Blogul lui Daniel Aurelian Rădulescu -- Arhiva Octombrie 2016 (6)

Crez... de sinceritate

Nu-s, cert, un fals de odeist

Mă preamărind, preamărind neam

Așa de dorul lelii, în trist

Viclean... Ca laude să am!

 

Și-i plin în jur de narcisism

Ce nici în Braille nu deslușești;

Că-n fond trădare-i cu cinism,

Nespunând la popor... ”Greșești!...

 

... Învăluind în nori de fum,

În ceață groasă, minți…

Continuare

Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu la Octombrie 8, 2016 la 6:49pm — 1 Comentariu

Portretică râvnire

Și soarele, din pielea-i, își face mângâieri,

Iar luna-i strălucește în părul în şuvițe

Și stele-i licăresc din ochii calzi de veri

Întinse pe nisip, în val de romanițe.

 

Pământu-i tremur fin la pas abia călcat

Prin iarba, de atingerea-i sfioasă se culcând

Și, rochia-i adierea de izu-i parfumat

Pe-un glas în portativ, ce-i zămislește…

Continuare

Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu la Octombrie 6, 2016 la 7:15pm — Nu sunt comentarii

Neștiut

Mă cheamă ”Neștiut”, n-am stea, n-am nume

Pe cerul înstelat, în abisul mării-n spume.

Nu strigă nimeni să-i răspund, nicicine...

Și de-ar țipa, e-n van, nimeni nu vine.

 

Alunec peste clipele nenumărate,

Ce-n cont le trece al meu dușman, etate.

Plutesc cu capu-n nori, în atâtea ploi

Să-mi spăl din vise, caut... ”amândoi”!

 

Mai…

Continuare

Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu la Octombrie 5, 2016 la 5:44pm — Nu sunt comentarii

Omagiu

Simbol, este omagiul de laic, rugăciune

Nespusă tare, în gând, o suavă recitare

D-esențe scoase din deliricul tăciune;

Elixir de-ars mocnit, inhalat răsuflare.

 

Iar ecou, e, sau nu, căci osul tăciunit

E doar orbite goale și-n ele, înăuntrul

De craniu, nu mai e minunea ce-a spășit,

Sau sens a dat la tot... Bun bulgăre, ca…

Continuare

Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu la Octombrie 4, 2016 la 4:00pm — Nu sunt comentarii

Dezgust

Regurgitus sunt astăzi, jălbar cu multe ținte,

”On target” denumite, în snob de nou model

De așcoliți ce adună diplome-n crez, ce minte;

E-o clonă din furat și, bou e-ou... din vițel!

 

Și-i multă mult minciuna, tupeul cu hoția,

Că-s devenite merit, cu titluri de noblețe,

Ne păcălind și țara, pe cel ce dă simbria...

Și moare un neam... odată, predestinat…

Continuare

Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu la Octombrie 2, 2016 la 6:34pm — Nu sunt comentarii

Eșaloanele extincției

... mai pun de-acum încă vreo douăzeci și cinci de ani,

adăugați la mult, de când mă știu pe mine

și-un leat complet, de peste șase miliarde, o să dispară,

poate mai mulți; și ceva tinerei contemporani

vor părăsi coperta pentr-un conținut ”mai bine”...

și nu mă dumiresc cum pot atât de mulţi... atâți să moară?

 

... păcat că nu-i întregul, tot, o uniformitate

de…

Continuare

Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu la Octombrie 1, 2016 la 2:42pm — Nu sunt comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor