Nimic nu mă conduce decât Domnul.

Mă poartă printre neguri călătoare

și printr-un nor ce se transformă-n floare

aduce-n dar căldura, lunca, pomul...

Doar Domnul îmi conduce viața mie

și mă-nconjoară cu iubirea lui.

Eu către cer trimit scumpă solie...

o lacrimă și-o rugă Tatălui.

Decât să urlu pe cărarea lată

spre cei mai mulți care se rătăcesc

mai bine s-o aleg pe cea curată,

Domnului Slavei…

Dacă aș avea de spus puțin

nu aș scrie niciodată versuri.

Inima îmi bate... Din senin

picură balsam peste pelin,

lacrima mi se transformă-n vin.

.......................................................

Am în minte rugi, uitării, eresuri.

Dacă aș avea de spus puțin

n-aș mai ține lampa în odaie

ca să-mi amintesc în ani ce vin

cum îmi alinta un suflet plin

de iubire coada mea bălaie.

Dacă aș…

Lasă-mi soarele să strălucească,

nu veni cu nori pe lângă el,

Lasă-mi florile să înflorească,

nu-ți face din veștejire țel.

Lasă-mi câmpul să mă mai încânte,

la povești mai stai aici, cu noi.

Râul lasă-l ca să îmi mai cânte,

nu umple maidanul de noroi.

Toamnă nu îmbătrâni natura,

lasă o fărâmă de verdeață.

Nu-mi mai…

În fiecare clipă ard pe-un rug

și nu mă mistui.

Vântul îi poartă flacăra

când spre pisc, când spre mare.

Trăirea îmi fierbe și gândul îmi urlă.

În acele momente mă aseamăn cu lupul

de la care am învățat

că urlatul la lună aduce a taină.

Noaptea se furișează pe lângă mine

și mă lasă să-mi perpelesc visul...

Ziua mi-l deslușesc doar pe jumătate.

Am văzut cu ochii minții

cum mi…

În copilărie picăturile-cuvinte erau calde.

Le simțeam în suflet

și-mi doream să rămână veșnic

pe timpanul urechii abia-nchegat.

Mama avea un glas inconfundabil...

Și acum îl aud.

Și-a făcut culcuș în inimă,

iar când mă apucă dorul,

îmi picură cu lacrimi de sub pleoape.

Am ajuns om,

iar cuvintele celorlalți se transformă

când în furtună, când în ploaie de vară.…

A mai trecut o clipă cât o eternitate

și suflul a-nghețat,..

Lumina s-a ascuns de mine și de toate iluziile.

Întunericul a invadat firimiturile din pâinea

pe care altădată o sfințeam.

Priveam de pe marginea lumii

și așteptam să se schimbe ceva.

Am stat o clipă, două, trei...

M-am plictisit și am trecut la fapte.

Am văzut că…

Am mijit ochii trupului în lumea asta

când prima rază a reușit să-mi zgârie retina.

Ochii sufletului i-am deschis mult mai târziu...

Luam, la început de viață, totul de bun

deoarece nu vedeam nuanța dulceagă a pervertirii.

Cu cât am înaintat pe cărarea plină de spinii trăirii,

aceștia mi-au intrat tot mai adânc în carne.

Lumea nu e doar lapte și…

Până să mă trezesc

am dormitat pe aripi de fantasme.

Mi-am pus capul pe perna de nori

și am avut lumea așternută la picioare.

Am crezut că o voi moșteni,

dar viața m-a trezit brutal, fără menajamente.

Ascuțișul sabiei de zile

a tăiat în carnea mea până la sânge.

Întâi am fost copil, apoi adolescent.

Maturitatea nu s-a lăsat prea mult…

Eu văd raiul ca pe-o liniște deplină

în care să mă scald

ca într-o mare.

Poate tu ai alt concept pentru rai.

Poate vezi fluturi, flori,

poate pândești fiecare nor ca să surprinzi câte un înger.

Eu cred că îngerii ne veghează

și se crucesc de cât de proști putem fi.

Răsplătim bine cu rău, nu întoarcem celălalt obraz

și vrem ca bunăstarea nemeritată să poposească

în însăși ființa…

Să ai riduri pe frunte nu este o-ntâmplare.

Sunt urme de viață, frânturi de înălțare,

de rugi spuse în taină în colțuri de odaie.

Pe frunte se zărește trăirea. Ce văpaie!...

Să ai riduri pe frunte când a trecut furtuna

nu este o-ntâmplare. Ai biruit minciuna

ce șade ca o doamnă pe tronu-i de mătase

și îți cuprinde mintea cu mâinile jegoase.

Se știe că durerea lasă urme pe frunte

sub forma unor…

Am sufletul ce astăzi nu mă minte,

neliniști presărate-ntre cuvinte

și visuri care noaptea nu-mi dau pace,

dar eu le-nfrunt și gura mea îmi tace.

Am frunze moarte ce-au căzut în taină

și-au încropit a câmpurilor haină.

În cimitir mormintele mi-s sfinte...

Am versuri presărate-ntre cuvinte.

Inima mea mai bate cu putere.

Nu mi se-mbibă…

Azi m-am uitat în oglinda oamenilor

și am văzut că fiecare 

își trage foc la oala lui.

Azi mi-am văzut sufletul 

și mi-am dat seama, 

pentru a nu știu câta oară, 

că n-aș putea închide ușa în fața unui năpăstuit

aruncându-l, de colo până colo,

ca o cârpă de care te ștergi

când ești murdar de zgura vieții.

Cuțitele pe care mi le-am scos din spate

au…

A trecut vara ca o adiere

iar toamna și-a cusut mantie nouă...

A rupt din nori a ploilor durere

storcând din ea cu mâinile-amândouă.

Îmbracă-n aur munți, păduri, morminte

și ploi aduce doamna de departe.

Eu stau pe prispă și o rugăminte

îi croșetez din slove minunate.

A venit toamna, cam pe nesimțite.

A asternut în cale frig și…

Dacă mi s-ar aduce luna de pe cer,

într-o stângace încercare de a mă îmbuna,

nu aș ști unde să o păstrez

ca să nu fie atinsă

de raze și fluturi.

Dacă mi s-ar aduce soarele

nici pe acesta nu aș avea unde să-l pitesc.

Zorii mi-ar fi dușmani de moarte

iar stelele ar fugi de prietenia mea,

etichetând-o drept falsă.

Vreau doar cuvinte sincere,

doar fapte și suflete

ce nu au…

Mi-am vârât într-o zi gândul 

într-o colivie aurită, 

crezând că nu o să mai zburde

pe meleaguri de dor,

dar acesta a zbughit-o printre zăbrele.

Nu-l ține încătușat nici ziua,

nici noaptea,

nici ploaia,

ci zboară pe aripi de vânt

spre nemărginire.

Mi-am încuiat deci gândul

într-o colivie de…

Adun prea multă răutate... 

O iau dintre oameni

și mi-o ascund

în străfunduri de suflet.

Vântul mi-o alungă,

dar ea, asemeni unui bumerang,

ajunge să mă lovească în față.

Rugul cuvintelor curate

încă nu s-a mistuit,

dar suflul răutății îmi face iar cu ochiul.

Mă doare sufletul când văd un trup fără voință,

un chip fără zâmbet, 

un rânjet întipărit fără rușine

pe figura…

Am deschis ochii trupului

când razele dimineții mi-au luminat fereastra,

dar ochii sufletului nu i-am închis nicicând.

Am deschis ochii trupului

și mi-am frecat pleoapele cu palma

ca să-mi dau seama că ziua nu e doar un vis

din care nu mai ies.

Lumina m-a cuprins

ștergându-mi de pe chip nedumerirea.

Am văzut cerul

și-am mulțumit Necuprinsului că am fost martora

unui alt început de…

M-am pricopsit cu mine-n suflet

când stelele și-au spus povestea...

Știu doar că ultimul răsuflet

spre cer de-azur mi-a duce vestea.

M-am pricopsit cu mine-n minte.

Îmi sunt și ajutor și pază!

Doar de la Domnul am cuvinte

ce mă conduc, ce mă țin trează.

M-am pricopsit cu mine-n lume

și m-am pierdut printre suspine.

Nu-s singură! Mă-nviorează

când la taclale stau...cu mine.

M-am pricopsit…

Când mă pierd cu firea, dacă văd că vântul

suflă disperare, mintea-mi ia avântul

spre pajiști apuse unde-s flori uitate

și spre dor de ducă și de libertate.

Când mă pierd cu firea dacă văd că râul

îmi aduce-n cale pleava, nu și grâul,

mintea-mi ia avântul, sufletul mi-l spală,

îmi îmbrac abisul în haine de gală. 

Când mă pierd cu firea dacă văd că norul

îmi aduce-n suflet visul și…

Mă simt și-acum străină printre stele...

Călcând pe flori voi fi neînțeleasă?

Singurătatea gândurilor mele

în zori de zi, în dor, își face casă.

Mă simt și-acum străină printre picuri,

iar ploaia stă tăcută și m-așteaptă

șoptindu-mi la ureche doar nimicuri...

Eu tac și-ascult... Mă cred mai înțeleaptă.

Mă simt și-acum străină printre îngeri

și norii tot ascund de mine cerul

dar soarele…