Blogul lui Daniel Vișan-Dimitriu -- Arhiva Octombrie 2015 (16)

Vis împlinit

În seara-n care te-am zărit,

Un aer cu miresme noi

Urca spre cerul dintre ploi,

De-albastrul său ademenit.

             

Se-ntuneca, deja, iar eu,

Simțeam în el parfum de flori

Plutind spre norii călători

Odată cu suspinul meu.

 

L-ai auzit și te-ai oprit,

Iar ochii tăi mi-au spus ceva

Prin strălucirea ce-a șoptit:

 

Te recunosc, iubirea mea,

Aștept demult sosirea ta,

Și,…

Continuare

Adăugat de Daniel Vișan-Dimitriu la Octombrie 31, 2015 la 12:32pm — Nu sunt comentarii

Prințesa din turn

Crescuse într-o vreme când, în țară,

trufașii seniori voiau putere

și căutau, averea princiară,

s-o crească-n grabă, semănând durere

în rândul celor cu o viață-amară.

Plecaseră, demult, din vechea casă,

atunci când noul domn, cuprins de ură,

prin legea lui cea crudă, nemiloasă,

amenințând cu o pedeapsă dură,

și pâinea le-a luat-o de pe masă.

S-au așezat în mijlocul pădurii,

departe de război și de hoție,

săraci,…

Continuare

Adăugat de Daniel Vișan-Dimitriu la Octombrie 31, 2015 la 12:31pm — Nu sunt comentarii

Chipul iubirii

Am încercat să te pictez, iubire,

așa cum îmi închipui eu că ești!

Vedeam un chip, un suflet, o sclipire,

iar bietul meu penel … ce zvârcolire,

ce căutări prin gânduri prea lumești!

 

Culorile amestecate-n grabă,

priviri ce, să clipească, nu-ndrăzneau

văzând, pe șevalet, cum se înjgheabă

ca-ntr-un poem, silabă cu silabă,

un vers adus de îngeri ce-l cântau.

 

Iubita mea, ai devenit iubire,

căci,…

Continuare

Adăugat de Daniel Vișan-Dimitriu la Octombrie 28, 2015 la 10:10am — Nu sunt comentarii

Mângâierea flăcării

În pieptul meu e-o flacără ce arde

Și-mprăștie lumină și căldură

Iar, uneori, din neștiute coarde,

chiar cânturi ce te-‘nalță și te fură,

 

Te duc în lumi ferice, de poveste,

Acolo unde îngerii, doar, cântă,

În lumi de vis în care totul este

Supus Luminii care te încântă.

 

Lumina mea, continuă,-nfierbântă,

În lumea inimilor înghețate,

Iubirea ce părea demult înfrântă

Și îi arată calea spre “Se…

Continuare

Adăugat de Daniel Vișan-Dimitriu la Octombrie 28, 2015 la 10:09am — Nu sunt comentarii

Îngerul albastru

Pe vremea când se întâmplau minuni

pe care, azi, le credem doar povești,

era un sat cu oameni harnici, buni,

pe care n-ai putea să nu-i iubești.

 

La margine de sat, curgea un râu

cu ape liniștite, iar pe mal,

treceau, în șir, căruțele cu grâu,

în râsete și cântec de caval.

 

În vara-ceea chiar, s-a întâmplat

tot ceea ce am să vă povestesc,

și-am să vă spun și cum de am aflat:

din textul vechi…

Continuare

Adăugat de Daniel Vișan-Dimitriu la Octombrie 22, 2015 la 12:03pm — Nu sunt comentarii

Sonetul crisalidei

Mă lasă, tu, frumoasă crisalidă,

să te ajut să ieși, precum un vis,

din învelișu’-n care te-ai închis

ca, într-un templu, o cariatidă!

Acceptă-mi brațele și bucuria

cu care, spre iubire-am să te port

pe aripi ce, ușor, fără efort,

ne-or înlesni, spre ‘nalt, călătoria.

Privește-mă cu cea dintâi privire

și pierde-te cu mine-n fericire,

fii pentru mine, dulcea nereidă!

La pieptul meu, fii prima perseidă

ce-și frânge…

Continuare

Adăugat de Daniel Vișan-Dimitriu la Octombrie 21, 2015 la 1:27pm — Nu sunt comentarii

Sărutul primului dans

Mi-au amuțit privirile flămânde

și s-au pierdut pe loc în ochii tăi,

pe buzele, petale sângerânde,

ce au aprins în mine vâlvătăi.

În părul tău se ascunsese-o rază

și-ți mângâia zulufii jucăuși,

copii uitați de mama ce-i veghează

în lumi pe unde-aleargă, nesupuși.

Și mi-am umplut privirile cu tine

de mi s-au revărsat pe trupul tău,

și-au tot căzut, căci nu puteam susține

un gând atât de bun și-atât de rău.

Cu mâinile-ți…

Continuare

Adăugat de Daniel Vișan-Dimitriu la Octombrie 21, 2015 la 1:26pm — Nu sunt comentarii

Sonetul unui felinar

E-un felinar ce ziua nu se stinge,

deasupra unei porți, pe strada mea,

și arde cu o flacără ce-abia

apropiindu-te o poți distinge.

 

Când, uneori, un trecător se-oprește

și îi observă flacăra, mirat,

un singur gând încearcă: “E uitat!”

Atât - și pleacă, nu se mai gândește

 

că, poate, cineva, oftând din greu,

așteaptă ca lumina-i să atragă

ființa ce odată i-a fost dragă.

 

Că-i zi sau…

Continuare

Adăugat de Daniel Vișan-Dimitriu la Octombrie 18, 2015 la 6:49pm — Nu sunt comentarii

Încă o zi

Te-ai săturat demult și nu mai poți

atâta răutate să înduri,

în mlaștina morală să înoți

servind și-n viitor, lepădături.

Stăpânii tăi, vulgari, nerușinați,

sunt dintre proști-aceia plini de bani,

cu ifose, pretenții de bogați

ce nu-și dau seama cât sunt de sărmani.

Averea lor e marele nimic

cu care nu pot cumpăra un strop

din dragostea ce ultimul calic

se poate bucura, căci nu-i de shop.

Cei care au, mai vor, mai…

Continuare

Adăugat de Daniel Vișan-Dimitriu la Octombrie 18, 2015 la 6:49pm — Nu sunt comentarii

Veghe

Ai adormit, prințesa mea? Visezi?

Ești obosită după greul zilei?

Aș vrea să intru-n visul tău, să vezi

plutirea prin înalturi a acvilei.

Eu te-aș chema să te ridici în zbor,

să-mi fii alături sus, pe-un cer albastru,

să ne-aruncăm, vijelios, pe-un nor

mai depărtat de toți ceilalți, sihastru,

iar apoi, ca și zeii din Olimp,

să ne-mplinim iubirea în tăcere,

prin trupurile noastre, în alt timp,

îmbrățișați în clipe de…

Continuare

Adăugat de Daniel Vișan-Dimitriu la Octombrie 16, 2015 la 7:25pm — Nu sunt comentarii

În brațe de vis

Din brațele visului meu, fericită,

privești înspre cerul pierdut în culori

ajunse acolo din câmpuri cu flori

plutind prin pădurea ce pare vrăjită.

Un râu o străbate cu murmur de șoapte

ce curg înspre cer unduindu-se lin

în cântul ce face din nori un senin

prin care se-așteaptă lumina de noapte.

Te-așezi la fereastra căsuței din vis

c-un zâmbet la gândul că-i doar o poveste

în care să intri, iubind, ți-ai permis.

Dar știi că…

Continuare

Adăugat de Daniel Vișan-Dimitriu la Octombrie 16, 2015 la 7:24pm — Nu sunt comentarii

Fiorul violinei

Fantome din trecut dispar îndată,

se-ascund cu teamă-n lumea lor, din care

mai rar ies la lumină, nu se-arată

cât timp iubirea ce o văd le doare.

 

O nouă melodie se aude,

cu note-atât de blânde și duioase,

încât în întuneric zboară ciude

pe aripi cu insemne tenebroase.

 

Se-ncurcă-n portativul violinei,

se zbat, se ard în notele măiastre

și cad strivite de puterea vinei

de-a se aventura în…

Continuare

Adăugat de Daniel Vișan-Dimitriu la Octombrie 15, 2015 la 2:23pm — Nu sunt comentarii

Căutări de toamnă

E-o zi mohorâtă de toamnă,

cu frunze ce cad în tăcere,

iar ploaia și frigul te-ndeamnă

să vezi doar a vieții durere.

E tristă o zi-ntunecată

a toamnei ce-apasă pe vreme;

sub cerul ce plâns îi arată,

pământul se-ncruntă și geme.

Prin aer plutește-o chemare

trezind amintiri cenzurate

prin colțuri ascunse-n sertare

la care doar mintea răzbate.

Le vezi și te bucuri o clipă

de cerul senin, de plăcere,

de zile cu…

Continuare

Adăugat de Daniel Vișan-Dimitriu la Octombrie 15, 2015 la 2:21pm — Nu sunt comentarii

Răspunsul ei

Tu, dragul meu, mi-ai scris și ai riscat,

iar eu, citind, îmi dau, acum doar, seama

că amândoi, din timpul de-altădat’,

simțim la fel, dar vezi și tu că teama

a fost aceea care, între noi,

nu a lăsat iubirea să se-arate.

Ți-am scris și eu, dorind ca amândoi

să-i facem adevărului dreptate,

să nu mai ocolim un lucru clar:

noi suntem, împreună, bucurie,

și ne simțim atât de bine chiar

atunci când, plini de noi și cu…

Continuare

Adăugat de Daniel Vișan-Dimitriu la Octombrie 11, 2015 la 2:43pm — Nu sunt comentarii

Scrisoarea lui

M-am hotărât să-ți scriu și să îți spun

ce buzele-mi nu vor să îți declare,

căci doar când mă privești nu se supun,

iar neputința lor , de-un timp, mă doare.

Ți-am scris de multe ori, dar, până azi,

am rupt scrisorile și n-am vrut, ție,

să-ți tulbur viața - suntem camarazi,

iar între noi e-o dulce armonie.

Ne știm poveștile ce-au fost și sunt,

le înțelegem bine, fiecare,

dar simt că nu mai pot să mă confrunt

cu suferința…

Continuare

Adăugat de Daniel Vișan-Dimitriu la Octombrie 11, 2015 la 2:42pm — Nu sunt comentarii

Neanderthal

 

Plecaseră, din trib, de-un an,

Ea tânără, el cam golan,

Cu aere de șef de clan.

 

Găsiseră, cu greu, un loc,

O grotă mare - ce noroc! -

În care și-au aprins un foc.                            

 

O vreme s-au iubit din plin  

(V-aș povesti, dar mă abțin)     

Până-ntr-o zi când, din senin,

Nu știu prea sigur, dar înclin

Să cred c-a prins-o un vecin

Mai vajnic și…

Continuare

Adăugat de Daniel Vișan-Dimitriu la Octombrie 10, 2015 la 12:40pm — Nu sunt comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor