Nicolae Popa's Blog (13)

Loc luminos

Rupe vântul salcia frunzuliţă cu frunzuliţă,

crenguţă cu crenguţă

şi se luminează locul unde a crescut şi s-a legănat

salcia pe mal de râu

ameţită de blândeţea înverzirii.



acum, când vântul spulberă salcia,

se luminează locul pe mal de râu

iar râul se înnegurează.



se înnegurează bulboana peste care

se apleca salcia gustând din trecerea apei.



iar vântul brusc se răsuceşte şi te bate din faţă,

te frunzăreşte amintire cu… Continuare

Adăugat de Nicolae Popa la Noiembrie 7, 2012 la 9:16am — 3 Comentarii

Urma

Nu contează cât de mult ne iubim

atâta timp cât peste tot pe unde trecem rămân

semne doveditoare că nu ne urâm.



umbroasele maluri zeifică la nesfârşit

urma adâncă a râului, urma lăsată de duhul

apei pe pământ. Contează urma.

nu contează cât de rupte sunt coastele rupte.

orice fractură creează spaţii în plus.

orice spaţiu în plus anunţă alte fracturi.

urmele lasă urme. Grămada de vreascuri

a lăsat în urmă vârtejuri de frunze,

avalanşe… Continuare

Adăugat de Nicolae Popa la Noiembrie 5, 2012 la 12:12pm — 4 Comentarii

Târâtoarele

Erai o plantă târâtoare. Rătăceai după propria-ţi mireasmă.

eu fărâmiţam sare într-un loc păscut de putrefacţie

când deodată te-am simţit trecându-mi peste mâini

şi bolovanul de sare se umplu de o stranie vlagă,

apos mi s-a scurs printre degete, iar trecerea ta avea ceva din

trecerea brumei peste înfrunzitele ramuri – lărgeai şi tu câmpurile.

 

vară. Toamnă. Îngheţuri. Vei fi adormit pe undeva –

poate la sânul miresmei dorite.…

Continuare

Adăugat de Nicolae Popa la Februarie 18, 2012 la 11:40am — 5 Comentarii

O ceată de poeţi telurici

Aceşti poeţi în general mâncăcioşi adunaţi în cete

pe dealuri mult mai înalte decât florile,

aceşti poeţi mărşăluind pe văi mai adânci decât

oasele celor îngropaţi în văile adânci

tot căutându-şi zi de zi casele pe grindiş, pe-acoperiş

de unde se mai şi aruncă uneori câte unul

fără să dea vreodată de pământ,

aceşti poeţi telurici, adunaţi în cetele lor telurice

cu femeile şi copiii lor nerăbdători să simtă şi ei

desfătările lumii, poeţi crescuţi…

Continuare

Adăugat de Nicolae Popa la Februarie 8, 2012 la 1:00pm — 6 Comentarii

Omul-reptilă

Ştiam eu că frigului îi place să urce pe noi cu pași de reptilă,

bănuiam eu că spatele nostru e cel mai bun loc de iernat

și că prin noiembrie ne simțim de parcă ne-ar pune cineva la murat

şi totuşi astăzi am fost surprins să văd cum te strânge frigul

de mână învinețându-ți verigheta în bătaia dementului soare cu dinţi —

urgia oricărei terase. M-am zgribulit simțind cum își face frigul de lucru

în jurul gâtului meu, subţiindu-mi fularul și…
Continuare

Adăugat de Nicolae Popa la Februarie 5, 2012 la 1:00am — 11 Comentarii

Sub gulerul ei de blăniţă de dihor

Odată ne-a fost tare-tare frig şi-am inventat îmbrăţişările.

Acum, la temperatură de cameră, reactivăm frigul

în speranţa unei apropieri cât de cât motivate.



Mă şi văd la optzeci de ani întâlnind Sâmbăta Morţilor

într-un azil de bătrâni. Îmi pun picioarele la cald în poala

unei bunicuțe deranjant de trecută prin viaţă, dar încă vie,

încă săritoare la nevoie. Ne amintim de vremurile când

habar nu aveam ce mâncare de peşte mai e şi Sâmbăta Morţilor.

Ea îmi…

Continuare

Adăugat de Nicolae Popa la Februarie 2, 2012 la 2:23pm — Nu sunt comentarii

Cum se duc lin pe cer copilaşii

Zăngănitul broaştelor sub apă

nu mai distrează copilaşii din marginea norului.

Ei privesc abătuţi la golul dintre munţi

la uscatul dintre oceane, îşi culcă obrazul pe nor,

se încurcă în gânduri, iar broaştele continuă să facă tumbe

prin apă şi stropii sar veseli din luciul bălţii

şi se întorc înapoi amărâţi.



Pe urmă vine-o tristeţe-n grădina cu flori.

Şi într-adevăr ce tristeţe-i să stai şi să tot urmăreşti de aici

dintre flori cum lunecă…

Continuare

Adăugat de Nicolae Popa la Februarie 1, 2012 la 10:30pm — Nu sunt comentarii

Mergi şi mergi şi mergi şi mergi

Mergi şi mergi

şi mergi şi mergi şi te simţi îngrijorător de fericit.

Îți dai seama că locurile pe care le frecventezi cu privirea,

cu pasul, cu rugăciunea sunt locuri de netrecut

pentru un biet trecător ca tine. Îți dai seama că ușile

ori de câte ori se deschid reușesc să lărgească trotuarele,

iar când se închid, lasă trotuarele-n stradă.



Mergi şi mergi şi mergi şi le dai bună ziua turiştilor,

care odată ajunși aici, unde cineva le dă bună ziua,…

Continuare

Adăugat de Nicolae Popa la Februarie 1, 2012 la 1:14pm — 5 Comentarii

Dă-mi mâna!

Ce-ar fi să ne liniştim?! În jur nu-i decât iarnă.

Nimic grav. Doar iarnă.  Ceva ger, ceva fulgi albind purificator

pe linţoliul aşternut peste pieptul celui coborât în zăpadă.

Se lasă lin peste lume o copertină de fulgi şi creşte,

tot creşte troianul în straturi de copertine de fulgi.



Şi totuşi, dă-mi mâna! Dă-mi mâna!

Scoate-mă din străfundurile întunecoase ale zăpezii!

Eu am atins primul pământul cu mâna sub greutatea zăpezii

unde am zgâriat…

Continuare

Adăugat de Nicolae Popa la Ianuarie 31, 2012 la 11:45pm — Nu sunt comentarii

şi stropii se culcă pe spate

 

Plouă şi stropii se culcă pe spate. Mâţa vecinului

îngenunchează în faţa propriilor gheare.

Nimeni nu mai face nici un pas înapoi când

nu se mai vede nimic înainte. Moartea

se bălăceşte în noi, apoi ni se aşează

pe claviculă să-şi tragă sufletul.

 

Vine un om cu două căldări la fântână, scoate exact

două căldări de apă

şi se duce să spele mortul în casa vecinului. Lăbuţa

pisicii zgârie stropi tot mai măşcaţi prin…

Continuare

Adăugat de Nicolae Popa la Mai 17, 2011 la 8:03pm — Nu sunt comentarii

Du-te, bă, de-aici!

Du-te, bă, de-aici! i-am zis

la o pauză de cafea poemului care

venise să mă roage să-i fiu eu autor.

cum să fiu eu autorul tău, zdohnitură cleioasă ce eşti,

dacă vii aşa bolborosind pe toate coridoarele,

prin toate crăpăturile şi-mi dai peste cap programul

de muncă şi efectiv îmi distrugi calmul şi liniştea,

şi familia!

peacă, bă, să te scrie un Hose Pablo, bă,

să te incifreze Cosmescu, să-ţi fie Vasiliu autor,

să mi te coloreze Gamarţ! Ei sunt mai… Continuare

Adăugat de Nicolae Popa la Martie 29, 2011 la 2:29am — Nu sunt comentarii

Duşul de noapte

Aud noapte de noapte uşa la baie deschizându-se

ca un oftat al nimănui.

Şuvoaie fierbinţi  îmbracă un cap rece,

atât de rece încât aceleaşi şuvoaie ajung

de-abia călduţe pe umeri

şi curg tot mai reci pe coaste оn jos,

susură reci de tot pe curbura bazinului,

reci peste scoica genunchilor,

de gheaţă la glezne,

gheaţă sub tălpi

 

şi uşa la baie se оnchide la loc

împinsă de acelaşi oftat abia…

Continuare

Adăugat de Nicolae Popa la Martie 16, 2011 la 6:45pm — 1 Comentariu

O celebritate locală

Să ai o noapte grea şi o zi grea,

să-ţi burniţeze pe creştet

iar lingura să-ţi devină încet-încet plată,

să cazi din copac,

din teiul cu ramuri de mămăligă.

 

S-o apuci încotrova prin apa strălimpede

care îneacă borcanele, să dibui cu patinele

cărarea de gheaţă în căutarea unei cofetării.

Să te închizi în cofetărie,

să te îndopi cu dulciuri necăjit că nu-ţi iese nici azi

poemul menit să rămână în veci…

Continuare

Adăugat de Nicolae Popa la Martie 14, 2011 la 9:37pm — Nu sunt comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor