Daniel Vișan-Dimitriu's Blog (50)

Ultima frunză

E vânt și e frig și e toamnă târziu,

Când ultima frunză plutește doinit,

În clipe de zbor, spre un pat ruginiu

Al celor de ieri, cu destin împlinit.

 

Nu simte tristețe, nu simte nimic,

Nici suflet nu are, dar, parcă, ceva

Un rest de putere, un suflet mai mic,

E încă în ea, și-o îndeamnă să stea

 

Deasupra de patul de frunze surori,

S-aștepte un timp, să amâne cumva

Plecarea-n uitarea ce-i dă, azi,…

Continuare

Adăugat de Daniel Vișan-Dimitriu la Decembrie 10, 2015 la 4:28pm — 1 Comentariu

Amazon

 

Sunt ani de când gândul hoinar

mă poartă prin locuri ascunse,

de ochi omenești nepătrunse,

în care decoru’-i bizar.

 

Prin junglă, canoea-mi strecor

urmând o potecă știută

ce trece prin lumea tăcută

spre  apa ce curge ușor.

 

Nu-i marele fluviu, e-un braț

plecat într-un joc de meandre

să prindă în el copilandre

ce-aleargă spre el cu nesaț.

 

Sunt ape din ploaia de…

Continuare

Adăugat de Daniel Vișan-Dimitriu la Decembrie 10, 2015 la 12:39pm — Nu sunt comentarii

Cupa morții

Ziua fără tine mi-a părut

mohorâtă și atât de lungă,

de simțeam un dor necunoscut,

sufletul voind să mi-l străpungă.

 

Îmi părea că soarta mi-a întins

cupa cu amarnica otravă

care, spre abisuri, m-a împins,

pentru-a suferințelor izbavă.

 

M-am simțit trecând un ultim râu,

cu monezi ce-mi apăsau pe pleoape,

într-un ritm de barcagiu molâu,

ce vâslea spre hăul dintre ape.

 

Ziua fără…

Continuare

Adăugat de Daniel Vișan-Dimitriu la Decembrie 8, 2015 la 6:52pm — Nu sunt comentarii

Iatacul norilor

O ceață deasă curge peste dale,

pe-o stradă-n care totu-i nemișcat,

și face ca luminile banale

să pară candelabre-ntr-un palat,

 

Iar la lumina lor, ca pe o scenă,

o balerină-alunecă ușor,

plutirea ei lăsând în urmă trenă

prin aerul ce pare,-acum, un nor.

 

E-atât de naturală, de frumoasă,

în dansul pe o arie de vis,

încât privirea-mi fuge, curioasă,

spre scena care,-n noapte, s-a…

Continuare

Adăugat de Daniel Vișan-Dimitriu la Decembrie 8, 2015 la 6:51pm — Nu sunt comentarii

Clipa de zbor

A fost o zi în care s-a oprit

din curgerea spre-apusul veșniciei,

eternul Timp fiind prea obosit

de mersul printre aștrii galaxiei.

 

Era semnalul lor, cel așteptat

de veacuri strecurate în uitare,

iar în Tenebre s-a ținut un sfat

și-au hotărât pe Timp să îl omoare.

 

Curând, au fost trimise pe Pământ,

ca bestii ce n-ai crede că există,

ieșind, în noaptea zilei, din mormânt,

războinici dintr-o…

Continuare

Adăugat de Daniel Vișan-Dimitriu la Decembrie 3, 2015 la 2:00pm — Nu sunt comentarii

Foșnetul toamnei

Pășești prin toamna care-a așternut

un ruginiu frumos, de frunze moarte,

iar pașii tăi le-ating în scurt sărut,

foșnindu-le poteca ce desparte.

 

Acum, nu mai contează dac-au fost

sub razele de soare împreună:

și-au împlinit menirea și un rost,

iar vremea lor a trebuit s-apună.

 

Covorul ce-au format și un apus

ce te alintă în culori de seară,

te fac să te așezi, cu gândul dus,

și lacrimi,…

Continuare

Adăugat de Daniel Vișan-Dimitriu la Noiembrie 23, 2015 la 6:27am — 2 Comentarii

Noi ne-am promis

Eu ți-am promis, tu mi-ai promis,

Că tot ce ni se-ntâmplă, chiar și-n vis,

În clipe ce petrecem împreună,

Să fie alt motiv de voie bună.

 

Să nu uităm nimic să povestim

Din visurile ce ni le-amintim,

Iar tot ce mai aflăm din astă lume,

Să presărăm cu ale noastre glume.

 

Eu ți-am promis, iubita mea, un trai

Așa cum îl visai și ți-l doreai,

Și-mi place cum, pe față, fericirea

Exprimă ce-ai în…

Continuare

Adăugat de Daniel Vișan-Dimitriu la Noiembrie 23, 2015 la 6:27am — Nu sunt comentarii

Zbor de lumină

Am fost învins de timp și depărtare

deși am încercat, de-atâtea ori

în luptele ce-am dus, să am răbdare

cât timp mă număr printre muritori.

Eram puternic, nu conta distanța,

iat timpul mă servea ca sclav supus,

urmând lumina mea în cutezanța

cu care Universul am sedus.

În starea mea de-acum, cea efemeră,

îmi e dușman, și-n luptă m-a învins,

crezând în dreptul lui, într-o himeră,

uitând…

Continuare

Adăugat de Daniel Vișan-Dimitriu la Noiembrie 18, 2015 la 6:38am — Nu sunt comentarii

O sticlă cu vin și un cort

A fost o poveste ciudată,

ce încă-mi provoacă fiori,

și-aș vrea s-o văd continuată

când noaptea se pierde în zori.

E-un farmec aparte în noapte,

când focul te-nvăluie-n fum,

și vezi, dintre stele, doar șapte

ce parcă te-ndeamnă la drum.

Nu-ți trebuie mult: o pădure,

un cort și o sticlă cu vin,

chibrituri, o mică secure,

și-un cer plin de stele, senin.

Povestea e-n tine…

Continuare

Adăugat de Daniel Vișan-Dimitriu la Noiembrie 18, 2015 la 6:36am — Nu sunt comentarii

Năpastă

Nu mi-am propus prea mulți: vreo două sute

C-aș fi prea lacom dacă cer preamult,

Dar aș mai vrea s-ajung la senectute,

Când ar mai fi un an sau doi. Nu-i mult!

 

Și sunt dispus, căci au mai fost abuzuri,

Să mai cedez din ei, căci am fumat,

Iar la pahare, câteva refuzuri

Nu-mi fac scăderi în anii de păcat.

 

Așa că, hai, căci ăsta-i organismul,

mai scad vreo patruzeci din tot ce vreau,

și –asta e!- se…

Continuare

Adăugat de Daniel Vișan-Dimitriu la Noiembrie 7, 2015 la 6:03am — Nu sunt comentarii

Priviri de lumină

Privești, din cer, cu-aceeași măreție,

în sufletele celor ce-ți oferă

ofrande-n bucuria efemeră

pe care-o vor mai lungă să le fie.

 

Găsești, ascunsă-acolo, și tristețe

ce își așteaptă rândul să se-arate,

căci bucuria-i scurtă, ea nu poate

să le ofere, veșnic, frumusețe.

 

Doar tu o ai, în marea ta lumină,

venit din timpuri prea demult apuse,

din veșnicii uitate sau distruse.

 

Privești,…

Continuare

Adăugat de Daniel Vișan-Dimitriu la Noiembrie 7, 2015 la 6:02am — Nu sunt comentarii

Corabia nisipurilor

Călătoreai pe apele iubirii

în mângâierea unui vânt ușor

ce te-ndrepta, pe calea fericirii,

c-un suflu calm, spre-un țărm atrăgător.

 

Te-ai alintat, în micile balansuri

pe valuri de tandrețe și de vis,

ce îți păreau mirificele dansuri

din vremi descrise-n foi de manuscris.

 

Și ți-a plăcut, dar mersul tău pe mare

ți s-a părut prea singur și prea lin,

și ți-ai dorit mai mult, ai vrut,…

Continuare

Adăugat de Daniel Vișan-Dimitriu la Noiembrie 5, 2015 la 7:45am — Nu sunt comentarii

Vii și pleci

Ai apărut în ploaia dintr-o toamnă

cu părul ud, pierdută-ntr-un oftat.

Te-am încălzit, și-ai înțeles ce-nsemnă

sărutul nebunesc ... dar ai plecat.

 

Erai, peste un timp, un vârf de munte,

sub soarele puternic, nemilos.

Eu ți-am adus, coroană peste frunte,

un nor , o ploaie, însă ... ce folos?

 

Ai fost pierdută ... ți-am fost regăsire,

ai fost o salcie ... ți-am dat un râu.

Eu am fost gând și vânt, am…

Continuare

Adăugat de Daniel Vișan-Dimitriu la Noiembrie 4, 2015 la 9:00am — Nu sunt comentarii

Podul cu frunze

Pe vechiul pod și-au scuturat salcâmii

și ultimele frunze care știu

că-n primăvară îi era fântânii

de dincolo, un drum … de-acum pustiu.

 

Pe-atunci, scăldate-n razele de soare,

de-un verde ce râdea sub adieri,

păreau că-n fericire, iubitoare,

vor străluci în multe primăveri.

 

Se-adună, tremurând, în vântul rece,

la marginea uitării, pe un pod,

murind încet, dorindu-și, doar, să plece,

din…

Continuare

Adăugat de Daniel Vișan-Dimitriu la Noiembrie 2, 2015 la 4:17pm — Nu sunt comentarii

Vis împlinit

În seara-n care te-am zărit,

Un aer cu miresme noi

Urca spre cerul dintre ploi,

De-albastrul său ademenit.

             

Se-ntuneca, deja, iar eu,

Simțeam în el parfum de flori

Plutind spre norii călători

Odată cu suspinul meu.

 

L-ai auzit și te-ai oprit,

Iar ochii tăi mi-au spus ceva

Prin strălucirea ce-a șoptit:

 

Te recunosc, iubirea mea,

Aștept demult sosirea ta,

Și,…

Continuare

Adăugat de Daniel Vișan-Dimitriu la Octombrie 31, 2015 la 12:32pm — Nu sunt comentarii

Prințesa din turn

Crescuse într-o vreme când, în țară,

trufașii seniori voiau putere

și căutau, averea princiară,

s-o crească-n grabă, semănând durere

în rândul celor cu o viață-amară.

Plecaseră, demult, din vechea casă,

atunci când noul domn, cuprins de ură,

prin legea lui cea crudă, nemiloasă,

amenințând cu o pedeapsă dură,

și pâinea le-a luat-o de pe masă.

S-au așezat în mijlocul pădurii,

departe de război și de hoție,

săraci,…

Continuare

Adăugat de Daniel Vișan-Dimitriu la Octombrie 31, 2015 la 12:31pm — Nu sunt comentarii

Chipul iubirii

Am încercat să te pictez, iubire,

așa cum îmi închipui eu că ești!

Vedeam un chip, un suflet, o sclipire,

iar bietul meu penel … ce zvârcolire,

ce căutări prin gânduri prea lumești!

 

Culorile amestecate-n grabă,

priviri ce, să clipească, nu-ndrăzneau

văzând, pe șevalet, cum se înjgheabă

ca-ntr-un poem, silabă cu silabă,

un vers adus de îngeri ce-l cântau.

 

Iubita mea, ai devenit iubire,

căci,…

Continuare

Adăugat de Daniel Vișan-Dimitriu la Octombrie 28, 2015 la 10:10am — Nu sunt comentarii

Mângâierea flăcării

În pieptul meu e-o flacără ce arde

Și-mprăștie lumină și căldură

Iar, uneori, din neștiute coarde,

chiar cânturi ce te-‘nalță și te fură,

 

Te duc în lumi ferice, de poveste,

Acolo unde îngerii, doar, cântă,

În lumi de vis în care totul este

Supus Luminii care te încântă.

 

Lumina mea, continuă,-nfierbântă,

În lumea inimilor înghețate,

Iubirea ce părea demult înfrântă

Și îi arată calea spre “Se…

Continuare

Adăugat de Daniel Vișan-Dimitriu la Octombrie 28, 2015 la 10:09am — Nu sunt comentarii

Îngerul albastru

Pe vremea când se întâmplau minuni

pe care, azi, le credem doar povești,

era un sat cu oameni harnici, buni,

pe care n-ai putea să nu-i iubești.

 

La margine de sat, curgea un râu

cu ape liniștite, iar pe mal,

treceau, în șir, căruțele cu grâu,

în râsete și cântec de caval.

 

În vara-ceea chiar, s-a întâmplat

tot ceea ce am să vă povestesc,

și-am să vă spun și cum de am aflat:

din textul vechi…

Continuare

Adăugat de Daniel Vișan-Dimitriu la Octombrie 22, 2015 la 12:03pm — Nu sunt comentarii

Sonetul crisalidei

Mă lasă, tu, frumoasă crisalidă,

să te ajut să ieși, precum un vis,

din învelișu’-n care te-ai închis

ca, într-un templu, o cariatidă!

Acceptă-mi brațele și bucuria

cu care, spre iubire-am să te port

pe aripi ce, ușor, fără efort,

ne-or înlesni, spre ‘nalt, călătoria.

Privește-mă cu cea dintâi privire

și pierde-te cu mine-n fericire,

fii pentru mine, dulcea nereidă!

La pieptul meu, fii prima perseidă

ce-și frânge…

Continuare

Adăugat de Daniel Vișan-Dimitriu la Octombrie 21, 2015 la 1:27pm — Nu sunt comentarii

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor