Blogul lui Zadic ioana -- Arhiva August 2019 (6)

Dacă mi s-ar aduce luna

Dacă mi s-ar aduce luna de pe cer,

într-o stângace încercare de a mă îmbuna,

nu aș ști unde să o păstrez

ca să nu fie atinsă

de raze și fluturi.

Dacă mi s-ar aduce soarele

nici pe acesta nu aș avea unde să-l pitesc.

Zorii mi-ar fi dușmani de moarte

iar stelele ar fugi de prietenia mea,

etichetând-o drept falsă.

Vreau doar cuvinte sincere,

doar fapte și suflete

ce nu au…

Continuare

Adăugat de zadic ioana la August 28, 2019 la 12:00am — 1 Comentariu

Colivia gândului

Mi-am vârât într-o zi gândul 

într-o colivie aurită, 

crezând că nu o să mai zburde

pe meleaguri de dor,

dar acesta a zbughit-o printre zăbrele.

Nu-l ține încătușat nici ziua,

nici noaptea,

nici ploaia,

ci zboară pe aripi de vânt

spre nemărginire.

Mi-am încuiat deci gândul

într-o colivie de…

Continuare

Adăugat de zadic ioana la August 22, 2019 la 4:30pm — 1 Comentariu

Prea multă răutate

Adun prea multă răutate... 

O iau dintre oameni

și mi-o ascund

în străfunduri de suflet.

Vântul mi-o alungă,

dar ea, asemeni unui bumerang,

ajunge să mă lovească în față.

Rugul cuvintelor curate

încă nu s-a mistuit,

dar suflul răutății îmi face iar cu ochiul.

Mă doare sufletul când văd un trup fără voință,

un chip fără zâmbet, 

un rânjet întipărit fără rușine

pe figura…

Continuare

Adăugat de zadic ioana la August 20, 2019 la 9:12pm — 1 Comentariu

Plăcerea unui nou răsărit

Am deschis ochii trupului

când razele dimineții mi-au luminat fereastra,

dar ochii sufletului nu i-am închis nicicând.

Am deschis ochii trupului

și mi-am frecat pleoapele cu palma

ca să-mi dau seama că ziua nu e doar un vis

din care nu mai ies.

Lumina m-a cuprins

ștergându-mi de pe chip nedumerirea.

Am văzut cerul

și-am mulțumit Necuprinsului că am fost martora

unui alt început de…

Continuare

Adăugat de zadic ioana la August 18, 2019 la 1:53pm — Nu sunt comentarii

M-am pricopsit cu mine-n suflet

M-am pricopsit cu mine-n suflet

când stelele și-au spus povestea...

Știu doar că ultimul răsuflet

spre cer de-azur mi-a duce vestea.

M-am pricopsit cu mine-n minte.

Îmi sunt și ajutor și pază!

Doar de la Domnul am cuvinte

ce mă conduc, ce mă țin trează.

M-am pricopsit cu mine-n lume

și m-am pierdut printre suspine.

Nu-s singură! Mă-nviorează

când la taclale stau...cu mine.

M-am pricopsit…

Continuare

Adăugat de zadic ioana la August 16, 2019 la 6:48pm — 1 Comentariu

Când mă pierd cu firea

Când mă pierd cu firea, dacă văd că vântul

suflă disperare, mintea-mi ia avântul

spre pajiști apuse unde-s flori uitate

și spre dor de ducă și de libertate.

Când mă pierd cu firea dacă văd că râul

îmi aduce-n cale pleava, nu și grâul,

mintea-mi ia avântul, sufletul mi-l spală,

îmi îmbrac abisul în haine de gală. 

Când mă pierd cu firea dacă văd că norul

îmi aduce-n suflet visul și…

Continuare

Adăugat de zadic ioana la August 1, 2019 la 11:51pm — 2 Comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor