poezie, proză, eseu, teatru, jurnalstică, evenimente literare
Nimic nu mă conduce decât Domnul.
Mă poartă printre neguri călătoare
și printr-un nor ce se transformă-n floare
aduce-n dar căldura, lunca, pomul...
Doar Domnul îmi conduce viața mie
și mă-nconjoară cu iubirea lui.
Eu către cer trimit scumpă solie...
o lacrimă și-o rugă Tatălui.
Decât să urlu pe cărarea lată
spre cei mai mulți care se rătăcesc
mai bine s-o aleg pe cea curată,
Domnului Slavei…
Adăugat de zadic ioana la Decembrie 7, 2019 la 9:15am — Nu sunt comentarii
Dacă aș avea de spus puțin
nu aș scrie niciodată versuri.
Inima îmi bate... Din senin
picură balsam peste pelin,
lacrima mi se transformă-n vin.
.......................................................
Am în minte rugi, uitării, eresuri.
Dacă aș avea de spus puțin
n-aș mai ține lampa în odaie
ca să-mi amintesc în ani ce vin
cum îmi alinta un suflet plin
de iubire coada mea bălaie.
Dacă aș…
Adăugat de zadic ioana la Noiembrie 2, 2019 la 8:23am — Nu sunt comentarii
Lasă-mi soarele să strălucească,
nu veni cu nori pe lângă el,
Lasă-mi florile să înflorească,
nu-ți face din veștejire țel.
Lasă-mi câmpul să mă mai încânte,
la povești mai stai aici, cu noi.
Râul lasă-l ca să îmi mai cânte,
nu umple maidanul de noroi.
Toamnă nu îmbătrâni natura,
lasă o fărâmă de verdeață.
Nu-mi mai…
Adăugat de zadic ioana la Octombrie 19, 2019 la 3:15pm — 1 Comentariu
În fiecare clipă ard pe-un rug
și nu mă mistui.
Vântul îi poartă flacăra
când spre pisc, când spre mare.
Trăirea îmi fierbe și gândul îmi urlă.
În acele momente mă aseamăn cu lupul
de la care am învățat
că urlatul la lună aduce a taină.
Noaptea se furișează pe lângă mine
și mă lasă să-mi perpelesc visul...
Ziua mi-l deslușesc doar pe jumătate.
Am văzut cu ochii minții
cum mi…
Adăugat de zadic ioana la Octombrie 10, 2019 la 6:00pm — 4 Comentarii
În copilărie picăturile-cuvinte erau calde.
Le simțeam în suflet
și-mi doream să rămână veșnic
pe timpanul urechii abia-nchegat.
Mama avea un glas inconfundabil...
Și acum îl aud.
Și-a făcut culcuș în inimă,
iar când mă apucă dorul,
îmi picură cu lacrimi de sub pleoape.
Am ajuns om,
iar cuvintele celorlalți se transformă
când în furtună, când în ploaie de vară.…
Adăugat de zadic ioana la Octombrie 4, 2019 la 7:00pm — 1 Comentariu
A mai trecut o clipă cât o eternitate
și suflul a-nghețat,..
Lumina s-a ascuns de mine și de toate iluziile.
Întunericul a invadat firimiturile din pâinea
pe care altădată o sfințeam.
Priveam de pe marginea lumii
și așteptam să se schimbe ceva.
Am stat o clipă, două, trei...
M-am plictisit și am trecut la fapte.
Am văzut că…
Adăugat de zadic ioana la Septembrie 28, 2019 la 8:30pm — 1 Comentariu
Am mijit ochii trupului în lumea asta
când prima rază a reușit să-mi zgârie retina.
Ochii sufletului i-am deschis mult mai târziu...
Luam, la început de viață, totul de bun
deoarece nu vedeam nuanța dulceagă a pervertirii.
Cu cât am înaintat pe cărarea plină de spinii trăirii,
aceștia mi-au intrat tot mai adânc în carne.
Lumea nu e doar lapte și…
Adăugat de zadic ioana la Septembrie 22, 2019 la 9:30am — 3 Comentarii
Până să mă trezesc
am dormitat pe aripi de fantasme.
Mi-am pus capul pe perna de nori
și am avut lumea așternută la picioare.
Am crezut că o voi moșteni,
dar viața m-a trezit brutal, fără menajamente.
Ascuțișul sabiei de zile
a tăiat în carnea mea până la sânge.
Întâi am fost copil, apoi adolescent.
Maturitatea nu s-a lăsat prea mult…
Adăugat de zadic ioana la Septembrie 19, 2019 la 6:28pm — Nu sunt comentarii
Eu văd raiul ca pe-o liniște deplină
în care să mă scald
ca într-o mare.
Poate tu ai alt concept pentru rai.
Poate vezi fluturi, flori,
poate pândești fiecare nor ca să surprinzi câte un înger.
Eu cred că îngerii ne veghează
și se crucesc de cât de proști putem fi.
Răsplătim bine cu rău, nu întoarcem celălalt obraz
și vrem ca bunăstarea nemeritată să poposească
în însăși ființa…
Adăugat de zadic ioana la Septembrie 17, 2019 la 4:00am — 1 Comentariu
Să ai riduri pe frunte nu este o-ntâmplare.
Sunt urme de viață, frânturi de înălțare,
de rugi spuse în taină în colțuri de odaie.
Pe frunte se zărește trăirea. Ce văpaie!...
Să ai riduri pe frunte când a trecut furtuna
nu este o-ntâmplare. Ai biruit minciuna
ce șade ca o doamnă pe tronu-i de mătase
și îți cuprinde mintea cu mâinile jegoase.
Se știe că durerea lasă urme pe frunte
sub forma unor…
Adăugat de zadic ioana la Septembrie 15, 2019 la 3:39pm — 1 Comentariu
Am sufletul ce astăzi nu mă minte,
neliniști presărate-ntre cuvinte
și visuri care noaptea nu-mi dau pace,
dar eu le-nfrunt și gura mea îmi tace.
Am frunze moarte ce-au căzut în taină
și-au încropit a câmpurilor haină.
În cimitir mormintele mi-s sfinte...
Am versuri presărate-ntre cuvinte.
Inima mea mai bate cu putere.
Nu mi se-mbibă…
Adăugat de zadic ioana la Septembrie 12, 2019 la 6:04pm — 1 Comentariu
Azi m-am uitat în oglinda oamenilor
și am văzut că fiecare
își trage foc la oala lui.
Azi mi-am văzut sufletul
și mi-am dat seama,
pentru a nu știu câta oară,
că n-aș putea închide ușa în fața unui năpăstuit
aruncându-l, de colo până colo,
ca o cârpă de care te ștergi
când ești murdar de zgura vieții.
Cuțitele pe care mi le-am scos din spate
au…
Adăugat de zadic ioana la Septembrie 2, 2019 la 10:00pm — Nu sunt comentarii
A trecut vara ca o adiere
iar toamna și-a cusut mantie nouă...
A rupt din nori a ploilor durere
storcând din ea cu mâinile-amândouă.
Îmbracă-n aur munți, păduri, morminte
și ploi aduce doamna de departe.
Eu stau pe prispă și o rugăminte
îi croșetez din slove minunate.
A venit toamna, cam pe nesimțite.
A asternut în cale frig și…
Adăugat de zadic ioana la Septembrie 1, 2019 la 10:11pm — 1 Comentariu
Dacă mi s-ar aduce luna de pe cer,
într-o stângace încercare de a mă îmbuna,
nu aș ști unde să o păstrez
ca să nu fie atinsă
de raze și fluturi.
Dacă mi s-ar aduce soarele
nici pe acesta nu aș avea unde să-l pitesc.
Zorii mi-ar fi dușmani de moarte
iar stelele ar fugi de prietenia mea,
etichetând-o drept falsă.
Vreau doar cuvinte sincere,
doar fapte și suflete
ce nu au…
Adăugat de zadic ioana la August 28, 2019 la 12:00am — 1 Comentariu
Mi-am vârât într-o zi gândul
într-o colivie aurită,
crezând că nu o să mai zburde
pe meleaguri de dor,
dar acesta a zbughit-o printre zăbrele.
Nu-l ține încătușat nici ziua,
nici noaptea,
nici ploaia,
ci zboară pe aripi de vânt
spre nemărginire.
Mi-am încuiat deci gândul
într-o colivie de…
Adăugat de zadic ioana la August 22, 2019 la 4:30pm — 1 Comentariu
Adun prea multă răutate...
O iau dintre oameni
și mi-o ascund
în străfunduri de suflet.
Vântul mi-o alungă,
dar ea, asemeni unui bumerang,
ajunge să mă lovească în față.
Rugul cuvintelor curate
încă nu s-a mistuit,
dar suflul răutății îmi face iar cu ochiul.
Mă doare sufletul când văd un trup fără voință,
un chip fără zâmbet,
un rânjet întipărit fără rușine
pe figura…
Adăugat de zadic ioana la August 20, 2019 la 9:12pm — 1 Comentariu
Am deschis ochii trupului
când razele dimineții mi-au luminat fereastra,
dar ochii sufletului nu i-am închis nicicând.
Am deschis ochii trupului
și mi-am frecat pleoapele cu palma
ca să-mi dau seama că ziua nu e doar un vis
din care nu mai ies.
Lumina m-a cuprins
ștergându-mi de pe chip nedumerirea.
Am văzut cerul
și-am mulțumit Necuprinsului că am fost martora
unui alt început de…
Adăugat de zadic ioana la August 18, 2019 la 1:53pm — Nu sunt comentarii
M-am pricopsit cu mine-n suflet
când stelele și-au spus povestea...
Știu doar că ultimul răsuflet
spre cer de-azur mi-a duce vestea.
M-am pricopsit cu mine-n minte.
Îmi sunt și ajutor și pază!
Doar de la Domnul am cuvinte
ce mă conduc, ce mă țin trează.
M-am pricopsit cu mine-n lume
și m-am pierdut printre suspine.
Nu-s singură! Mă-nviorează
când la taclale stau...cu mine.
M-am pricopsit…
Adăugat de zadic ioana la August 16, 2019 la 6:48pm — 1 Comentariu
Când mă pierd cu firea, dacă văd că vântul
suflă disperare, mintea-mi ia avântul
spre pajiști apuse unde-s flori uitate
și spre dor de ducă și de libertate.
Când mă pierd cu firea dacă văd că râul
îmi aduce-n cale pleava, nu și grâul,
mintea-mi ia avântul, sufletul mi-l spală,
îmi îmbrac abisul în haine de gală.
Când mă pierd cu firea dacă văd că norul
îmi aduce-n suflet visul și…
Adăugat de zadic ioana la August 1, 2019 la 11:51pm — 2 Comentarii
Mă simt și-acum străină printre stele...
Călcând pe flori voi fi neînțeleasă?
Singurătatea gândurilor mele
în zori de zi, în dor, își face casă.
Mă simt și-acum străină printre picuri,
iar ploaia stă tăcută și m-așteaptă
șoptindu-mi la ureche doar nimicuri...
Eu tac și-ascult... Mă cred mai înțeleaptă.
Mă simt și-acum străină printre îngeri
și norii tot ascund de mine cerul
dar soarele…
Adăugat de zadic ioana la Iunie 30, 2019 la 3:30am — 1 Comentariu
© 2021 Created by Gelu Vlaşin.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor