Blogul lui Zadic ioana -- Arhiva Martie 2018 (6)

Dar din dar se face raiul

Dar din dar se face raiul-
spune-o vorbă din bătrâni.
Pe pământ ne ducem traiul
ținând inimile-n mâini.
Dar din dar facem Edenul
Am uitat să oferim!
Așteptăm să vină trenul
cu iubiri fără să fim
angrenați în vreo iubire.
Suntem egoiști și goi,
pierdem sentimente, fire,
aruncându-le-n gunoi.
Dar din dar se face raiul-
spune-o vorbă din bătrâni...
Ascultând cum cântă naiul
frângem inimi, vise, pâini.

Adăugat de zadic ioana la Martie 24, 2018 la 4:00pm — 1 Comentariu

Nimeni nu-i perfect

Căutăm dragostea,

dar dorul se ascude

după inimi, după copaci,

după pietre, după umbre,

după...

Fugim de suferință,

dar nu scapăm de ea.

Este timbrul lipit

pe scrisoarea iubirii.

Ești fericit sau nefericit?

Uneori ești posesorul

unui amalgam de sentimente.

Te-ai pierdut în timp,

te-ai ascuns în minte,

în suflet, în vers,

în...

Din punctul de vedere al iubirii

nimeni nu-i perfect.

Recunoaștem sau negăm…

Continuare

Adăugat de zadic ioana la Martie 19, 2018 la 9:27pm — 1 Comentariu

Sunt bucurie

Sunt dor, sunt bucurie și sunt vis.
Sunt lună, nor și soare-n cerul meu,
sunt ploaia care cade-n paradis
și umbră sunt aici, acum, mereu.
Sunt dor, sunt bucurie și trăiesc.
Lumină sunt în marea de mărgean.
Cu frunza stau în pom și mă-nverzesc.
În val mă-mbrac... Mă-ndrept către ocean.
Sunt doar cuvânt. Cu visul mă-nvelesc,
cu norul mă-nfășor  în infinit...
Ascult tăcerile ce-n mine cresc
și le transform în basm fără sfârșit.

Adăugat de zadic ioana la Martie 17, 2018 la 7:30pm — 1 Comentariu

Pe mine mă doare...

Pe mine mă doare iubirea
și gândul mă doare
și visul...
Ating cu o mână abisul,
cu alta înham nemurirea.
Pe mine mă doare iubirea.
Trecutul mi-a fost ca o școală,
prezentu-și îndreaptă privirea
spre inima rece și goală.
Pe mine mă doare iubirea,
tăcerea mă doare.
Simt vântul.
Și dorul mi-l simt... Parcă-i boală,
iar leacul râvnit e cuvântul.

Adăugat de zadic ioana la Martie 10, 2018 la 11:26am — 3 Comentarii

Raiul din spatele șurii

Raiul din spatele șurii este-acoperit de nea.

Firul ierbii de pe coastă are strai de catifea.

Nucii au broboadă albă, merii tremură de frig...

Primăvara vine-n grabă? Soare drag, acum te strig!

Raiul din spatele șurii se transformă. În trecut,

povestiri de mult uitate doar bunicul le-a știut.

Feți-Frumoși și Cosânzene viețuiau în glasul lui,

lemnul se schimba la față cu rindea, ciocan și cui.

Unde-mi ești copilărie? Te-ai ascuns după vreo stea?

Eu…

Continuare

Adăugat de zadic ioana la Martie 4, 2018 la 3:18pm — 3 Comentarii

Mai sunt zăpezi?

Mai sunt zăpezi? O clipă se-odihnesc

pe câmpul neted, moale și sticlos...
Sub glia neagră din semințe cresc
cununi de grâu spre cerul luminos.
Mai sunt zăpezi? O clipă mai rămân...
Păduri uitate stau sub cergi de nea
și fulgi răzleți mai are iarna-n sân
sub ia ei de albă catifea.
Mai sunt zăpezi? În zori se mai zăresc.
E primăvara încă în război
cu iarna grea... Vezi fulgi care cerșesc
amestecați cu ploaie și noroi.

Adăugat de zadic ioana la Martie 3, 2018 la 7:00pm — 2 Comentarii

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor