Blogul lui Daniel Vișan-Dimitriu -- Arhiva Noiembrie 2015 (9)

Foșnetul toamnei

Pășești prin toamna care-a așternut

un ruginiu frumos, de frunze moarte,

iar pașii tăi le-ating în scurt sărut,

foșnindu-le poteca ce desparte.

 

Acum, nu mai contează dac-au fost

sub razele de soare împreună:

și-au împlinit menirea și un rost,

iar vremea lor a trebuit s-apună.

 

Covorul ce-au format și un apus

ce te alintă în culori de seară,

te fac să te așezi, cu gândul dus,

și lacrimi,…

Continuare

Adăugat de Daniel Vișan-Dimitriu la Noiembrie 23, 2015 la 6:27am — 2 Comentarii

Noi ne-am promis

Eu ți-am promis, tu mi-ai promis,

Că tot ce ni se-ntâmplă, chiar și-n vis,

În clipe ce petrecem împreună,

Să fie alt motiv de voie bună.

 

Să nu uităm nimic să povestim

Din visurile ce ni le-amintim,

Iar tot ce mai aflăm din astă lume,

Să presărăm cu ale noastre glume.

 

Eu ți-am promis, iubita mea, un trai

Așa cum îl visai și ți-l doreai,

Și-mi place cum, pe față, fericirea

Exprimă ce-ai în…

Continuare

Adăugat de Daniel Vișan-Dimitriu la Noiembrie 23, 2015 la 6:27am — Nu sunt comentarii

Zbor de lumină

Am fost învins de timp și depărtare

deși am încercat, de-atâtea ori

în luptele ce-am dus, să am răbdare

cât timp mă număr printre muritori.

Eram puternic, nu conta distanța,

iat timpul mă servea ca sclav supus,

urmând lumina mea în cutezanța

cu care Universul am sedus.

În starea mea de-acum, cea efemeră,

îmi e dușman, și-n luptă m-a învins,

crezând în dreptul lui, într-o himeră,

uitând…

Continuare

Adăugat de Daniel Vișan-Dimitriu la Noiembrie 18, 2015 la 6:38am — Nu sunt comentarii

O sticlă cu vin și un cort

A fost o poveste ciudată,

ce încă-mi provoacă fiori,

și-aș vrea s-o văd continuată

când noaptea se pierde în zori.

E-un farmec aparte în noapte,

când focul te-nvăluie-n fum,

și vezi, dintre stele, doar șapte

ce parcă te-ndeamnă la drum.

Nu-ți trebuie mult: o pădure,

un cort și o sticlă cu vin,

chibrituri, o mică secure,

și-un cer plin de stele, senin.

Povestea e-n tine…

Continuare

Adăugat de Daniel Vișan-Dimitriu la Noiembrie 18, 2015 la 6:36am — Nu sunt comentarii

Năpastă

Nu mi-am propus prea mulți: vreo două sute

C-aș fi prea lacom dacă cer preamult,

Dar aș mai vrea s-ajung la senectute,

Când ar mai fi un an sau doi. Nu-i mult!

 

Și sunt dispus, căci au mai fost abuzuri,

Să mai cedez din ei, căci am fumat,

Iar la pahare, câteva refuzuri

Nu-mi fac scăderi în anii de păcat.

 

Așa că, hai, căci ăsta-i organismul,

mai scad vreo patruzeci din tot ce vreau,

și –asta e!- se…

Continuare

Adăugat de Daniel Vișan-Dimitriu la Noiembrie 7, 2015 la 6:03am — Nu sunt comentarii

Priviri de lumină

Privești, din cer, cu-aceeași măreție,

în sufletele celor ce-ți oferă

ofrande-n bucuria efemeră

pe care-o vor mai lungă să le fie.

 

Găsești, ascunsă-acolo, și tristețe

ce își așteaptă rândul să se-arate,

căci bucuria-i scurtă, ea nu poate

să le ofere, veșnic, frumusețe.

 

Doar tu o ai, în marea ta lumină,

venit din timpuri prea demult apuse,

din veșnicii uitate sau distruse.

 

Privești,…

Continuare

Adăugat de Daniel Vișan-Dimitriu la Noiembrie 7, 2015 la 6:02am — Nu sunt comentarii

Corabia nisipurilor

Călătoreai pe apele iubirii

în mângâierea unui vânt ușor

ce te-ndrepta, pe calea fericirii,

c-un suflu calm, spre-un țărm atrăgător.

 

Te-ai alintat, în micile balansuri

pe valuri de tandrețe și de vis,

ce îți păreau mirificele dansuri

din vremi descrise-n foi de manuscris.

 

Și ți-a plăcut, dar mersul tău pe mare

ți s-a părut prea singur și prea lin,

și ți-ai dorit mai mult, ai vrut,…

Continuare

Adăugat de Daniel Vișan-Dimitriu la Noiembrie 5, 2015 la 7:45am — Nu sunt comentarii

Vii și pleci

Ai apărut în ploaia dintr-o toamnă

cu părul ud, pierdută-ntr-un oftat.

Te-am încălzit, și-ai înțeles ce-nsemnă

sărutul nebunesc ... dar ai plecat.

 

Erai, peste un timp, un vârf de munte,

sub soarele puternic, nemilos.

Eu ți-am adus, coroană peste frunte,

un nor , o ploaie, însă ... ce folos?

 

Ai fost pierdută ... ți-am fost regăsire,

ai fost o salcie ... ți-am dat un râu.

Eu am fost gând și vânt, am…

Continuare

Adăugat de Daniel Vișan-Dimitriu la Noiembrie 4, 2015 la 9:00am — Nu sunt comentarii

Podul cu frunze

Pe vechiul pod și-au scuturat salcâmii

și ultimele frunze care știu

că-n primăvară îi era fântânii

de dincolo, un drum … de-acum pustiu.

 

Pe-atunci, scăldate-n razele de soare,

de-un verde ce râdea sub adieri,

păreau că-n fericire, iubitoare,

vor străluci în multe primăveri.

 

Se-adună, tremurând, în vântul rece,

la marginea uitării, pe un pod,

murind încet, dorindu-și, doar, să plece,

din…

Continuare

Adăugat de Daniel Vișan-Dimitriu la Noiembrie 2, 2015 la 4:17pm — Nu sunt comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor