S.O.S 1

Inima-mi transmite un S.O.S

sunt in pericol de naufragiu

in apele Titului

sudoarea-mi face valuri

din ce in ce mai mari

talazuri

coltii stancilor blocuri

se arata din ce in ce

mai amenintatori....

ma mai bat cu furtuna

sunt inca stapan pe timona...

voi evita esuarea

voi evita esuarea......!!!????

am reușit ! wow !!!

am reușit wow !!!

se desparte realitatea

eu cu problemele mele

mama bolnavă tot mai aproape de

tatăl meu dincolo încercând să vorbească tot

mai comprehensibil...tot mai cooperant...

mama mea tot mai aproape de...

eu tot mai aproape de....

cât voi mai putea să rezist !!???

imperativul categoric

IIsus...trebuie…

        *

 *            *

Străpuns de

tăișul sabiei

el

se ținea strâns de aceasta

era singura

șansă de  a

mai

       supra

                 viețui......

         *

 *              *

Străpuns de

vârful săgeții otrăvite

 el

bea în continuare  otravă

în speranța că se

va

     i

       mu

            …

Călătorule treci la pas

și cu privirea trează

prin această vale de cuvinte

respiră adânc și lipește-ți urechea

de prundișul solzos al cuvintelor

al silabelor al sunetelor

respiră adânc aerul dintre ele și

fii atent să nu zdrobești pasărea măiastră

ce va veni să-și clădească albastrul cuib

în roșiile cămări ale inimii tale.

Fără de prihană zidurile erau

pe câmpul verde     dezgropate

puțin ruginite de sânge

neîntregi și crăpate

fără de prihană

martori ai nimănui

ziduri întrupate în carnea de ierburi

și-n carnea albastrului

puțin ruginite de sânge

acoperind în cădere întâmplătoare

un humerus un stern și-un frontal

o fragilă îngândurare

întreruptă brutal...

fără de prihană aripa morții-nvelindu-le

fără de prihană…

*
* *

Tu ești Cronos
îmi spunea ea
în timp ce se privea
în oglinda ridată
ce se năruia
în nesfârșit șuvoi
de nisip
în clepsidra
cu o singură parte
îndreptată spre....

Nu ști de ce

și nu știu cum

eu te-am iubit

ca pe-un parfum

al clipei noastre de acum...

! eternei clipe de acum...!

Mariei

( variantă)

Nu știu de ce

și nu știu cum

eu te-am iubit

ca pe-un parfum

de roză transformată-n

scrum....

Freud avea dreptate

 precum și Jung într-o

oarecare măsură

dar realitatea este

mult peste teoriile lor

o știu eu care

la senectute

stau nedumerit

în fața unei femei...!!!

...prinzându-te în mână îmi arzi

degetele stupefiate îți simt aripile

cum ți se scurg la picioarele mele

cenușă

deodată aud țipătul tău

tunet nelămurit pe cer înspre sud...

totuși vreau să te prind...

deși îmi arde carnea crudă din palmă

cenușa ta

diamante zdrelindu-mi genunchii

aplecați prea devreme să te găsească...

gravitația se agravează

inima imponderabilă încăpățânat

bate încă…

Glezna mea este subțire

este pregătită pentru marea întrecere

voi trece peste orice obstacol

mă voi pulveriza

în miriade

de imagini difuze...

marele arbitru nu va ști

să aleagă....

....a câștigat..!!!??

                           poate nu....!

Ne mutăm așa

dintr-o odaie în alta

din odaia de zi în odaia de noapte

din odaia de noapte în odaia de musafiri

apoi în odaia de lucru

și în odaia de rugăciuni...

ne mutăm așa

dintr-o odaie în alta....

din odaia de iarbă în odaia de frunze

din odaia de frunze

în odaia de rădăcini

apoi în odaia de cârtiță

în odăile șarpelui

mai ales în odăile șarpelui

ale șoarecelui cu…

Ai făcut palat de dragoste

fără creneluri

cu logii dantelate pentru

înflăcărate cuvinte

cu mii de alcovuri pentru toată uitarea

cu nemuritoare grădini pentru

toți pașii îndrăgostiților

palat de dragoste ai făcut

împotriva cercului negru

lațului negru pe care îl simți

din ce în ce mai aproape

în jurul răsuflării din ce în ce

mai grăbite

împotriva ridului din jurul gâtului

tău prelung de lebădă…

Între nicăieri

                   și niciunde

eul meu se ascunde

între aici și acum

doar jarul rămâne din scrum

fără ca potopul de ape

setea-mi fierbinte

s-adape......!!

 Te privesc fără să simt vreo teamă

sau o dorință nebună de mărturisire

pur și simplu să te țin de mână

ca pe un copil

căruia să-i spun nimicuri

povestea simplă a unui gest

naiv..

nu e decât o zi ca oricare alta

în care brusc dor mi se face

să iau un tren către

niciunde

pentru a-mi îmbrățișa copii-mi

revoltați....

nu e decât o zi în care, iată

iar cred că Dumnezeu există....

Pod de fier

și pod de piatră

un tărâm cu-n alt tărâm

curge timpul

fruntea-mi crapă

tot eu plec

tot eu rămân...

pod de fier și

pod de piatră

luntre lumii lunecând

suntem strânși cu toți odată

suntem fulgerați

pe rând...

și în urmă-ne răsară

pod de fier și pod de piatră

pod de tei

pod de salcâm...

lumea-i iarăși închegată

un tărâm cu-n alt…

Luntre

lunecându-mi luntre

pe oceanul de sub frunte

și sub cerul de sub frunte

un luntraș

vrea să mă înfrunte....

Doamne

oare eu îmi sunt

 cel ce vreau

să mă înfrunt?

luntre

lunecându-mi luntre....

șade cerul ca un munte

gata ca să îmi scufunde

luntrea lunecând

sub        frunte.....

Să-ți deschizi venele

căutând roșul potrivit

pentru portretul doctorului Gachet

să îți tai pavilionul urechii

căutând culoarea potrivită

șuierului pustiitor

din lanurile cu grâu

și să cauți apoi un prieten

să-l cauți cu teamă

cu spaimă

cu disperare

să-l cauți pentru a înnebuni

în cele din urmă

fără nici o speranță

de Înviere și Apocalipsă....

iată cine L-a înțeles mai bine

decât…

Memoria - o anumită memorie- e de prisos

important este să rămână doar lumea

și-un semn de mirare

cu picioare strâmbe, cu cocoașă

și cu buze senzuale, răsfrânte și groase...

dar mai bine fără oglinzi

doar lumea și ” eu ”

și poate iubirea ca metodă, ca intermediar...

dar nu aceea legiferată și făcută publică

în vreun ziar

ci iubirea goală, iubirea de biblie, iubirea primară,

iubirea neînvățată-n vreo…

Vecina mea

eternitatea

strada pușcăriei nr 8

libertăți nr7

u.m 0 și nu știu cât ( secret militar )

căile ferate

gara în care mă transformam

din soldat în om liber

dealul bacăului         biuta

marșul forțat locotenentul gheorghiu

și colonelul tărnăuceanu și

23 august cu fanfară și teriști

în fundalul apoteotic

fundal cu teriști leșinați

oase- căpitanul de la cercetare

oase nefericit că nu…

Călătorule treci la pas

   și cu privirea trează

prin această vale de cuvinte

respiră adânc și lipește-ți urechea

de prundișul solzos al cuvintelor

al silabelor al sunetelor

respiră adânc aerul dintre ele și

fii atent să nu zdrobești pasărea măiastră

ce va veni să-și clădească albastrul cuib

în roșiile cămări ale inimii tale.