Blogul lui Raul Baz -- Arhiva Noiembrie 2014 (3)

Suspinul

Omul cel interior s-a ridicat
şi a zis că moartea vine dintr-odată,
ca un orgasm întrerupt.
Ah, cum mă agăţ de speranţa
că păsările vor începe să cadă,
cercul lumii îşi va arăta, în sfârşit,
colţurile rânjind,
iar suspinul părinţilor pustiei
se va schimba, profetic,
în vuiet.

Adăugat de Raul Baz la Noiembrie 18, 2014 la 12:17pm — Nu sunt comentarii

Altele

Trebuie să te scoli de pe scaun...

hai, la treabă, degrabă,

e mult de curăţat.

Cum să te-ajungă, să te-atingă,

înconjurat de tot rahatul asta,

ele, femelele, stelele?

Ai stat destul, hai, sus!

N-auzi? Ridică-te, strică-te,

fă ceva! Poftim?

Nu te mai ţin genunchii, rărunchii?

Împinge cât poţi, hai, hai,

of, Doamne,

ridicatul ăsta de pe scaun

e mai greu ca o naştere...

Ridică-te şi umblă, umbră!

Ia mături, găleţi,…

Continuare

Adăugat de Raul Baz la Noiembrie 10, 2014 la 4:16pm — Nu sunt comentarii

Inorog

Animale de pradă

fără colţi şi coadă,

fără gheare şi cioc,

joacă-n foc.

Se rotesc în văpaie

cu păr de ciuhaie,

cu ţâţe de argint,

mărgărint.

Gem adânc torturate,

pătrunse prin spate,

arse până la os

ce miros...

Rapt sălbatic, scrâşnire,

de iad alipire,

un spectacol sublim,

serafim.

Mă imploră-n delire

mai presus de fire

jarul să-l înteţesc

nebunesc.

Dar vai, eu sunt un înger

cu…

Continuare

Adăugat de Raul Baz la Noiembrie 8, 2014 la 6:01pm — Nu sunt comentarii

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor