dacă aş fi un poet mare

cum i-a lovit norocul pe alţii

mi-ar umbla poemele prin cap

precum mulţimile pe marile bulevarde

în zile de sărbătoare

trebuie să mă mulţumesc cu lucruri de nimic

plimbate cu fandoseală prin livresc

purtate obraznic prin autentic

şi cu o spoială de biografie

stropită cu ironie până devin obsesii

atunci încep să scriu

vă sfătuiesc

să vă feriţi de obsesii

v-ar putea veni nefericita…

venise indispus la terasă

numai după îndelungate chestionări

ne-a deşirat incredibila poveste

povestea blocului cu tuse de unde se mutase

nu se ştie cum şi de unde a apărut tusea

unii presupun că au adus-o cei care

s-au întors din occident

să nu zică că au venit cu mâna goală

dar s-a răspândit ca o molimă

poate unii erau răciţi poate aveau gripă

bronşite sau viroze alţii de-a dracului

chipurile să nu se lase mai…

a trecut o bătrână prin faţa terasei

încălţată cu ghete

ziua a devenit deodată tristă

de fapt eu sunt vinovatul

am spus povestea ghetelor

ajunse în sicriu ca ultimă voinţă a mamei

când mama devine aducere-aminte

tristeţea nu mai poate fi oprită

din primul salariu

i-am cumpărat o pereche de ghete

să-i ferească picioarele de intemperii

pe care nu le băga-n seamă

din motive economice

ea le-a ascuns bine…

să fii inspector şcolar

batjocorit într-un poem de un kilometru

apoi asasinat într-un vis

pe deasupra să ţi-se taie trupul înlemnit

în bucăţele cu un sadism feroce

sângele să-ţi fie băut cu pahare de plastic

ceva de nepovestit

proastă inspiraţie să te faci inspector

pilot dacă ai fi fost  pluteai cu avionul

şi până la prăbuşire poate scăpai cu paraşuta

dacă nu explozia te-ar fi pulverizat ca şprayul

marinar era mai…

mătuşa despre care se crede

după cât fusese de rea

că numai în iad putea să ajungă

noaptea

cu faţa ei

brăzdată de toate râurile pământului

sprijinită pe ultimul dinte rămas în gură

mă invită să iau loc

la o masă plină de bunătăţi

din care nu lipseşte plăcintă cu brânză

plăcinta copilăriei mele în care mama era neîntrecută

când se termina cu lacrimi în ochi lingeam degetele

face tot felul de…

bătrânii poetului vişa

stau la fereastră

după perdele

să vadă cum se întorc tinerii

beţi de la cârciumă

ai mei petrec pe terasă

cu berea în faţă îşi amintesc

cum se întorceau beţi de la cârciumă

şi nu-i pândea nimeni de după fereastră

să vadă cum îi înhăţa poliţia

pentru tulburarea ordinii publice

tinerii  îi încurajează

trimit chelneriţele cu fuste scurte

şi pline de zâmbete

să le…

lumea poeziei

e foarte aglomerată

mare năvală

motiv pentru care

s-au închis multe porţi

pe cele rămase deschise

se intră mai greu ca în rai

paznici înarmaţi cu halebarde firoase

retează brutal din faşă elanul

mulţi neavând destulă îndrăzneală

cu capul plecat renunţă la înghesuială

dar sunt destui care

se împing cu încăpăţinare

furioşi

fără îndurare

par ieşiţi din…

îngrijorarea îmi dă târcoale

de când prietenii mei

plănuiesc să facă revoluţie

opoziţia mea n-are succes

o ţin una întruna revoluţie revoluţie

revoluţiile sunt fapte de căpătâi

zgâlţâie societatea din temelii

cer multe sacrificii şi

nu ştiu dacă voi sunteţi în stare

o fi printre voi

un cromwell un robespierre un lenin

şi nu l-am văzut 

deocamdată nu sunt decişi

problema direcţiei stânga sau…

vecinii s-au obişnuit

cu desele mele internări în spital

când descind pe acasă

mă privesc

ca pe o minune a lui esculap

beleaua e atunci când sună salvarea

şi nu opreşte la blocul nostru

o mare dezamăgire

venită din cer

coboară de la etajul zece spre parter

şi când aproape să dispară

sună o altă salvare

care nici aceasta nu opreşte

şi iar dezamăgirea coboară

de la etajul zece cuprinzând…

despre care se spune

că a îmbătrânit frumos

are comportări ciudate

de când soţul ei a decedat

zilnic

dacă nu duminica cu siguranţă

merge la cimitir

şi se consfătuieşte cu cel dispărut

fata lor a plecat în germania

de cinci ani n-a dat nici un semn

germania e departe 

nu se încumetă la aşa drum

ce să facă?

cheltuielile de întreţinere au crescut

nu-i ajung banii pentru…

lumea e pe căi greşite

o aşteaptă mari necazuri

catastrofa stă la pândă

savanţii se străduiesc

dar nu e sigur că vor reuşi salvarea

să facem din lume un bâlci imens

decât să ne prăpădim de foame

mai bine să ne prăpădim de râs

să facem din lume o cârciumă uriaşă

mai bine să ne găsească catastrofa

beţi

şi plini de nepăsare

după exemplul lui noe să facem

mai bine o aeronavă

care să ne mute pe…

tramvaiul verde

poartă după el primăvara

aşteptat cu ovaţii

e mereu supraîncărcat

o călătorie cu el

face cât o eternitate

iar când trece pe lângă tine

trăieşti „toată viaţa şi toată moartea” 

ar fi simplu

aşa cum spun

dragă tată

dragă mamă

dragă frate

dragă soră

vă iubesc

să fac acelaşi lucru

şi pentru patrie

m-aş simţi

absolvit de obligaţii

de ce să muncesc ca un robot

să am grijă de familie

de ce să am simţ civic

de ce să nu o iau razna

prin lumi mai bune

de ce să mă intereseze pădurile

apele curate

şi câmpiile cultivate

epopeea oilor ce…

du-te mamă şi fă revoluţie

acum e rândul tău

bunicul era obosit de război

iar taică-tu a făcut o revoluţie greşită

care a lăsat pe mulţi fără mâncare

acum e rândul tău

ai grijă să ne aducă de toate

neamul nostru să nu mai cerşească

pe la porţile străinilor

mai ales

să fie multă libertate

să putem îngrăşa şi porcii cu ea

ia cu tine steagul toba şi ultraşii

arată ce poţi

du-te mamă şi fă…

ziua de ieri s-a dus

se va duce şi cea de azi

urmată de cele care vor mai veni

inconştienţa lor ne costă viaţa

ieşită parcă de sub penelul lui da vinci

matilda din vecini

este făcută

să fie secretară

ştie să-şi expună farmecele

cu care stimulează inspiraţia şefului

când oboseşte

iese pe terasă în costum de baie

spre bucuria soarelui

şantierul întreg e cuprins de fior

maşinile îşi înteţesc duduitul

împletit cu cântece de dragoste

şoferii fluieră a mirare

nimic nu rezistă rotunjimilor…

de la o vreme

toţi se grăbesc

indivizi şi individe

pur şi simplu

trec alergând pe lângă mine

gândul

că pe fiecare îl aşteaptă un şantier

mă relaxează

noaptea pot să dorm liniştit

lumea întreagă e un şantier

femeile pe care le-am întâlnit

îmi cereau să aleg

între ele şi şantier

cum nu-mi schimbam opţiunea

îşi vedeau de drum

nu toate se lăsau duse din prima

într-o zi am greşit

a urmat inevitabil căsătoria

de atunci

mă tot rog şantierului să mă ierte

când mă îmbăt

devin artist

urc pe sârmă

şi cad

lumea crede că

am avut o zi proastă

pe şantier