Zadic ioana's Blog (153)

Nu mă duce

Nu mă duce spre țărmul cu vise

unde florile-s zgură și cerul pământ,

copacii-s în brațe cu torțe aprinse

și-n gând e tăcere. Te văd surâzând!

.

Nu mă duce spre casa cu ușa deschisă

ce hoții o prădară în noapte, târziu...

și nici către locul în care stai plânsă

căci mortul mai șade pe laiță. Sunt viu!

.

Nu mă duce pe drumul pustiei.

Eu sunt pe cărarea ce duce spre rai,

dar adă-mi în cale făclia…

Continuare

Adăugat de zadic ioana la Septembrie 30, 2012 la 2:24pm — 10 Comentarii

Subterfugiu

Într-o idee ce astăzi mi-a răsărit între tâmple

a înflorit renașterea scoasă cu forcepsul din gheara morții.

Senzația de neputință s-a îmbinat

cu cea dată de cucerirea lumii.

Subterfugiul pe care l-am folosit

ca să rămân doar un muritor

a fost acela de a oferi tava de ambrozie drept ofrandă

unor zei închipuiți.

Somnul pe care o să-l dorm până la a doua viață

aș vrea să-mi fie…

Continuare

Adăugat de zadic ioana la Septembrie 22, 2012 la 7:21am — 8 Comentarii

În toi de toamnă

am pășit în viață

a fost în toi de toamnă,

iar pe crengi  desfrunzite

trona câte o poamă.

.

Și în șuvoi de apă

clară, ce înviază,

în fiecare clipă

natura șade trează.

.

Când cade câte-o frunză

și pe pământ se-așterne

afli că trece timpul

și zilele își cerne.

.

Podoabele din vie

sunt transformate-n sânge

iar pe întinsul veșted

vezi cerul care…

Continuare

Adăugat de zadic ioana la Septembrie 11, 2012 la 9:51pm — 7 Comentarii

De unde au venit visele?

Noaptea își pune coliba de vise 

pe cer plin cu stele, cu nori și cu lună,

cu frângeri de inimi,

cu cântec de strună,

cu dor și cu drag ce se plimbă-mpreună,

cu frunza de fag.

Noaptea își pune pe nori așternutul

și scaldă cu vise, cu dor și-ntrebări

o parte din lume ce are cuprinse

în file nescrise

izvor de iertări.

Noaptea ne pune în cofa de apă

oglinda de…

Continuare

Adăugat de zadic ioana la August 27, 2012 la 10:25pm — 7 Comentarii

Călător printre versuri

Mă întind către infinit

și mă contopesc cu el

într-o stranie îmbrățișare.

Mă transform în pământ

și dau viață florilor

ce răsar după ploaie.

Mă cuprind gândurile

și îmi dau amintirea lor

în visul ce nu-mi dă pace în noapte.

Mă îngân cu ecoul

ce răsună în peștera pustie.

Mă las prinsă de adierea vântului

și dusă departe spre munții golași.

Mă scufund în adâncul mării

și ies de acolo înconjurată…

Continuare

Adăugat de zadic ioana la Iulie 29, 2012 la 6:09pm — 6 Comentarii

Dupa mine potopul

Aş putea spune: după mine potopul,

dar n-ar avea nici un sens.

Tot ce-a fost în viaţa-mi ranchiună

s-a şters cu buretele uitării.

Copilul din mine aleargă spre orizontul iertării

şi se joacă cu vorbe frumoase,

colindând tărâmul liniştii.

Disperarea am lăsat-o în urmă,

dar mai întâi m-am înfăşurat cu ea

ca şi cu o mantie.

Sunetul lacrimilor mi-l mai amintesc.

Gustul lor sărat parcă-l…

Continuare

Adăugat de zadic ioana la Iulie 19, 2012 la 8:01pm — 5 Comentarii

As vrea

Aş vrea să stau în satul

în care toţi câinii au colaci în coadă...

Atunci n-o să-mi mai fie foame.

Dar ce s-ar întâmpla dacă ar curge

şi lapte şi miere?

Ar duce lipsă politicienii de promisiuni.

Aş vrea să stau în ţara unde copacii ar creşte

pâna la cer de tot atâtea ori

de câte securea le-ar reteza trunchiul falnic.

N-aş mai duce lipsă niciodată de răcoare.

Aş vrea ca apele din ţara făgăduinţei să fie

tot atât de…

Continuare

Adăugat de zadic ioana la Iulie 19, 2012 la 7:55pm — 3 Comentarii

Oare

Oare-aş putea să-i dau inimii nume de floare

şi pietrei un alt loc sub soare? E greu,

căci nu-s  Demiurgul ce-a pus şi în frunză

un suflet ce-i verde. Am sufletul meu.

Oare-aş putea să-i dau stelei lumină

şi s-o pun strajă copacului zeu?

Nu sunt Demiurgul ce-a pus şi în lună mistere...

Am doar amintirea din cânt ca Orfeu.

Oare aş vrea ca viaţa să-mi fie

lungită de zile cu sute de ani?

Nu cred...căci pe-a zilei întinsă…

Continuare

Adăugat de zadic ioana la Iulie 10, 2012 la 12:46pm — 5 Comentarii

Am

Am soarele şi roua dimineţii

alături ca să- mi stea , pe fân cosit.

Privesc spre cer

şi bucuria vieţii

mă poartă către sufletu- mi zdrobit.

Frumosul din natură mă- nconjoară

şi- mi tălmăceşte dorul de privit,

dându- mi şi leacul care mă- nfioară

şi-mi oblojeşte  visul infinit.

Am bucuria de a- mi trăi viaţa

alături de prieteni, de duşmani...

La toţi le spun să aibă sănătate

şi linişte... şi pace...

şi…

Continuare

Adăugat de zadic ioana la Iunie 20, 2012 la 12:00am — 10 Comentarii

Poveste?

De când venit-a Făt Frumos

la Cosânzeana ca s-o fure

zmeul zbura pe-un vânt turbat

şi rupea crengile-n pădure.

Copaci bătrâni se spăimântau,

credeau c-acu le-a venit rândul

să fie rupţi, smulşi şi zdrobiţi,

s-atingă fruntea cu pământul.

Dar Făt Frumos a auzit

şi a venit pe-un vânt de seară...

Ei s-au luptat, s-au războit

şi erau cât pe ce să moară.

Copacii toţi l-au ajutat

pe Făt Frumos, i-au dat…

Continuare

Adăugat de zadic ioana la Iunie 4, 2012 la 6:41am — 4 Comentarii

N-am bani să cumpăr raiul

N-am bani să-mi cumpăr raiul

nici nu voiesc să-l am cu  preţ de-arginţi...

Nimic din ce-i al lumii

nici funcţii, nici palate

nu face sfinţi.

N-am bani să cumpăr viaţa,

oricât aş vrea prin lume

să mai hălăduiesc.

Când firul i se rupe

nici funcţii , nici avere

n-o mai opresc.

Nici fericirea pe bani

nu pot s-o iau.

Să dau în astă lume

prilej de bucurie,

doar asta vreau.

Am dragoste de…

Continuare

Adăugat de zadic ioana la Iunie 3, 2012 la 5:11pm — 3 Comentarii

A trecut 1 Iunie

           Cu toate că această zi este una cu parfum de copilărie, în care progeniturile noastre sunt sărbătorite, pentru mine mai semnifică încă un lucru. Cea care mi-a dat viaţă s-a născut de ziua copilăriei. Îmi amintesc de clipele în care glumeam, spunând că toată viaţa  o să fie copil. Şi a fost până la sfârşit. Şi- a păstrat doza de puritate. De la ea nu te puteai aştepta decât să-ţi spună pe şleau ceea ce gândeşte, asemeni copiilor, fără ocoloşuri . Din cauza acestui lucru şi-a atras…

Continuare

Adăugat de zadic ioana la Iunie 2, 2012 la 7:55pm — 7 Comentarii

Prin iarbă

Alerg prin iarbă.
Piciorul gol simte
mângâierea de mătase
și se înfioară.
Sunetul pasului meu
mă face să întorc privirea
crezând că sunt în compania ta.
Nu ești.
Singurătatea mă copleșește.
Rămâne doar covorul magic
brăzdat de verde.
Tovărășia lui îmi face bine,
căci împrăștie singurătatea
din amintiri.

Adăugat de zadic ioana la Mai 23, 2012 la 9:52pm — 5 Comentarii

Bătaia din aripi a îngerilor

Colinda  bătăii din aripi

a îngerilor

mi-a încântat inima

uitată într-un colț de poveste.

Fereastra deschisă către cer

sta  acoperită 

doar de dragoste.

Timpul împlinirii

a adus pacea cuvintelor.

Singurătatea nu se mai simte.

Ochii privind în zare așteaptă

minunea din dimineața următoare.

Adăugat de zadic ioana la Mai 16, 2012 la 6:26am — 2 Comentarii

Din gânduri

Din gândurile mele

mai rup câte o filă

ce zboară peste ape

ușoară și agilă.

Tărâmul de poveste-i

cu rouă din cuvinte,

cu flori și izmă creață,

domoală și cuminte.

Cu setea mea,din viață,

mai trag câte o dușcă

și stau înfrigurată

ca leu-n a lui cușcă.

Nimic nu mi se pare

mai greu,mai fără viață

decât sfârșitul nopții

cel făr'de dimineață.

Din gândurile mele

acum mai rup doar…

Continuare

Adăugat de zadic ioana la Mai 11, 2012 la 12:00am — 6 Comentarii

Somn dulce

Tot ce ne poartă peste gândul zilei

e visul ce se așterne ca o plapumă

pe ochii adormitului.

Ape limpezi se văd sclipind

în grădini de poveste....

semn că visul

s-a cuibărit pe  patul de flori

dintr-o poiană ascunsă.

Îngerii păstrează liniștea

din suflet

și o înalță către  înaltele sfere .

Somn dulce...

Adăugat de zadic ioana la Mai 2, 2012 la 10:00pm — 10 Comentarii

Pendulul

Totul se învârte împrejurul tic-tacului.

Susurul apei are un timp al lui,

piatra ce se sfarmă nu o face dintr-o data.

Florile miros

doar atunci când le-a venit timpul înfloririi.

Păsările îsi învață puii să zboare

doar când pendulul se mișcă

dintr-o parte în alta,

lăsându-le să se înalțe spre cer.

Semnele trecerii

se văd în albastrul norilor,

în verdele copacilor,

în negrul pământului,

în…

Continuare

Adăugat de zadic ioana la Aprilie 20, 2012 la 5:00pm — 8 Comentarii

O definire a iubirii

Aş vrea să prind iubirea în cuvinte

dar  n-am s-o fac 

din lipsă de idei.

O definire e în jetfa crucii...

găsita în izvorul dragostei.

Aş vrea să urc pe muntele Golgota

să Te găsesc jertfit şi-nsingurat,

dar coborât-ai de pe crucea morţii

căci te-am văzut trăind.

Ai înviat!

Aş vrea ca umilit să-ţi spăl piciorul

ce-i prăfuit de drumul spre calvar,

dar nu mă laşi...

ci mie-mi speli păcatul

prin…

Continuare

Adăugat de zadic ioana la Aprilie 16, 2012 la 6:30pm — 4 Comentarii

La umbra crucii

Prezentă-i  umbra crucii

peste ani.

Văd semnul  picăturilor de sânge

şi-aud pocnet de bici

şi pe duşmani

cum stau şi-aşteaptă,

numărând la bani,

să moară Crist.

În suflet am o jale

şi în gând

un dor de Tine nu îmi mai dă pace...

E trupul tău cel care-i coborât

în peştera cea rece,unde zace.

Aş vrea să-ţi văd lumina din priviri

cănd înviezi si umbli iar prin lume

căci tu eşti taina unei…

Continuare

Adăugat de zadic ioana la Aprilie 11, 2012 la 8:30am — 4 Comentarii

Semn de trecere

Pe aici am trecut alaltăieri...

Nu se vede?

Am lăsat un semn încrustat,

toată dragostea mea de viaţă

şi l-am pus piatră de hotar pentru eternitate.

Surâzând ,trec ceilalţi pe acolo

şi se miră

văzând lucrătura...

Nu zic nimic. să nu se ştie

că eu am fost meşterul...

Dar

mă bucur că am făcut o încrustătură migăloasă

care va dura peste timp...

Semnul meu de trecere

scrobit în cuvinte...

Adăugat de zadic ioana la Aprilie 10, 2012 la 6:30am — 7 Comentarii

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor