Raul Baz's Blog (67)

Cândva

Vine (ah, blestemată să fie),

vremea când în zadar te duci şi te-ntinzi

lângă ghiocei, în poiana cu urme de gheaţă,

ori te atârni de păsări, în vârful

vreunui castan;

degeaba cânţi, atunci,

ca pe timpuri:

melc, melc, codobelc

şi tragi cu praştia-n coroanele

merilor sălbatici.

Când vine,

fără folos te cuibăreşti în căpiţe

în căutarea miresmei de sâni

alăptând

şi inutil rupi, una cate una

petalele…

Continuare

Adăugat de Raul Baz la Octombrie 4, 2014 la 9:24pm — Nu sunt comentarii

Iubirile

Să începem fiecare zi
amintindu-ne de
iubirile noastre.

Pentru ele am traversat cândva
infernul speranţelor,
pentru ele am inventat
maşini care să grăbească
scurgerea nisipului
în clepsidre.

Cenuşa lor, risipită
în cele patru vânturi,
merită un gând matinal.

Adăugat de Raul Baz la Septembrie 25, 2014 la 9:39am — Nu sunt comentarii

Prefacerea

Adevărat, adevărat zic ţie

că vine o dimineaţă când gunoiul

din găleata de sub chiuvetă

o să miroasă a scorţişoară

şi a miresme de Liban.

 

În grădină, acolo unde e îngropată

broasca ţestoasă care a murit

de dorul insulelor Galapagos

pe care nu le-a văzut niciodată,

va răsări o floare ca un lotus,

cu petalele respectând

succesiunea ROGVAIV a culorilor.

 

Adevărat,…

Continuare

Adăugat de Raul Baz la Septembrie 21, 2014 la 9:48am — Nu sunt comentarii

Presentiment

O sticlă de vin roşu sec

pe masa desfrâului proaspăt consumat...

prin fereastră se-aude cum strigă surd

copiii din flori ai vecinului;

pe cealalată parte a străzii,

în grădina secătuită de cărăbuşi

latră neconvingător câinele;

cireşul urzeşte capcane pentru păianjeni

două case mai jos,

iar departele lumii creşte exponenţial

cu fiecare tril înăbuşit

al…

Continuare

Adăugat de Raul Baz la Septembrie 18, 2014 la 4:56pm — Nu sunt comentarii

Neputinţă

Multe uşi am închis
prin deschidere
şi pe toate apoi
le-am putut redeschide
închizându-le.
Numai poarta asta
de carne
nu ştiu nici s-o deschid,
nici s-o închid.

Adăugat de Raul Baz la Septembrie 16, 2014 la 10:23am — Nu sunt comentarii

Unu

Nicio ţară nu e străină, niciun oraş,

nicio pădure, niciun sicriu...

ce tot îi daţi cu aiurelile astea

că eu nu-s de-aici, că ea-i dintre ziduri

că mirosim a lemn reavăn că nu ştim

cum se fluieră cu degetele mâinii stângi,

că unii s-au înnegrit de prea mult alb,

că ochii acelora sunt înclinaţi cu doar

un singur grad mai mult decât

ai acestora...

Nu există străini, se aude? Cu toţii

avem umbre, cu toţii ne mişcăm…

Continuare

Adăugat de Raul Baz la Septembrie 8, 2014 la 1:39pm — Nu sunt comentarii

Pilot automat

Viaţa de aici e o maladie, dacă n-ai ştiut,               

căpătată la naştere, prin contacţii brutale.             

Oh, eu nu am dorit nicio clipă să mă fi născut,      

să fiu expulzat din căldura beznei primordiale.      

 

Atât de mult m-am împotrivit, încât până şi acum           

îmi amintesc fiece clipă din cumplitul calvar:              

tras şi împins, fără speranţa de-a mă întoarce din drum,  

nedrept…

Continuare

Adăugat de Raul Baz la August 28, 2014 la 11:25am — 9 Comentarii

Blestemul

Sunt lacom vânat cu fluturi obezi,

din lacrimi de ţestoasă îngrăşaţi,

năvălitori în agreste cirezi,

cu fire prelungi, sidefii, legaţi.

 

Un zeu vânător şi nouri hăitaşi

aleargă-n urma lor gesticulând,

stranii fantasme cu chip de incaşi

din resfirate harfe susurând.

 

Trecutul mi-l vor - sub clopote verzi

lucii oglinzi din dânsul să-şi facă; 

trecutul în care chipul ţi-l…

Continuare

Adăugat de Raul Baz la August 25, 2014 la 10:35am — Nu sunt comentarii

Încă

o noapte în care se aprind

globular

sentinţele părinţilor pustiei...

dreptatea lor

aplicată pe suflet

ca o cămaşă de forţă...

 

repede, repede,

câteva cruci care nu-i ajută

decât spaimei...

ferocitatea zeului traversează pereţii

Adăugat de Raul Baz la August 18, 2014 la 10:02am — Nu sunt comentarii

Finis

Vreau să-mi zacă trupul pe-un pat de spital,

prăbuşit pe-o rână, cu ochii căzuţi,

dârdâind de friguri, trist şi animal,

singur în salonul anilor pierduţi.

 

Să nu…

Continuare

Adăugat de Raul Baz la August 16, 2014 la 9:13am — Nu sunt comentarii

Rosturi

Cutreieră fără odihnă prin hăţişuri,

unde fiare feroce îşi ling rana;

curajos răscoleşte a lor ascunzişuri,

fiindcă rostul pădurii e poiana.



Nu te lega de lucruri, de timp şi de oameni,

înşelătorului viclean nu-i fă jocul;

nu rândui, încercând cu stânca să sameni,

fiindcă rostul ordinii este focul.



Ascultă cum în trunchiuri de fagi urcă marea

şi vezi cum întregul e una cu…

Continuare

Adăugat de Raul Baz la August 8, 2014 la 6:00pm — Nu sunt comentarii

Între linii

O pasăre bate din aripi

la doar o întindere de braţ,

uimită că nu vrei s-o prinzi,

iar tu te gândeşti că eşti un om bun.

Ţine pumnul strâns,

nu o îmbia să ţi se cuibărească

între linia vieţii

şi cea a…

Continuare

Adăugat de Raul Baz la August 7, 2014 la 10:27am — Nu sunt comentarii

Iertarea

Să-mi dea şi-n schimb nimica să nu-mi ceară,

să mă aştepte chiar dacă nu vreau să vin,

să-mi fie-alături când nu am dreptate,

minciunile să mi le creadă-n…

Continuare

Adăugat de Raul Baz la August 4, 2014 la 6:46pm — Nu sunt comentarii

Aritmetică

Cine eşti şi ce vrei? am strigat fără glas

Cum ai venit şi pe unde ai pătruns?

Cu tine vorbesc, mă auzi? Spune!

De când eşti aici, şi de ce până azi

nu te-am simţit şi nu m-am înspăimântat?

 

Eu sunt stăpânitorul acestei lumi, mi-a răspuns.

Cu tine am fost din chiar clipa când unu al tatălui

plus unu al mamei, au început să facă

unu al tău şi totodată trei al vostru.

Atunci am pătruns, profitând de…

Continuare

Adăugat de Raul Baz la Iulie 30, 2014 la 6:25pm — Nu sunt comentarii

O scufundare

Să mergem, prietene, cu pas rar în pădurea de fagi,

în albele trunchiuri strămoşi să ne descoperim,

pe pietre lângă izvor odihnind, candizi antropofagi,

cu gustul de sân al fragilor să ne dedulcim.

 

În apă, cu salturi lungi se-ntretaie peşti mici, argintii

şi verzi libelule deasupră-le-n cerc se rotesc.

Sub frunze de brustur se-ascund ciuperci cu adânci pălării,

pe care le vom saluta cu salut…

Continuare

Adăugat de Raul Baz la Iulie 25, 2014 la 9:22pm — 5 Comentarii

In leagănul ierbii

Fiindcă marea

nu are niciodată iz de pădure,

iar pământul nicicând nu-mi lasă pe limbă

imponderabilul gust de femeie;

fiindcă norii

miros mereu a nori şi nu a chihlimbar

iar orhideele, vai, bietele de ele

nu pot, oricât s-ar strădui, să imite

parfumul din cânturile lui Maldoror;

fiindcă vântul

n-a învăţat să şuiere pe o singură voce

iar avalanşele, în văile de abrupt

măcar odată nu s-a întâmplat să…

Continuare

Adăugat de Raul Baz la Iulie 19, 2014 la 4:24pm — 3 Comentarii

Zburătorul

Mă văd mergând, aproape adolescent, pe aleea cea mare din parcul Sinăii, cu pas întins şi cu sufletul plin de ceva nedesluşit, ceva care-mi dădea încredere că aş putea face orice lucru, cât de nebunesc. Lângă mine îl văd pe Nicu, cel mai bun prieten al meu, călcând apăsat, cu hotărâre, emanând prin toţi porii forţa de nestăvilit a vieţii care-i clocotea în piept. "Sunt gata, sunt pregătit, numai să se ivească ocazia, chiar în clipa aceea voi trece la acţiune" - spunea el fără cuvinte.…

Continuare

Adăugat de Raul Baz la Iulie 13, 2014 la 12:32pm — Nu sunt comentarii

Teamă

Te dai mare, bătrâne

tot scrii despre moarte, o pui

să se cuibărească între sânii

iubitelor tale, o faci

să alunece lin, ca o luntre

o-ndemni să picteze îngeraşi şi virgine

cu măseaua coasei

muiată-n sângele albastru

al liliecilor,

o priveşti prin gaura cheii, îi dai

nume de păsări şi de meduze,

o scoţi din clepsidre şi o întinzi

pe pâine, ca untul.

Dar îţi e teamă, bătrâne

îţi tremură oasele şi…

Continuare

Adăugat de Raul Baz la Iulie 12, 2014 la 7:58am — 4 Comentarii

Chagall

Hai repede, în noaptea asta se formează drumuri

din cele moi, ca nişte fulare,

luminate difuz prin pâcla lăptoasă

de oglinda lunii spartă-n mii de fărâme.

Ridică-te, nu mai trândăvi în fotoliu

împresurată de perne şi motani rotitori -

pune-ţi pe cap pălăria de arlechin,

încalţă pantofii de cenuşăreasă

şi vino să ne căutăm vechile umbre

prin labirintul de ceaţă.

Grăbeşte, nu-i vreme de…

Continuare

Adăugat de Raul Baz la Iulie 10, 2014 la 9:33pm — 4 Comentarii

Muntele, marea...

Oamenii care locuiesc în vecinătatea mării se sinucid mai uşor decât cei de la poalele munţilor înalţi. Când iau hotărârea să o facă, e adevărat, şi unii şi ceilalţi se gândesc la copiii lor, care vor rămâne singuri. Dar singurătatea e de multe feluri şi nimeni nu se teme de ea pentru ea însăşi. Fiecare se teme de un anume fel de singurătate. Unii se tem de întuneric – forma supremă a singurătăţii, alţii de imposibilitatea comunicării – consecinţă directă a înţelegerii. Singurul care nu se…

Continuare

Adăugat de Raul Baz la Iulie 10, 2014 la 9:00am — Nu sunt comentarii

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor