Otilia Enache's Blog (16)

Povestea Sarei IV

Trecuse mai mult de jumătate de an de când se despărţise de Alexandru, plânsese mult, pe ascuns, fără ca părinţii ei să ştie vreo clipă zbuciumul din

sufletul ei. Uneori avea ochii atât de umflaţi încât prefera să nu iasă

din camera ei, pentru că le-ar fi dat de bănuit celor din jur. Singurele

clipe în care se simţea bine erau cele petrecute pe malul mării,…

Continuare

Adăugat de Otilia Enache la Octombrie 1, 2010 la 9:26am — Nu sunt comentarii

Desfătare

Scrii desfătare cu mâini ca de ceară

Şi soarele-n tine apusu-şi coboară.…

Continuare

Adăugat de Otilia Enache la Septembrie 14, 2010 la 8:41am — Nu sunt comentarii

Povestea Sarei III

Sara scria în neştire, umplea paginile galbene şi scorojite ale jurnalului. Stiloul curgea din când în când, lăsând în urma lui pete albastre absorbite de gura nesăţioasă a paginilor

însetate. Aşeza gânduri efemere şi trăiri intense ce se transformau in cuvinte

molcome, înşiruite ordonat pe aceleaşi pagini galbene ridate de trecerea

timpului. Ascundea în…

Continuare

Adăugat de Otilia Enache la Septembrie 9, 2010 la 11:00am — 2 Comentarii

Picături încremenite

Picăturile au încremenit



în scurgerea lor infinită.…



Continuare

Adăugat de Otilia Enache la Septembrie 1, 2010 la 4:02pm — Nu sunt comentarii

Povestea Sarei II

Îl cunoscuse pe Alexandru acum aproape zece ani, era atât de tânără şi de naivă pe atunci, de fapt multe lucruri nu s-au schimbat, poate doar în sufletul ei. Alexandru provenea dintr-o familie săracă, care nu-şi dăduse interesul pentru educaţia copiilor, era un tip deştept, însă lipsa educaţiei din copilărie îşi spunea cuvântul. Ar fi putut face multe şcoli, însă familia lui alesese pentru el cea mai înaltă şcoală ce putea fi urmată de un membru al familiei, şcoala vieţii. Aceasta îşi lăsase… Continuare

Adăugat de Otilia Enache la August 30, 2010 la 3:20pm — Nu sunt comentarii

Nebunie

Cât aş fi vrut să fiu nebună...

s-alerg pe câmpuri înstelate,

să fiu doar eu cu mine sub clar de lună

iar urletul de animale să-mi sune-a clopot care bate!

Cât aş fi vrut să fiu nebună…

să mormăi doar şoptit în barbă

s-aud doar voci suave ce-n timpan răsună,

să văd a ta nedesluşită formă, ca de fantomă albă!

Cât aş fi vrut să fiu nebună…

să prind în mâna dreaptă stele

cu mâna stângă să m-agăţ de biata lună

iar totul de prin jur să se… Continuare

Adăugat de Otilia Enache la August 25, 2010 la 5:52pm — Nu sunt comentarii

Paradis scrijelit

Pe trupul meu efemer, ca de ceară,

scrijeleşti imagini cu tine.

În inima-mi frântă înfigi a ta gheară

să-mi scoţi păcatul din vene.…

Continuare

Adăugat de Otilia Enache la August 8, 2010 la 12:19pm — Nu sunt comentarii

Păcatul originar

Într-un trup cu sâni dezgoliţi

Se isca furtuna cea mare.

Femuru-mi încolacit dupa gât

... te bucuri de-a lui desfătare.

În ringul de dans ne-am văzut prima…

Continuare

Adăugat de Otilia Enache la August 6, 2010 la 10:00am — Nu sunt comentarii

Picaturi

Picaturile au incremenit

in curgerea lor infinita.
E frig.
Au inghetat si au ramas de sticla,
inmarmurite acolo,
dar nu etern.
Se vor topi mereu.
In gandurile mele vor ramane aceleasi.
Nemiscate. Ca de sticla.
Cu ce folos?
Doar sa-mi alinte ochii

si a mintii cugetare.
Si poate... alta data sa revina,
ca alta picatura...
nocturna,…
Continuare

Adăugat de Otilia Enache la August 5, 2010 la 4:25pm — Nu sunt comentarii

Ghem de ganduri

Gândurile mele sunt un şir de aţă argintie făcuta ghem. Uneori reuşesc

să desfac tot ghemul de aţă şi să-mi întind gândurile în cuiele

universului, ca pe o pânză de paianjen. Desfac aţa gândurilor din ghem, o

întind către primul cui strălucitor, o înfăşor împrejurul lui şi

pornesc către un altul… şi tot aşa până când epuizez toate cuiele şi

revin către altele. De pe pământ, pare o pânză de mătase, ticluită cu

mult har, însă, prin ochii mei văd doar o înşiruire… Continuare

Adăugat de Otilia Enache la Iulie 30, 2010 la 4:18pm — 2 Comentarii

Povestea Sarei I

Lacrimi reci brazdeaza iar obrazul crud al fetei ingandurate de la fereastra. In geamul limpede bat incontinuu picaturi reci de ploaie care lasa urme aburinde ale sarutului lor cu fereastra. Aburii se strang pe geam, formand o ceata densa ca cea din sufletul ei. Degetele subtiri si reci se avanta catre geamul aburit lasand in urma semne nedeslusite. Sterge cu podul palmei geamul ucigand urmele suferintei incrustate in inima ferestrei. Urmele adanci ale suferintei salasluiesc inca in sufletul ei… Continuare

Adăugat de Otilia Enache la Iulie 30, 2010 la 4:00pm — 4 Comentarii

O poveste pentru zei

Statea cocotata pe o canapea de

catifea purpurie si cu insertii aurii. Fusta ei de jad lasa prada

ochilor formele ei voluptoase. Sanii rotunzi ca niste mere erau ascunsi

doar de parul sau negru mai stralucitor decat insertiile aurii ale

canapelei.Chalchiuhtlicue, caci asa o chema pe ea, umbla desculta pe

marmura rece cautand parca un motiv ca sa evadeze. Asteptarea era mai

crunta ca niciodata, parca il astepta de o vesnicie, desi pentru prima

oara il vazuse cu… Continuare

Adăugat de Otilia Enache la Iunie 14, 2010 la 11:22pm — Nu sunt comentarii

Doar daca...

Daca lacrimile mele s-ar transforma in nisip as avea plaje intregi. As strange nisipul in palme si le-as turna in clepsidre nenumarate. Intr-o clepsidra mica as turna nisipul care ar masura minutul de asteptare care m-a durut viata toata. Intr-o alta as turna nisipul care ar masura o ora, o ora de saruturi care salasluiesc si acum pe pielea mea moale. Alte lacrimi, transformate tot in nisip le-as turna intr-o alta clepsidra care ar masura zilele fara de inceput si fara de sfarsit pentru care… Continuare

Adăugat de Otilia Enache la Mai 4, 2010 la 3:51pm — Nu sunt comentarii

Suflet scrijelit

Cata suparare se poate acumula intr-un singur suflet? Cata tristete

poate cuprinde acesta? Cate lacrimi poate varsa un ochi? Cata dojenire

poate indura o inima? Multa... multa... multa!

Dar existaoare un punct limita? Exista un moment in care se umple si refuleaza? Exista

oare un moment in care da pe dinafara? Cand este oare acest moment? Pare

ca nu vine niciodata. De acumulat...se tot acumuleaza, de dat pe

dinafara...da, catre ochi, o ploaie mica sau mai mare,… Continuare

Adăugat de Otilia Enache la Aprilie 29, 2010 la 6:16pm — 2 Comentarii

Pe urmele pasilor orbi

Pasii ti se astern pe acelasi drum in fiecare zi. Noroiul iti ajunge

pana la glezne dar tu nu il vezi, nici nu il simti. Doar mireasma

aerului te trezeste din visare. Mereu pasesti pe aceleasi urme de

demult. In urma-ti nu ramane nimic, e ca si cum n-ai fi fost niciodata

pe acolo. Este totul la fel de gol precum este sufletul tau. Catre ce te

indrepti? Unde te duci pe acelasi drum in fiecare zi? Cum stii sa te

intorci daca nu lasi nimic in urma? Este liniste ca in… Continuare

Adăugat de Otilia Enache la Aprilie 27, 2010 la 4:12pm — Nu sunt comentarii

Indragostita





Cum poti sa nu te indragostesti in fiecare zi? De ce? De tot ceea ce te

inconjoara. De zapada topita. De picaturile de ploaie care curg

neincetat. De prima raza de soare. De vantul ce-ti adie prin par

dimineata. De cascatul zorilor. De zambetul copilului tau. Si mai presus

de toate, doar de dragul de a te indragosti, zi dupa zi, de ceea ce te

inconjoara.

Soarele rasare in…
Continuare

Adăugat de Otilia Enache la Aprilie 23, 2010 la 11:48pm — 2 Comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor