am pleoapele grele

ca o perdea de plumb

mă întreb

cine sunt  o linie continuă
un cuib de viespi
o șopârlă expusă la soare


privesc în jurul meu

doar gropi
cu gunoaie din care răsar  trandafiri

 

se aude un tren șuierând
o femeie în doliu
culege castane

nu ştiu de unde vin
şi când am să plec

 

ești floarea

udă de liliac

pe care o sărut

primăvara



sub razele soarelui

coborâte

printre

castele de nisip



ești fiecare frunză

purtată de vânt

ești pasărea

ce a învățat să zboare



iar eu sunt văzduhul

în care să te ascunzi

ne-am născut orbi
numărăm
fluturi
cu vârful
degetelor

e primăvară
afară
simţi


suntem

o singură
umbră
un singur cuvânt



ne-am născut orbi
şi numărăm
fluturi