat de Raul Baz la Iulie 13, 2014 la 12:32pm — Nu sunt comentarii

Teamă

Te dai mare, bătrâne

tot scrii despre moarte, o pui

să se cuibărească între sânii

iubitelor tale, o faci

să alunece lin, ca o luntre

o-ndemni să picteze îngeraşi şi virgine

cu măseaua coasei

muiată-n sângele albastru

al liliecilor,

o priveşti prin gaura cheii, îi dai

nume de păsări şi de meduze,

o scoţi din clepsidre şi o întinzi

pe pâine, ca untul.

Dar îţi e teamă, bătrâne

îţi tremură oasele şi…

Continuare

Adăugat de Raul Baz la Iulie 12, 2014 la 7:58am — 4 Comentarii

Chagall

Hai repede, în noaptea asta se formează drumuri

din cele moi, ca nişte fulare,

luminate difuz prin pâcla lăptoasă

de oglinda lunii spartă-n mii de fărâme.

Ridică-te, nu mai trândăvi în fotoliu

împresurată de perne şi motani rotitori -

pune-ţi pe cap pălăria de arlechin,

încalţă pantofii de cenuşăreasă

şi vino să ne căutăm vechile umbre

prin labirintul de ceaţă.

Grăbeşte, nu-i vreme de…

Continuare

Adăugat de Raul Baz la Iulie 10, 2014 la 9:33pm — 4 Comentarii

Muntele, marea...

Oamenii care locuiesc în vecinătatea mării se sinucid mai uşor decât cei de la poalele munţilor înalţi. Când iau hotărârea să o facă, e adevărat, şi unii şi ceilalţi se gândesc la copiii lor, care vor rămâne singuri. Dar singurătatea e de multe feluri şi nimeni nu se teme de ea pentru ea însăşi. Fiecare se teme de un anume fel de singurătate. Unii se tem de întuneric – forma supremă a singurătăţii, alţii de imposibilitatea comunicării – consecinţă directă a înţelegerii. Singurul care nu se…

Continuare

Adăugat de Raul Baz la Iulie 10, 2014 la 9:00am — Nu sunt comentarii

O spaimă

La femeile frumoase privesc pe furiş,

cu mare sfială...

Mi-e teamă să nu-mi citească în ochi

disperarea

cu care-mi doresc

să se oprească

şi să îmi spună salut, uite

pe tine te căutam.

Adăugat de Raul Baz la Iulie 9, 2014 la 10:07am — 1 Comentariu

Cafea turcească

Dimineţile la cafeaua turcească

pornesc computerul şi, febril,

tastez cu viteză nefirească

până îmi dispare simţul tactil.

 

Scriu despre mine, în cuvinte egale

spun că nu vreau de la nimeni nimic

totuşi strecor insinuări infernale

şi teorii delirante explic.

 

Dau apoi telefoane la întâmplare

şi pun întrebări mici, infantile,

sperând să aud, într-o zi oarecare

răspunsuri de încurajare…

Continuare

Adăugat de Raul Baz la Iulie 2, 2014 la 2:48pm — Nu sunt comentarii

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor