Blogul lui Daniel Vișan-Dimitriu -- Arhiva Ianuarie 2016 (9)

Drumul drept

Pe unde,-acum, mă cauți, nu mai sunt:

M-am izolat spre zorii-ndepărtați

De-un loc în care nu vreau să înfrunt

Urgia unor nori învolburați.

 

Voi aștepta ca gândul meu senin

Să fie-nconjurat de-un cer la fel,

Iar zboru-mi singuratic prin destin

Va fi pe note dulci, de menestrel.

 

Eu nu am scări cu trepte de prisos,

Nu am frânghii, și nu privesc în sus

Plutind asemeni unui albatros,

Dar zbor și…

Continuare

Adăugat de Daniel Vișan-Dimitriu la Ianuarie 14, 2016 la 10:19am — Nu sunt comentarii

Tu știi?

De unde vii? Din care gând ascuns,

de care n-am știut și-acum îl văd,

îl simt, îl mângâi, vreau să-l mai revăd

și, la-ntrebare, să găsesc răspuns.

 

Și … cine esti, îmi spui? Aș vrea să știu

cum de-ai venit. Ești zâna din povești?

Așa îmi pari atunci când îmi zîmbești

sau când în brațe-mi vii, al tău să fiu.

 

Știu, ești aceea care-am vrut să fii,

ești steaua, nimfa, tot ce am visat

și am dorit…

Continuare

Adăugat de Daniel Vișan-Dimitriu la Ianuarie 14, 2016 la 10:18am — Nu sunt comentarii

Întâmplarea de a fi

Străbat dimensiuni prin porți celeste

deschise mie,-ntr-un etern acces,

de ceea ce, nici azi, n-am înțeles

de ce, și cum, și nici chiar … cine este.

 

Și trec din viață-n viață, poartă-n poartă,

prin lumi de-o clipă-n care mai trăiesc

atât cât să cunosc și să iubesc

exact cum îmi dictează câte-o soartă.

 

E totul programat, așa îmi pare,

să schimb ceva nu pot și mă complac

în lumi ce, doar în timp,…

Continuare

Adăugat de Daniel Vișan-Dimitriu la Ianuarie 9, 2016 la 9:04am — Nu sunt comentarii

Pădurea moartă

Era o pădure în care, demult

ceva s-a-ntâmplat, căci pustiul din ea

-îmi spune legenda ce astăzi ascult-

pe nimeni nu lasă acolo să stea.

 

Sătenii se-nchină și fac un ocol,

cu ochii-n pământ și privind speriați

copacii pădurii cu sufletul gol,

ce par că sunt paznici pe veci blestemați,

 

Căci mulți au fost martori războiului dur

în care oșteni pământeni au murit

în lupta cu oamenii marelui…

Continuare

Adăugat de Daniel Vișan-Dimitriu la Ianuarie 9, 2016 la 9:03am — Nu sunt comentarii

Răbdare

Te-aștept cum un deșert așteaptă ploaia,

sau o vioară mângâieri pe coarde,

te-aștept să-mi stingi, din suflet, vâlvătaia

căci dorul ce îl simt în mine, arde.

 

Cu gânduri ce se-nvârt pe o spirală

în jurul tău, atrase ca-ntr-o vrajă

în sarabandă caldă, rituală,

aștept ca trupul tău să-mi fie strajă,

 

Să liniștească flăcările care

îmi fac privirile să strălucească

aidoma cu razele de…

Continuare

Adăugat de Daniel Vișan-Dimitriu la Ianuarie 7, 2016 la 7:39am — Nu sunt comentarii

Sonetul nostru

De-ar fi să îți descriu un fir de dor,

sau forma și culoarea unui gând,

aș face-o cu plăcere, ca și când

eu însumi aș fi dor, sau gând, sau zbor,

 

Dar dacă-mi ceri descrierea s-o fac

la ce simt pentru tine, mi-ar fi greu,

căci nu pot, dintre noi, să rup un eu

cu care să încerc să-ți fac pe plac.

 

Nu-mi cere, așadar, să îți pictez

iubirea mea, sau sufletul, în vers

și cere-mi doar un gând să…

Continuare

Adăugat de Daniel Vișan-Dimitriu la Ianuarie 7, 2016 la 7:38am — Nu sunt comentarii

Tabloul vieții

Descrie-mi, c-un penel, întreaga viață,

dar fă-o-așa cum aș fi vrut să fie:

ferită de momente ce îngheață,

căci s-antâmplat prea multe să îmi fie!

 

Acoperă-mi c-un văl copilăria

prin care am trecut atât de iute,

și pune în culori doar armonia

poveștilor de-atunci, neîntrecute.

 

În zona cu furtuni, așează-mi părul

așa încât să pară unduire

prin lumi în care caut adevărul,

și nu-mi picta în…

Continuare

Adăugat de Daniel Vișan-Dimitriu la Ianuarie 3, 2016 la 5:27pm — Nu sunt comentarii

Tropotul drumului pustiu

Se-aude un tropot pe drumul străvechi

Ce trece prin codrul de cețuri ascuns;

E-aproape, e iute, pulsează-n urechi,

Și simt cum, din suflet, ceva i-a răspuns.

 

Un strigăt sălbatic e tot ce aud,

Cutremur de simțuri revarsă fiori

Pe trupu-mi ce arde sub gheață. Asud.

Dorințe ciudate-și iau zborul prin pori.

 

Din cețuri se-ncheagă o formă pe drum

Și totul devine un calm dureros

În care tăcerea…

Continuare

Adăugat de Daniel Vișan-Dimitriu la Ianuarie 3, 2016 la 5:27pm — Nu sunt comentarii

Poiana iubirii

Să mergem, iubito, la munte,

în primele zile din an,

când brazii au plete cărunte,

ițite sub albul turban.

 

Să facem un foc în poiana

în care, sub stratul de nea,

poveștile-așteaptă doar pana

ce-n vers, de uitare-ar salva.

 

Ne fie o ciornă zăpada ,

iar albul din jur, fi-va scut

la tot ce n-ar face dovada

că-i pur tot ce noi am avut.

 

Căci este poiana iubirii

în care,…

Continuare

Adăugat de Daniel Vișan-Dimitriu la Ianuarie 2, 2016 la 3:32am — Nu sunt comentarii

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor