Blogul lui Daniel Aurelian Rădulescu -- Arhiva Septembrie 2013 (17)

Au românii, au r...

Sunt parte de-un popor ce e plin de ambiții,

Fiind gata-n orice clipă să asculte orice ”graur”

Ce-i gâdilă urechi de-i sprijină petiții

Să-l umple la refuz, de-averi... c-un ban de aur!?

Și casele, poporu-mi, le face prin vâlcele,

Plângându-se apoi că după ploaie-s plaur,

Iar balega cu lut ’n pereți de gard, ulcele

Cu smalț sărit... vrea-n schimb, tot poleit în aur?!

Și-i mult, de la un timp, poporul meu mai negru;

Căci…

Continuare

Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu la Septembrie 29, 2013 la 4:07pm — Nu sunt comentarii

Iar... nă bădăioasă

Curge din nou puritatea, se-așterne

Cum fața de masă scrobită să-mbie

Și voal de mireasă se lasă în trenă

Să spele cu cast peste țarn-adormită,

Lăsând doar scaieți broderii ca pe perne

Și-arbuști pe vreun mal răsărit peste glie

Ce rupe sublim alb de fire-n gangrenă

Ițind negricioase din hula amețită.

Pe vârfuri de țambre jilave cu ciucur

De vată friantă se lasă din zbor

Un mic stol de vrăbii mereu în alertă,

Cu pene…

Continuare

Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu la Septembrie 28, 2013 la 7:29pm — Nu sunt comentarii

Profesie inutilă

Câți ani, privări, lectură, studiu, multe memorări

Sunt un câștig visat sau pierdere asiduu asumată

Dintr-un imbold interior -puțin indus spre noi cărări-

Ce-ar face viața o oază diafană, mai puțin ingrată?

Și cât confort se pregătește-n sârg cu aulele pline

Către o lume așteptând avidă de-o securitate

Să-și satisfacă în recompensă tot ce-și vrea mai bine,

Cu știință acumulată, greu se delivrând cu tot, integritate?

Primordial…

Continuare

Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu la Septembrie 26, 2013 la 6:43pm — Nu sunt comentarii

Încercare tardivă de înțelegere

Dacă iarna aduce suferința frigului
și bătrânețea este o iarnă a durerilor
de singurătate dureroasă,
de facem parte integrantă din natură,
de ce nu ne vindecăm și renaștem în
primăvară cu riscul morții
care va veni oricum?
Mă prefer pom;
am rezidența de neclintit asigurată
de o permanentă umbră
pentru care toată lumea mă caută,
prelungire de longevitate...
Dar dacă rămân alții?!... Tăierea...?
24.01.2012

Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu la Septembrie 22, 2013 la 1:02pm — Nu sunt comentarii

Din când în când

Ultim zbor de cules floare,

Îmbătări de polen, nectar

Și-ac smuls din pântec, insectar;

Așa din când în când se moare!

Cuib de ciocănitoare

Cu pui în pomul găunos

Ce hulă îl prăvale jos;

Așa din când în când se moare!

De-abia născut ce stă-n picioare

Pe stepa-n răgnete arzând

În lins ce nu-i al mamei, blând;

Așa din când în când se moare!

Doar dăruire-n așteptare

Și înșelat de suflet…

Continuare

Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu la Septembrie 21, 2013 la 4:16pm — Nu sunt comentarii

Sofism

... cât de periculoase-s amintirile

dând mult de furcă inimii

și-așa ocupată cu măruntele treburi zilnice

pe care le dez”bate”

doar fiindcă i se năzare creierului

să-și facă de cap.

... de n-ar fi într-un atât de labirintic,

uitarea ar predomina,

dar nu se regăsește-n atâtea canioane

și de atâta gri ar fi plictisitor;

drept pentru care vechile imagini

mai colorează anostul prezent.

... în fond e o…

Continuare

Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu la Septembrie 20, 2013 la 7:26pm — Nu sunt comentarii

Perplex

Mă întreb degeaba, din reflex,

De ce omoru-i de doi bani;

Se pedepsind vreo șapte ani

În țara mea... pământ perplex?

Că-n timp ce hoții-s în conex

La vârf de neam; prin dregători

Se leagă la dosar cu sfori!!!...

Nu cu cătușe! Nu-i perplex?

De arăt cu degetul convex

Eu ”hoț”, scârbit de judecată;

Că ou, ce am pe-un an, nu-i vacă...

Și-a mea-i găina! Nu-i perplex?

Dar totu-i bine, în scris…

Continuare

Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu la Septembrie 18, 2013 la 7:56pm — Nu sunt comentarii

Idilic colegă

Mă uit din când în când în aula de cursuri

Să-ți văd chip diafan ascultând încântată

Poveștile de știință, tresărind, cum te usturi,

Uimindu-te. Simt cald; de-ar fi odat’ și-odată!?

Mă-nchipuiam alături cum ți-aș atinge mâna

Și te-ascultând sorbindu-ți din vorbe inedite

Ce nu ți-am auzit; nici cum pronunți minciuna

Ce-ador, doar de-i a ta, cum zilele dorite!

Mă văd cu tine-n brațe în dansul de la Drept;

Te simt cum mă…

Continuare

Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu la Septembrie 17, 2013 la 3:30pm — Nu sunt comentarii

Țigănie

De când mi-e nația, ce-o știu eu singur sau din spuse de bunici,

Nu-mi amintesc și nici din cărți nu am citit, să am vreo probă,

Că romii-s ziși țiganii și nici c-ar fi bogații de pe-aici,

Sau să conducă din destine?... Decât în comunism și-acum sub scut de robă!

Nici n-am iubit sclavie, doar am citit de slugi, lăutărie,

Dar nu mi-aș fi închipuit în veci că neam mi-ar fi atât de prost

Și-atât de oneros să-și vândă țara -pe doi bani lai-…

Continuare

Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu la Septembrie 14, 2013 la 5:29pm — Nu sunt comentarii

Într-o minciună

A trecut iar minciuna și astăzi pe la poartă

La braț cu fala goală, pretinsă și deșartă

Și se mințind profund, pe față atât de tare,

C-ajunge să se creadă ca adevăr, candoare!?

Își face-o carapace, minciuna dezlânată,

Că nu se mai ascunde, impertinent, sfruntată,

Cu zâmbet posesiv se declarând normală!...

C-oricum e generală, deci nu-i exces sau boală!

E-așa de suavă, ingenuă, o pur nevinovată

Minciuna, că se vrea…

Continuare

Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu la Septembrie 13, 2013 la 4:46pm — Nu sunt comentarii

Neîntreruptă neşansă

Câtă minciună-i adevărul cu suferința-i creatoare

Și-i prea târziu să-mi folosească un adevăr mințit o viață,

Cel ce-l discern din rău avut să n-am puteri de denigrare

Și mi-e exemplul cert, palpabil că pe-alții soarta îi răsfață.

Din rău în rău când merge totul și tot aștepți să se sfârșească

Dar tot el e doar o-amăgire de început ce nu se leagă

Și pică iar în disperare ce suflet, trup, stă să rănească...

E semn că totu-i incurabil și…

Continuare

Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu la Septembrie 12, 2013 la 4:17pm — Nu sunt comentarii

Tomnatic

Amestec de-un frizant velur atinge dermul

Ce se înfioară un pic stingher, după ce cald s-a dus,

Căci orele l-au luat cu el întunecând mai iute cerul

Și timp dispare, nu știu unde, între zori și apus.

Astrul, arzând orbește-n spre amurg, orizontal,

Tăind parcă felii din clipe, luându-le din grade

Începe încet să își strecoare un regret... Moral

Se lasă pe tânjeală, vlaga disipește plaje de parade.

Rămâne singură iar marea, ce…

Continuare

Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu la Septembrie 10, 2013 la 5:21pm — Nu sunt comentarii

Cărți de joc

Doi, este-n fond număr universal;

Geneza-n simbioză, acuplarea,

Primul ce dă multiplu numeral

Și ADN, balanță, echilibrarea.

Trei, of, trei Doamne și toți trei

Reproduși suntem, mesager,

Ori ne-ncurcăm, când pe vechi nu-l mai vrei...

Sau prima lună-i când scăpăm de ger.

Patru, mereu e nota veșnic proastă

Și-n catalog, pe podium și-n etate;

Când ți-ai schimba de soț ori de nevastă

Că treci de mijlocul de-a ta…

Continuare

Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu la Septembrie 8, 2013 la 5:22pm — Nu sunt comentarii

Ora de știri

A bătut toaca, după clopot, ca vorbele de lemn pe lemn și pe șina de fier,

s-aducă la lumină-n cald de pumn de lumânări uitarea unei vieți neînsemnate

într-o nemaisperată ocazie de reci-aprinse ”aprecieri” de un folcloric cazier,

scurt, netăgăduit, tăios de-o frază, poate nici de atât... o rece, ultimă posteritate.

(durează, comprimat cu toatele-s cutume, cam o oră, scrisă-n ”eu”-n împietrire

de publicitate, poate-o știre.)

În sală se…

Continuare

Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu la Septembrie 6, 2013 la 4:43pm — Nu sunt comentarii

Fior de Ionuț sau bilețel de adio nescris

Mă exprim greu că-s doar un început de om

Și încerc să mă prezint, că-s neștiut de-o lume,

De voi ce nu m-ați vrut să cresc cum creșteți pom;

Măcar atât, nu doar un epitaf și-un nume.

Sunt mic și blond, bălai cum soarele de-o vară

-Ce n-am avut mai multe, mi s-au oprit la patru-

Și n-am știut, neșcolit, că dulce zi e amară,

Iar rău e pretutindeni, nu doar la film, la teatru.

Oricum nu pot vorbi, că nu mai am nici cap

Și-s…

Continuare

Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu la Septembrie 4, 2013 la 8:35pm — Nu sunt comentarii

Singularitate

... de m-aș întoarce înapoi -întâi cu gândul

că-i singurul ce sigur numai mie-mi aparține

și doar apoi și trup mi-aș duce la-nceput

dintr-o celulă, să fim doi-

aș ști înainte tot ce intervine

și aș răspunde vajnic ”am știut”

la ”întâmplări” ce vor veni cu rândul...

cum nasc ciupercile din calde ploi.

... poate-aș fi fost mai ști, oștean lui Hamilcar

sau de la Hanibal arcaș aș fi fost la Canae

-c-obârșiile se tot pierd, pierd…

Continuare

Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu la Septembrie 4, 2013 la 5:51pm — Nu sunt comentarii

Viață de noapte

Am întrebat din nou visul azi noapte

Cine-i figura iar necunoscută

Cu care a trebuit să mă lupt parte-n parte

Cu șanse nule, fără glas, tăcerea mută.

Să deslușesc din chipurile prezente

Am tot reîncercat la nesfârșit calvarul;

Că nici nu mă priveau, străine, absente

Și doar se perindau îmi răscolind stelarul.

Se tot transformă-n cunoscuți de-o clipă

Și redevin enigme reci, pasante,

Privindu-se sau țintind gol cu…

Continuare

Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu la Septembrie 2, 2013 la 7:55pm — Nu sunt comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor